Eu am ajuns prima dată în Vamă după ce s-a stricat Costineştiul, locul pierzaniei, pentru mine, în liceu şi facultate. Când puştii ăia cu cozi rasta, rockerii care făceau baie îmbrăcaţi şi punkerii semi agresivi au fost goniţi de manelişti şi când peisajul din Costineşti a devenit ca-ntr-un vers de Salam.

M-am lipit de Vamă tocmai în vremurile în care mulţi ziceau că s-a stricat. Iar vorba asta umblă de vreo zece ani. Chestia asta cu „s-a stricat, nu s-a stricat” e ca o placă veche, pe care o auzi în fiecare an de la ăia care se duc în Vamă. Depinde de om și de ce s-așteaptă să găsească acolo.

Videos by VICE

Dar câteva lucruri sunt dincolo de orice dubiu rezonabil.

De exemplu, că dacă te gândești să te duci acolo în weekendul de Rusalii, mai bine fă orice altceva. Asta am făcut anul în curs și n-aș putea spune că a fost una dintre cele mai inteligente mișcări din viața mea.

Locul dădea pe din afară. De vamaioţi scârbiţi, dar şi din ăia încă fideli, de grupuri venite din Mamaia să se plimbe rock pe Magheru (uşor de recunoscut după bermudele strâmte şi cămăşuţele alea în culori pastel) şi de localnici veniţi ca la grădina zoologică, să-i vadă pe „drogaţii ăia din Vamă”. Şi de cocalari, evident, chiar dacă au mai renunţat la maioul pe burtă şi lanţul gros.

Dar, repet, eu sunt vamaioată de rit nou şi, deci, nu cea mai în măsură să-mi dau cu părerea dacă locul s-a stricat sau nu.

Dar am făcut ceva.

Le-am cerut lămuriri celor care vin aici de când eu nici nu ştiam de existenţa acestui loc.

Anul ăsta, de 1 mai, a fost ca la Ziua Marinei la Mangalia

Cristian, proprietarul uneia dintre cele mai populare pensiuni din sat, spune că fiecare regretă Vama aia pe care a cunoscut-o prima dată. Nici weekendurile nu mai sunt cum erau odată, şi Cristian recunoaşte că preferă să stea prin curte în serile aglomerate de vineri sau sâmbătă, în loc să bea cu prietenii pe la Stuf sau aiurea.

Măcar așa nu riscă să se trezească cu o sticlă în cap, doar pentru simplul fapt că s-s nimerit în faţa unuia care căuta o ţeastă de spart.

Cristian e din București, a aterizat prima dată în Vamă prin 2000, și anul ăsta a observat o schimbare care i se pare fundamentală în fauna din sat: de 1 mai n-au mai venit puştii punk de liceu, ăia care puneau mesele de la baruri pe focul lor de tabără. De-aia nici proprietarii n-au mai considerat că este nevoie să mai lege mesele cu lanţuri.

„În schimb, în duminica de Paşti, era ca la Ziua Marinei la Mangalia. Au venit aici mulţi oameni din judeţ, grupuri de trei generaţii, toţi îmbrăcaţi în tricouri Puma, şi cu ăla micu’ agăţat de un balon. Şi toţi încărcaţi cu hamsii şi bere la pet”.

Și că tot veni vorba de bere, Cristian are o poveste simpatică legată de mărcile pe care le găseai acum 16 ani la bodega lui preferată.

Un barman isteţ îi întreba pe clienţi ce bere voiau, ăştia îşi spuneau preferinţa, să zicem Stella Artois, iar barmanul scotea sticla de bere de la frigider, să zicem Gambrinus, şi lipea pe ea eticheta de Stella Artois.

Pe vremuri, la market puteai plăti şi în dolari, iar cazare găseai doar la localnici

Alţii spun că da, Vama s-a schimbat, dar multe dintre schimbări s-au făcut în spiritul locului. Multe, nu toate.

„În 2002, când am venit eu prima dată, erau multe corturi. Doar câteva terase, La Bibi şi Frontiera, erau mai mari şi moderne. Strada principală era animată şi zona de la Stuf. Corsaru’ ţi se părea departe, pentru că până la el mergeai pe plajă sau prin drumul cu praf şi ciulini. De dansat se dansa doar la Stuf şi mai era un loc, cu muzică disco. În weekend veneau constănţenii cu maşini scumpe şi râdeau de vamaioţi. Atunci se schimba şi genul muzical, Chirilă în surdină şi manele şi latino de la localnici. Erau şi mulţi corporatişti care veneau cu jeepurile de la firmă şi stăteau la cort. La market puteai plăti şi în dolari. Cazare găseai la localnici, dar cu veceu în curte. În schimb, acolo mâncai tot ce avea omul prin grădină: caise, struguri, piersici sau murături din beciul lui tataie care te găzduia”, îmi spune Alina.

Cum pe la Vamă se perindă mulţi străini cu inimă hippie, am zis că e relevantă şi părerea unuia dintre ei.

Tipul ăsta din Belgia, de exemplu, care n-a vrut să fie numit în niciun fel, spune că s-a îndrăgostit de Vamă acum zece ani şi că relaţia lor este încă una armonioasă.

„Am observat două trenduri printre cei care vin aici. Vamaioţii originali vor prefera să meargă în weekenduri mai calme din mai, iunie şi septembrie. Ăștia-s oamenii pe care-i găseşti pe la Stuf. Vizitatorii mai noi, mai comerciali, preferă locuri precum Amphora. Mă deranjează cumva schimbarea asta, dar eu sunt genul optimist. În plus, îmi aleg foarte atent oamenii cu care mă distrez şi locurile din Vamă în care îmi petrec timpul”, spune belgianul.

Acum se poartă să închiriezi şezlong, ca în Mamaia

Bine, asta cu atmosfera hippie e relativă. Alexandra, care merge în Vamă de 16 ani, spune că s-a ales praful de ea. Apropo de praf, chiar şi ăla de Vamă, care-ți albea ţoalele închise la culoare, parc-a dispărut.

„S-a mamaizat Vama. Au venit burtoşi care strâmbă din nas că iei câinele cu tine la terase. Am văzut familii ca-n Mamaia, gălăgioase, genul care ar face grătar cu mici şi bere pe orice colț de plajă. Apoi, decorul s-a schimbat şi el. S-au construit hoteluri din beton, cu neoane şi muzică care nu-şi are locul acolo.”

Cum astea erau şi când am făcut eu prima dată cunoştinţă cu Vama.

Așa că am încercat să aflu și niște poveşti vechi, dinainte ca piciorul meu să păşeaşcă pentru prima dată aici.

„Vechii vamaioţi beau, da, dar erau delicioşi, cu umor şi atitudine foarte tolerantă. Împărţeau cu tine o bere, nu deranjau, cântau şi dansau până dimineaţa, când stăteau şi admirau răsăritul. În plus, nici nu era aşa de populată Vama. Aveai loc, nu stăteai cearșaf lângă cearșaf. Nici măcar asta nu mai e, acum se poartă, ca în Mamaia, să închiriezi şezlong, nu prea mai ai unde să stai cu prosopul. Ca să nu mai zic de cort. Înainte, toată lumea venea cu cortul, acum, not so much…”.

Dorință secretă: o plajă plină de corturi, fără muzica Rihannei

Şezlongul ca şezlongul, dar ce să mai zici de palmierii care-au răsărit anul ăsta, ca nuca-n perete, lângă zona de corturi?

Andreea este şi ea din categoria foşti, adică vamaioţi care au migrat către alte locuri care au ceva din farmecul vechi al Vămii, gen Vadu.

„Încă mai iubesc cafeaua de dimineaţă de la Ovidiu şi atmosfera chill de la Acolo. Dar nu mai iubesc Vama Veche. Nu-mi mai fac demult vacanţele acolo, trec doar din când în când să o mai salut, aşa ca doi vechi prieteni. Acolo nu mai e Vama Veche. Un cunoscut îi zice Vamaia. Prima dată am fost în vara lui 2000, când încă nu se degradase de tot. Treptat, au început să dispară din corturi şi să apară tot felul de hoteluri-hotelaşe şi terăsuci fiţoase. Mi-e dor de o plajă plină de corturi, fără muzica Rihannei, ci doar cu rock şi punk, fără burţi şi lanţuri de cocalari”, spune Andreea.

Prefer să închei poetic şi optimist, cu părerea unei vamaioate care închide ochii la partea de Mamaia din Vamă. Știi tu, chestii de genul apariţia teraselor house, tip YUVA, a hotelurilor de patru stele – fortăreaţa aia albă numită Elektra, faptul că plaja din Vamă a devenit o mare de şezlonguri şi paturi, unde abia mai poți să-ți întinzi un prosop.

Floriana, aşadar, preferă să vadă doar partea vamaioată din Vamă.

„Îmi amintesc de ani întregi în care mă întâlneam cu aceiaşi oameni în Vamă: vedeam aceleaşi găşti de adolescenţi care se aşezau pe drumul central și cereau bani pentru băutură, deşi veneau de la Baia Mare. Ascultam aceleaşi trupe care concertau, ne aşezam la discuţii cu prieteni care aveau acelaşi ritual – vara petrecută în Vamă. Vama a trecut prin multe transformări, nu m-am gândit vreodată să le clasific ca bune sau rele”.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre Vama Veche:
Povești hardcore de la Pirați, din Vamă
Întrebarea zilei: De ce s-a stricat Vama?
Iarna pe ulița din Vama Veche