Ghid electoral ortodox al micului candidat creștin la europarlamentare

Din 1990, Biserica Ortodoxă Română a decis în Sinod că niciun membru al ei n-are voie să participe la viaţa politică din România. Într-un alt sinod din 2004, BOR a adăugat că preoţii n-au voie nici măcar să candideze ca independenţi şi repetă acest lucru la toate scrutinurile de atunci. Biserica trebuie să rămână neutră faţă de viaţa politică din punct de vedere constituţional, pentru că România este un stat laic. Din păcate mulţi clerici n-au respectat asta, fie ei ortodcşi, protestanţi sau apostaţi, şi aşa ne-am trezit cu politicieni precum Ilie Sârbu. Reformați precum Laszlo Tokes au urmat exemplul BOR-ului.

Dar de prin 2012, BEC a dat dezlegare preoţilor să convingă oamenii să vină la vot şi, odată cu creşterea mişcărilor de dreapta de la noi, s-a văzut şi o expansiune în influenţa popilor. Mulţi au fost prinşi cum făceau campanie electorală pentru diverşi cruciaţi imaginari precum Becali. Alţi preoţi au apărut direct pe posterele electorale, alături de diverşi politicieni.

Şi aşa ne-am trezit, la finalul lunii martie 2014, că doi candidaţi creştini independenţi, Iulian Capsali şi Peter Costea, au apucat să strângă fiecare suta de mii de semnături de care aveau nevoie pentru candidatură înaintea lui Mircea Diaconu, care avea tot aparatul Antena 3 în spate.

Deşi legea electorală de la noi este absurd de discriminatorie faţă de candidaţii independenţi prin numărul de semnături, eu tot nu-mi explic cum doi creştini mai mult sau mai puţin anonimi strâng atâtea mii de semnături mai repede ca cineva care a avut tot aparatul trustului Intact în spate. Decât dacă n-au avut ceva mai mare în spate. Am analizat toate forumurile creștine ca să aflu care era formula magică și din ce-am reținut am făcut ghidul ăsta micuț cu ce-am observat că trebuie să faci, dacă vrei să devii un candidat creștin independent în România lui 2014.

Nu prea poţi să faci o campanie politică la noi în ţară doar pe har divin, de-asta nu prea înţeleg cum Iulian Capsali, un om care locuieşte cu nevasta şi cei nouă copii într-un apartament de 60 de metri pătraţi, îi poate întreţine pe toţi din venitul de 1200 de lei pe lună al nevestei sale şi-i mai rămân şi destui pentru campania electorală. Șeful lui de campanie chiar a spus că voluntarii care strâng semnături vor primi o remunerație. Când a fost întrebat de unde găseşte banii să supravieţuiască, a răspuns că se bazează pe familia extinsă, dar mai ales pe parohie. Ceea ce într-un fel e ca şi cum ai spune că eşti susţinut financiar de BOR, că nu există parohie, fără un paroh.

Peter Costea pe de altă parte n-are nevoie de susţinerea Bisericii Pentiscostale din România, pentru că, având o avere de aproximativ două milioane de dolari, el poate bine-mersi să facă zece campanii publicitare deodată. Dar, deşi sunt oficial vreo trei sute de mii de penticostali în ţară, mi-e greu să cred că o treime din ei l-au ales pe domnul Costea, un român care pare un pic prea ocupat cu afacerile în SUA, ca să aibă treabă cu România.

Textul apocaliptic de mai sus, pe care l-am găsit pe grupul Alianța pentru Demnitate Națională al lui Iulian Capsali, nu i-ar aparține lui, ci unui om care-i face campania de strângere de semnături pentru candidatul penticostal Peter Costea.

Deși Capsali nu-și asumă mesajul, consideră că ar trebui și staff-ul lui de campanie să mulgă Marșul pentru Viață de niște semnături. În plus, chiar s-au întâmplat multe dintre lucrurile care i se aplicau lui Costea de pe lista aceea. ASCOR-urile (un fel fan cluburi de tineri creștini) i-au transmis c-au strâns semnăturile pentru el. În rest, spune chiar el c-a strâns sute de semnături într-o biserică cât s-a dus la slujbă.

Nici măcar legile de lipire a afișelor electorale doar în anumite locuri nu i-au oprit susținătorii, după cum spune un anume Florin Constantin Ilie pe profilul lui Capsali: „Ne-a  oprit poliţia de două ori, întrebându-ne de autorizaţie (lipeam afişe pe stâlpi), dar i-a îmbunat Maica Domnului. Cu cea de-a doua echipă care ne-a oprit chiar am legat o discuţie, foarte rezonabilă, despre  necesitatea unei noi alternative pro-româneşti la conducere. Eram cu toţii în asentiment. I-am salutat  cu respect şi am plecat în treaba noastră, mai departe … Sigur, nici nu i-am ispitit continuând de faţă cu ei.”

În ciuda ordinului primit din partea Patriarhiei de a menține neutralitatea față de politică, preoții ortodocși nu s-au sfiit să apară în poze cu Iulian Capsali, de-a lungul campaniei sale electorale. Între ei și părintele Tudor Peiu, prieten de-al lui Capsali din Piața Universității, conform  spuselor acestuia, care apare cu el într-o poză, pe profilul său oficial.

Unii monahi nu s-au mulțumit doar să apară alături de el, ci chiar l-au susținut în fața parohiilor lor online.

Unul dintre aceștia este Părintele Mihai-Andrei Aldea, care spune că „în faţa unei lumi cu valori anti-creştine şi anti-româneşti, dacă nu luptăm împreună, lucrăm împotriva Neamului, împotriva Bisericii, împotriva lui Dumnezeu. Cei care în aceste clipe nu înţeleg să-l sprijine pe Iulian Capsali, riscă să facă un act de mare gravitate.” Adică le spune enoriașilor că, dacă nu-l votează pe Capsali, ei sunt anticreștini și antinaționali.

Alții mai moderați precum Părintele Constantin Mocanu repetă continuu că ei nu fac politică, dar nu uită să menționeze un „Şi ca să vedeţi că nu vorbesc prostii, eu deja am semnat pentru susţinerea lui Iulian Capsali”, ceea ce e o manipulare mult mai subtilă a credincioșilor. Oamenii ăștia își convertesc capitalul spiritual în capital politic, pentru Capsali, ceea ce murdărește cumva ideea de credință.

Și în cazul lui Peter Costea, metoda de susținere este aceeași. Pastorii protestanţi mai întâi insistă că ei nu fac politică, apoi țin o prelegere lungă în care explică că Peter Costea este unica șansă de salvare a creștinilor. De exemplu, Pastorul Teofil Harii din Londra își încheie mesajul de campanie electorală în care insistă că nu face politică cu „Daca vrei să te împotrivești promovării păcatului și sodomizării lumii, descarcă formularul acesta și împreună cu frații și surorile din jurul tău, completați (fiecare în parte să scrie cu mâna lui/ei) detaliile personale, apoi trimiteți-mi formularul sau formularele la adresa.”

Altă modă de susținere la monahii protestanți este să dea share unui articol pro-Costea scris de un profesor universitar, dar să precizeze că ei sunt apolitici și că nu au nicio treabă cu textul, ca să pară independenți. Asta se vede și-n postarea de pe blogul fostului pastor, Marius Cruceru, care deși îl sprijină pe Costea, punctează: „În ultimul timp m-am ferit de politică. În cazul acesta sînt extrem de curios dacă evanghelicii din România se pot mobiliza într-un astfel de proiect … sau nu.”

Deși curentul ecologic este pe plan internațional o mișcare de stânga, iar la noi marșurile cu zeci de mii de oameni în stradă la protestele Uniți Salvăm au fost făcute tot de intelectuali de stânga, zilele astea tema a fost preluată de dreapta creștină. Și ăsta e unul dintre motivele pentru care eu cred că nu mai iese nimeni la protestele din București.

Am fost foarte surprins când, în ultima zi a numărătorii voturilor pentru candidații independenți, Erwin Albu, candidatul mișcărilor de proteste ecologice de la noi, i-a felicitat pe Iulian Capsali și Peter Costea.

Capsali, Albu și Willy Schuster la Conferința despre cadrul legal privind exploatarea resurselor neconvenționale din România.

Iulian Capsali a devenit foarte activ în mișcarea de luptă împotriva exploatării gazelor de șist, în campania electorală. El chiar a invitat oamenii să iasă în stradă la protestul ratat de pe șase aprilie, ceea ce e admirabil. Din păcate, demersul lui își pierde din noblețe când vezi că șeful lui de campanie a profitat de conferința despre probleme de mediu, ca să strângă semnături.

Milionarul Peter Costea e altă mâncare de pește. El vorbește pe Facebook despre „perspectiva creștină asupra ecologiei” și importanța protejării mediului în cazul gazelor de șist. Şi faţă de Iulian Capsali, a primit susţinerea directă a activistului ecologist Erwin Albu, care într-un comentariu de pe pagina de Facebook a americanului spune: „Consider că prin candidatura domnului Peter Costea, care a asigurat că va susține și cauzele care ne dor și cu care m-am prezentat în fața dvs., vom putea fi totuși activi la Bruxelles.” Şi-l asigură de susţinerea sa în ciuda campaniei sale homofobe, pe care el nu o percepe ca atare.

Cine vi se pare mai fericit în poza asta? Foto via.

Propaganda tuturor mișcărilor de extremă dreapta, dar și de dreapta creștină ultraconservatoare revoluționează în jurul discriminării homosexualilor, acțiune pe care oameni precum Capsali o traduc prin „apărarea familiei ortodoxe”. Sunt curios dacă vreunul din creștinii care vorbesc despre păcatul sodomiei din Vechiul Testament respectă și ce se spune despre femei în același capitol: că ești obligat să le izolezi timp de șapte zile cât sunt la ciclu și să nu le lași să se atingă de nimic și de nimeni, altfel veți fi exilați amândoi din trib, pentru că sunteți spurcați. Dar na, e ușor să alegi doar părțile care-ți convin dintr-o carte anacronică care promovează genocidul xenofobic.

Capsali s-a remarcat prima dată în cruciada sa antigay anul trecut, când organizația sa, Alianța pentru Demnitate Națională, a atacat Săptămâna Istoriei LGBT la Muzeul Țăranului Român. El a ținut și un discurs care părea rupt din plenara Marii Adunări Naționale, în care a vorbit despre pedofilie și manipularea Ambasadei Americii, când în esență el a venit cu o ceată de dubioşi să hărțuiască o mână de oameni care voiau să vadă un rahat de film într-un cinematograf. Dar a făcut-o foarte european și civilizat, desigur.

Campania lui de acum se bazează tot pe discriminarea homosexualilor și într-o țară civilizată ar fi dus măcar la o amendă din partea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Conform ideologiei lui, creștin-ortodocșii sunt de fapt cei discriminați, ceea ce e din nou ironic, pentru că o majoritate largă nu prea poate fi discriminată, doar contestată.

În poza de mai sus, Costea stă alături de congressman-ul republican Steve Stockman, un politician cu un discurs homofob puternic, care l-a comparat creştineşte pe Obama cu Sadam Hussein pentru că voia să înăsprească legile de port-armă, căci Dumnezeu dă mai mult cu biciul decât cu mila în ochii neoconservatorilor.

Pe de altă parte, Peter Costea pare mult mai diplomat în cruciada lui, ca orice american. Toată platforma sa este identică cu a lui Capsali, la capitolul apărării familiei tradiționale, dar el are tactul să nu folosească cuvântul „homosexual” în niciunul dintre mesajele electorale, pentru că știe ca avocat, că discriminarea se plătește.

Dar asta nu înseamnă că n-o dă și el în bălării cu mesaje anacronice care par rupte din ziarul Scânteia precum: „universităţile şi think-tank-urile californiene sunt furnale ale decadenţei, care împrăştie decadenţa în toată lumea.“ Dar poate cea mai mare reuşită a sa, care mie îmi dă fiori reci, este că împreună cu organizaţia sa, Alianţa Familiilor din România, a înăbuşit din 2006 până azi orice şansă a comunităţii LGBT de la noi de a avea drepturi egale conform Constituţiei. El a coalizat organizaţii creştine din România, America şi Europa, ca să pună presiune pe politicienii Români atunci când erau în discuţie modificare Constituţiei şi a Codului Civil. În ultimul caz a avut un succes răsunător şi Parlamentul a luat în seamă toate amendamentele făcute de Alianţă la problema căsătoriei între persoane de acelaşi sex într-o conferinţă de trei zile dedicată lor și denumită deloc sugestiv „Familia în criză.” Puteţi citi pe larg despre toate acţiunile sale în cartea The Global Right Wing and the Clash of World Politics de Bob Clifford.

Iulian Capsali a dat o raită și la Marșul pentru Viață de anul ăsta, pentru că o parte a politicii sale este aceea că e „pro-viață“. Încă un termen care sună foarte bine, dar care de fapt se rezumă la ideea că femeile n-ar trebui să aibă voie să facă avort, nici dacă sarcina a rezultat dintr-un viol.

Organizațiile de tip Pro Vita mi se par periculoase, pentru că țin tot felul de programe în școli, în care îi învață pe copiii că nu ar trebui să facă avort în absolut nicio situaţie, nici chiar când e un copil rezultat în urma violului, pentru că e ca şi cum ar comite o crimă. Pe de altă parte, e greu să înjuri tipul ăsta de organizații, pentru că se blindează cu faptul că militează și pentru adopții şi pentru mediu. Deci în ciuda faptului că fac mult bine, ele răspândesc o anumită ideologie fundamentalist creştină care mie mi se pare un pic retrogradă pentru un stat din 2014.

Peter Costea s-a dus și el la Marșul pentru Viață, pentru că este și el un avocat pro viață, dar aici este mai puțin diplomatic ca-n problemele lui cu homosexualii și spune că „SUA înregistrează o creștere a numărului de mame care preferă să stea acasă, în locul carierei. Să spună asta ceva despre contrastul dintre  adevăratele aspirații ale mamelor și agenda feministă?”

Mi se pare că-n ritmul ăsta o dăm în predicile călugărului Ilie Cleopa, o vedetă a BOR-ului care s-a remarcat prin cele mai misogine zicale creștine precum: „Cât ar fi femeia de învățată, trebuie să fie supusă bărbatului. Că bărbatul este cap al femeii și Hristos cap al bărbatului. În ordinea asta este ierarhia în familie.”

Chiar și detractorii lui Capsali și ai lui Costea sunt conștienți că, odată ce au ajuns pe listele de candidați, vor fi votați în lipsă de altceva de multă lume. Iar mai multă lipsă de candidați ca anul ăsta n-am văzut niciodată la un scrutin electoral. Așa că îmi imaginez că oameni precum Costea și Capsali își vor ocupa locul în tribuna europarlamentarilor creștini ultraconservatori, unde până acum au stat nume mari precum Becali, Vadim Tudor si Laszlo Tokes și vor arăta că românii pot fi un popor medieval în continuare, chiar și-n secolul XXI.