La începutul lunii decembrie 2016, președintele comitetului guvernamental francez împotriva drogurilor și dependenței, Daniele Jourdain Menninger, a anunțat că, în Franța, peste douăzeci de milioane de angajați au un comportament adictiv – și anume, se bazează pe droguri și/sau alcool ca să-și poată face treaba la job. Cum forța totală de muncă din Franța e compusă, în prezent, din 28,6 milioane de persoane, douăzeci de milioane e o cifră cam cutremurătoare.
Ușor alarmat, l-am sunat pe Michel Reynaud, un renumit profesor de psihiatrie specializat în dependențe, care mi-a zis: „Șansele de a dezvolta o dependență când ai un job sunt de obicei mai mici decât șansele de a dezvolta o astfel de dependență când ești șomer. Dar dacă oamenii iau droguri sau beau alcool la locul de muncă – sau din cauza locului de muncă, există trei factori care influențează asta: un produs adictiv mai greu de obținut, un mediu de muncă stresant și un individ vulnerabil.”
Videos by VICE
Nu întotdeauna compania e cea care îi face pe angajați să se drogheze ca să facă față unei zile de muncă. Dar sunt anumite sectoare în care angajații au un risc mai mare să dezvolte un astfel de comportament. Conform lui Reynaud, acestea sunt sectoarele de catering, turism, medicină (pentru că produsele sunt ușor de obținut), publicitate, jurnalism, arhitectură și marină.
De ce aceste joburi? Pentru că oamenii care au astfel de joburi nu au, în general, un program foarte strict, lucrează noaptea și sub presiune, a explicat Reynaud. Am vorbit cu trei persoane care, la un moment dat, au avut obiceiul de a lua droguri la job, ca să înțeleg motivele lor.
Citește și: Poveștile oamenilor care s-au făcut praf la muncă sau în familie
Julia, 23 de ani, acum lucrează într-un magazin de confecții din Annecy
Am început să iau droguri la muncă în ianuarie 2015 și am ținut-o așa cam patru luni. Pe atunci lucram într-un restaurant în Annecy, unde eram angajate doar două chelnerițe. Schimbul ni se termina pe la miezul nopții și de multe ori beam o bere sau ceva după muncă. Iar berea aia se transforma într-o petrecere, iar a doua zi de la zece lucram iar. Ca să rezistăm, luam cocaină în cantități nesimțite – între două și trei grame pe zi. Cum ne lovea oboseala, cum mai trăgeam o liniuță. Ieșeam din toaletă ca Super Mario, dar până la urmă am ajuns să fiu iritată tot timpul. De câte ori aveam un client enervant, îmi venea să-i sparg o farfurie de cap.
Până la urmă, m-am epuizat total. Mi-am dat demisia de la restaurant. Simțeam că îmi cedează corpul. În mod paradoxal, următorul meu job a fost într-un club de noapte în care lucram până la 7 dimineața. În club lucram într-un ritm atât de frenetic încât nu simțeam nevoia de nimic – și a doua zi dormeam tun.
Acum lucrez într-un magazin de confecții, cu program normal și mult mai liniștit. Nu mai iau droguri la job – cea mai nasoală chestie care se întâmplă e că mai vin uneori cu o mahmureală groaznică.
Citește și: Cum te afectează drogurile la locul de muncă
Antoine, 25 de ani, prezentator TV în Paris
„Ca prezentator TV, termin munca la ore foarte târzii și mă culc abia pe la 7 dimineața. Apoi trebuie să revin la job pe la prânz. Am descoperit că dacă iau niște coca, rezist mult mai bine. Evident că îmi era tot mai greu să mă trezesc, dar nu mă simțeam deloc obosit pe timpul zilei. A devenit un obicei, dar am început să mă stresez că o să se prindă colegii mei ce fac. Din păcate, chiar au început să suspecteze că ceva era în neregulă. Dar credeau că e vorba de iarbă – chiar și unii telespectatori mi-au trimis mesaje în care îmi ziceau: „Trebuie s-o lași mai moale cu iarba.”
Cred că luam coca din cauza presiunii de la job. Problema e că, deși te păcălești că te ajută, de fapt te face să-ți pierzi apetitul, să transpiri, să nu-ți mai poți exprima emoțiile. Îți curge nasul toată ziua și nu obții decât un zvâc temporar.”
Citește și: Corporatistul ăsta își iubește locul de muncă de când bagă psihedelice
Julien, 36 de ani, șomer
În 2012, lucram într-un call center unde supraveghetorii ne controlau de parcă eram la liceu. Aveam doar câte o pauză de zece minute la fiecare două ore și nici măcar n-aveam voie să vorbim între noi. Fumam câte un joint înainte de job și în pauze – mulți dintre colegii mei făceau la fel. Fumam câte trei sau patru jointuri pe zi. Unii dintre supraveghetorii noștri suspectau asta și ne mustrau, pe alții îi durea în cur. Și nu cred că mi-a afectat vreodată munca, dar asta pentru că era un job plictisitor. Trebuia să le pun o listă de întrebări oamenilor pe care îi sunam.
Cu ceva vreme înainte, avusesem un internship la o companie de asigurări. Am fumat un joint imens la muncă și nu mi-a mers prea bine. Eram înconjurat de niște bătrâni foarte serioși și m-a apucat paranoia. Dar nu cred că fumez la muncă de plictiseală sau din cauza pasiunii. E mai mult un obicei. M-am obișnuit să fumez iarbă în timpul zilei – fac asta din liceu. Dar o să mă opresc după ce îmi găsesc un alt job.
Traducere: Oana Maria Zaharia
