Arta imită uneori viața, iar animațiile nu sunt o excepție de la regula asta. În timp ce desenele Disney din prezent, ca Frozen și Big Hero 6, par destul de inofensive, istoria companiei e plină cu variante oribile ale africanilor, în Cannibal Capers (1930) sau Trader Mickey (1932), până la stereotipurile despre evrei din Three Little Pigs (1933).
Nu e vorba doar de Disney aici – în apărarea lor, au publicat un film de propagandă anti-naziști în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Education For Death. De fapt, toate, de la Dr. Seuss până la Tom și Jerry, au avut un conținut dubios, iar în ultimul apar și câteva atenționări de la Amazon Prime și iTunes care spun, „Scurtmetrajele astea animate sunt o imagine a perioadei în care au fost create. Unele s-ar putea să aibă prejudecăți etnice și rasiale care cândva erau ceva normal în societatea americană.”
Videos by VICE
Deci, desenele astea animate erau o reflexie a societății sau doar o formă inofensivă de a răspândi ura? Sau au fost confundate cu patriotism sau cu o combinație din astea două?
O mare parte din probleme sunt expuse intenționat. The Creators Project a vorbit cu istoricul în animații de amatori și graphic designer Christopher Norris, a.k.a. Steak Mtn, despre istoria întunecată a desenelor animate. Norris se ocupă de partea creativă a unor proiecte punk ca Against Me! și, de curând, albumul lor live 23 Live Sex Acts. El spune, „Totul depinde de politica desenatorilor din acea perioadă, care în anumite cazuri putea fi un produs al perioadei istorice. Nu era tocmai una sensibilă. Oamenii, chiar dacă credeau opusul, erau rasiști, sexiști și homofobi.”
Norris a adăugat că ideea de a fi un desenator radical era mult mai predominantă decât e în prezent, iar evenimentele ca Pearl Harbor au creat un climat politic unde diferențele erau văzute ca o amenințare, iar propaganda împotriva lor un soi de serviciu public.
Astea fiind spuse, e dificil să negi că oamenilor le plac astfel de aluzii nefericite, la desenatori și comedianți – chiar dacă Peanuts nu a fost niciodată rasist, e complet deprimant. „Adică, majoritatea desenatorilor pe care-i știu sunt oameni nefericiți și pot fi adesea deprimanți, lucru pe care l-aș putea spune și despre oamenii creativi în general. (Nu ar trebui să fie o surpriză pentru tine că Norris are un ceas Vannen cu fraza „Probabil te urăsc.”) „Nu cred că desenele animate scot la iveală latura oribilă a lumii sau ceva de genul ăsta. La fel ca orice alt domeniu creativ, are un spectru de lumină și întuneric, iar uneori ele se amestecă și funcționează ca o modalitate de divertisment care te pune pe gânduri, dar în majoritatea timpului e exact opusul, pentru că încearcă să transmită sufletul întunecat al omului… mai ales unul într-un costum dubios sau ceva de genul.”
Deci varianta Disney a lui Hitler sau a „sălbaticilor” are vreo influență asupra minților tinere care se numără în publicul target? E imposibil de zis. O întrebare mult mai relevantă ar fi, se aplică vreuna dintre probleme felului în care trăim în ziua de azi?
„Cine știe, dacă vreo formă de artă duce la forme de reflecție. Nimic nu mai are o viață de raft, pentru că tot ce e produs are o platformă unde poate fi auzit și văzut, mai ales pentru că toți au aceleași instrumente cu care-și pot face materialele cunoscute”, răspunde Norris. „Apetitul nostru e mai mare, pentru că știm că putem obține mai mult și putem experimenta tot, chiar și pentru o secundă.” Parcă îl și poți auzi cum oftează, deși vorbim pe e-mail. „Să lucrezi în domeniul creativ în prezent, fie că se ține cont de politică sau, pare aproape fără niciun sens. Dar asta cred că merge pentru un alt material.”
Urmărește VICE pe Facebook
Mai citește despre rasism:
Tehnicile rasiste de angajare din Coreea de Sud nu sunt deloc subtile
Neo-naziștii de pe internet vor să construiască o utopie rasistă în Namibia
Războiul anti-drog din România este un pretext pentru rasism
