Toate greșelile pe care le fac românii la grătar

Încinsul grătarului este una din activități principale ale românului. Îmi aduc aminte când eram mic cum mirosea mereu a fum și carne arsă în bloc pentru că vecinu' de la scara ailaltă avea foarte des poftă de mici și ceafă de porc. Alte dovezi că ne place extrem de mult să facem grătare le găsim și prin pădurile pline de mizerie sau, mai rău, prin cele arse pe hectare întregi din neglijența sau prostia unora. Între timp, ne-am mai civilizat și noi, începuseră să se dea amenzi mari pentru astfel de activități făcute aiurea, iar în parcurile din București s-au amenajat zone exclusive pentru grătare. N-a durat mult însă și primăriile au interzis locurile pe care tot ele le amenajaseră. Parcul Crângași a rămas probabil printre puținele locuri din tot Bucureștiul unde mai poți încinge legal un grătar în aer liber.

Acum a fost și 1 Mai, s-a deschis sezonul și pentru „amatorii" care gătesc de două-trei ori pe an, doar ca pretext să strângă familia. Am umblat și eu zilele astea prin oraș și am văzut ce greșeli fac oamenii la grătar. Mă rog, sunt chestii aparent minore, dar care îți pot strica tot cheful de distracție.

Nu mă dau acum deștept, dar am făcut o listă cu cele mai importante greșeli pe care ar trebui să le eviți dacă vrei să ai un grătar mai bun decât al vecinului.

Și ca să mă crezi că nu vorbesc din amintiri, am făcut și eu un grătar de 1 Mai, deci am proaspătă povestea în minte. Poți să vezi mai jos ce a ieșit:

Ce ar trebui să realizezi în primul rând este că gratarul pe cărbuni funcționează pe principiul căldurii indirecte, deci totul va dura mai mult decât pe o plită electrică sau un grătar pe gaz. Cu toate astea, există metode să nu adaugi cărbuni din 15 în 15 minute. Doar să ai răbdare. Gratarul e o activitate care-ți ocupă toată ziua, deschide o bere sau mai multe, relaxează-te și stai de vorbă cu prietenii.

Când am ajuns în parc să facem grătarul, până am luat ustensilele, mâncarea și restul din mașină, doi băieți ocupaseră deja locul și se pregăteau să dea foc întregului parc. Nu folosi lichid pentru aprinderea grătarului! Sigur, e spectaculos să te uiți la o flacără imensă cum sare-n aer, dar după câteva minute nici măcar nu mai mocnește și ajungi să torni din ce în ce mai mult lichid în încercarea disperată de a mai aprinde focul. Cam ca problema lui Mark Walhberg în Boogie Nights. În plus, mâncarea o să aibă gust de benzină și nu cred că vrei asta.

Cel mai sigur ar fi să investești într-un chimney starter, sau, dacă nu ești decât grataragiu amator, cumpără cel mai ieftin ziar pe care-l găsești. Împăturește-l ușor în bucăți cât jumătate din pumn, pune cărbunii peste și dă-i foc. Dacă ți se pare prea greu, am și varianta de mijloc pentru tine - brichetele de aprindere bio. Sunt din lemn înfășurat în ceară și n-o să-i dea gust de carburant cărnii.

E cam nasol dacă te grăbești, pentru că un foc de grătar durează destul de mult până ajunge la temperatura ideală. Cu cât cărbunele e mai bun, cu atât durează și mai mult. Se știe că românii sunt mereu nerăbdători, dar te rog eu, lasă în pace cărbunii ăia până se fac gri. Dacă nu te pricepi bine vizual, poți să investești într-un pistol de temperatură. Ar trebui să-ți arate între 450 și 500 grade ca să fie ok să poți găti.. Abia atunci poți să aranjezi cărbunii cum vrei și să sufli ca să se mai întețească focul. Îți recomand totuși să creezi două zone de temperatură - pe una dai față la carne, pe alta o lași să se gătească și-n interior.

Suntem mereu campioni la improvizație. De exemplu, tipii de dinaintea noastră întorceau cărbunii cu un băț. Pare rustic, preistoric și bărbătesc: până ia foc bățul. Folosește mai degrabă mănuși de grătar și clești pentru cărbune. Ai mai mult control și nici nu-ți arzi mâinile. Iar la carne, ține minte: clește pentru coaste, fripturi și ciocănele de pui, două șpacluri pentru restul (pește, burgeri, fructe de mare etc.). Ai nevoie și de condimente - așa numitul dry rub, dar și de un sos. Carnea cea mai des folosită la grătarele noastre este cea de porc și de pui, care n-are un gust puternic de sine stătător și e neapărat nevoie de un sos pentru a le scoate în evidență. Îți recomand o reducție de whisky, amestecată cu puțin zahăr brun, mere coapte (sau piure) și un barbecue.

Asta e altă problemă care se leagă de relația românilor cu timpul. Cel mai bun grătar pe care îl poți lua este unul de fontă. E mai scump și durează destul de mult până se încinge, dar menține temperatura mult mai bine și îți lasă și urmele alea clasice de grătar. Graba strică tot și ajungi să folosești un gratar de aliaj cromat, destul de subțire, care-și face până la urmă treaba, însă nu lasă urmele ălea. În situația asta am ajuns și noi din păcate pentru că grătarele din Crangași nu mai au grătarul propriu-zis și a trebuit să cumpăram unul de duzină de la magazin. Dacă te afli în situația asta, măcar încălzește-l înainte. Unge-l cu un pic de ulei și ține-l fix deasupra cărbunilor cam 5 minute pe fiecare parte. Așa te asiguri că o să ai un contact bun între metal și carne și chiar dacă nu obții urmele, o să fii p-aproape.

La cum știu că sunt preferințele culinare la români, nici n-aș mai pomeni-o p-asta. Dar simțu' gastronomic nu mă lasă. Carnea (doar dacă nu e pui) nu ar trebui să fie niciodată bine-facută. Dacă nu poți să testezi cu degetul, îți recomand să cumperi un termometru, e cam 20 de lei la orice hypermarket. Îl bagi în mijlocul cărnii și citești temperatura. Dacă este undeva între 50 și 60 de grade, e bine, poți lua carnea de pe grătar. Înțeleg că ești nerabdător, dar mai lasă carnea să se odihnească minimum 5 minute. Nu sări direct să muști din ea. Mai dă-i un pic de timp să-și tragă sufletul, să se aranjeze, să se pregătească. Ea va continua să se gătească și toată zeama se va așeza unde trebuie. Abia după aia e bună de mâncat.

Acum, du-te afară și încinge grătarul! (Evident, dacă nu ești la job).