Când e de făcut spermogramă ţi se cam taie totul: pofta de mâncare, somnul, entuziasmul. Aşa cum e normal, până să ajungi în situaţia menţionată, partenera şi-a făcut deja toate analizele, şi cele necesare şi cele inutile. În plus, aţi încercat toate metodele, şi cele naturiste, şi cele futuriste, şi astrale, şi banale, şi de relaxare, şi prin surprindere. Spermograma e chiar ultima.

Dacă spermograma îți spune că bărbatul nu e bun de prăsilă, repararea ustensilelor înseamnă, pe scurt, schimbarea bărbatului cu totul.

Personal, mari planuri să mă înmulţesc şi să umplu pământul cu urmaşi nu aveam, dar ideea că nu eram în stare să fac niciunul mi-a cam înmuiat balamalele. Până şi conştiinţa se întoarce împotriva ta când ţi-e pusă la îndoială bărbăţia. Ţi-a trebuit fast-food, ai? Ai băgat hormoni în tine ca disperatul? Ziceai că eşti actor şi e ok să ai vicii?

Am început să mă documentez: „Forma normală (morfologia) spermatozoizilor presupune ca peste 70% dintre aceştia să aibă forma şi structura normală. Anomaliile implică mai multe forme de spermatozoizi: două capete, două cozi, coada scurtă etc". Ȋmi zic că asta e… Spermatozoizii îmi seamănă, sunt şi ei nişte caraghioşi, nişte clovni. Nişte putori care îşi scuză lenea arzând-o filozofic.

Decizia la care clinică să mă duc am luat-o de zici că urma să zbor în spaţiu şi nu ştiam dacă să o iau înspre Marte sau înspre Jupiter. Am hotărât să nu mă duc la stat, să nu stau cu grija că o să semene jumătate de ţară cu mine. Mă mai ţineam şi preţios: nu ştiam dacă sunt în stare să procreez, dar stăteam cu stres să nu se facă risipă!

Am desemnat drept câştigătoare o clinică particulară aflată la subsolul magazinului Unirea. Speram să nu fie multă lume, dar erau doar treizeci de oameni care aşteptau în rând. M-am pus la coadă. La ghişeu, o domnişoară drăguţă, cu ochelari, cu o cămaşă decoltată şi un nasture care stătea în mare tensiune. Când mi-a venit rândul, am simţit nişte sudori reci cum îmi dansau pe frunte şi, când să deschid gura, din gâtlej mi-a ieşit un sunet gâtuit, piţigăiat, ca al unei piţipoance în călduri. S-a speriat până şi tipa de la recepţie de mine. Eu, să intru în pământ de ruşine.

Pe față aproape că o bușește râsul. Îmi dă un recipient din acela minuscul folosit la probele de urină. Mă uit mirat la obiect: mă aşteptam să primesc şi o pâlnie ceva, că doar nu suntem toţi campioni la tir să avem asemenea precizie. Ȋntreb:

Am plătit 103 ron şi am primit şi bon fiscal. Mi s-a părut de-a dreptul caraghios bonul acela: sperma era încă la mine, dar achitasem TVA-ul de 24%.

Domnişoara de la ghişeu se ridică şi îmi spune: „Veniţi cu mine!‟. Pe dată mi-am recăpătat zâmbetul. O luăm pe un coridor şi constat că ne îndreptăm spre toalete. Îmi zic: „Aoleu şi vai de mine!‟.

Ȋn ultimul moment cotim la stânga şi ne oprim în faţa unui cabinet pe uşa căruia scria mare: CARDIOLOGIE. Parcă a și început să mă înţepe şi ceva în piept.

Ȋn cabinet era foarte multă aparatură tehnică, cu multe beculeţe care pâlpâiau ameninţător, acompaniate de sunete electrice care îşi făceau singure tot felul de reglaje. Parcă eram la bordul unei nave spaţiale. Ȋn încăpere mai era un pat între aparatură şi perete, un birou, iar în colţ o oglindă cu chiuvetă. M-am întins spăşit pe pat şi am început să dau la manivelă. Nimic, niciun semnal. Mă gândeam că dacă nu nimeresc în recipient şi împroşc maşinăria, mai trebuie să o plătesc după şi sigur costa câteva sute de mii de euro.

M-am ridicat şi m-am aşezat la birou cu intenţia de a căuta ceva material încurajator pe calculator. Pe desktop, două pisicuţe îmbrăţişate. Imaginea m-a iritat şi mai mult, mi-a tăiat de tot elanul erotic. Trec de pisici, norocul meu, calculatorul nu avea parolă. Introduc adresa unui site şi dau enter. Îmi apare prima sugestie: un memento privind confidențialitatea de la Google. Am renunțat și m-am dus la chiuvetă. Îmi ordonasem ca de acolo să nu mă întorc nestors.

Am apucat-o agresiv şi am încercat să imprim o mişcare de du-te-vino. După o vreme mă pişca deja palma. Din sala de aşteptare ajungea până la mine discuţia dintre două babe: „Aveam o problemă cu fierea. Scuipam verde tot ce mâncam, dădeam înapoi…ˮ. Eram lac de sudoare. Am ridicat privirea şi m-am văzut în oglindă. Venele de la gât stăteau să-mi explodeze, eram roşu ca racul, dar jos treaba stagna.

Mi-am făcut un scenariu de evadare. Asta e, o iau frumuşel pe lângă baie, îmi pun gluga în cap şi pe aici ţi-e drumul. Nu risc să mă vadă nimeni. Când mă încheiam la pantaloni, mi-am adus aminte că am plătit un milion. M-am întors din drum, normal. Am scos telefonul din buzunar şi inundat de entuziasm am tastat: buffering… buffering… Eram la subsol şi, din cauza semnalului foarte slab, aveam conexiune doar dacă ţineam telefonul în mână, cum îl aşezam pe chiuvetă se oprea.

Aş fi avut nevoie de trei mâini pentru atâtea activităţi manuale. Clipul a mers poate vreo cinci secunde şi… buffering… bufering. Până la urmă, am reușit și eu un download complete! Tremuram ca varga când am ieşit de acolo. Am lăsat mostra la recepţie şi am plecat. Pe drum mi-am dat seama că luasem cheia de la cabinet cu mine.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre spermă:
Dacă mănânci bacon, s-ar putea să ai probleme cu sperma
Slănina îți ruinează sperma
Cum să mimezi un orgasm (Ghid pentru tipi)