Chipul lui Dragnea multiplicat de cele șase monitoare TV spânzurate de tavanul blocului de detenție E8 din penitenciarul Rahova te duce cu gândul la imaginea Fratelui cel Mare. Iar cei 50 de locatari ai camerei au toate motivele să fie fericiți. Sunt norocoșii cobai ai unui experiment pus în aplicare, de vreo două săptămâni, de mai-marii penitenciarului: pușcărie la standarde europene. Acum și pentru deținuții din România. Momentan, programul e valabil doar pentru vreo sută de deținuți care se bucură de condițiile regimului deschis.
La Rahova, sunt două astfel de camere care arată exact ca un dormitor dintr-o unitate militară de elită de pe vremea lui Ceaușescu. Restul de 1 222 de deținuți au ghinion: trebuie să se împartă cumva la cele 1 063 de locuri pe care penitenciarul le pune la dispoziție. Și asta fără să le dea rest.
Videos by VICE
În secțiile E7 și E8 totul strălucește a nou.
Fotografii de Ioana Epure
Deținuții joacă table, rummy ori stau cu gâturile înțepenite în timp ce urmăresc atent monitoarele de pe care curg în neștire burtierele „Breaking news”. Un singur televizor e fixat, discret, într-un colț, pe Euronews. Rulează o știre despre Trump. Pe celelalte e Dragnea. Subiectele zilei sunt ordonanța privind modificările la Codul Penal și proiectul legii grațierii. Aur curat, ai zice. Nu-i chiar așa. Am vorbit cu câțiva dintre ei și am aflat ce-i roade mai tare.
Cristi, 6 ani pentru înșelăciune și evaziune fiscală
Cristi rezumă, în trei propoziții, legea grațierii: „Nu se ține cont de fiecare deținut în parte. Ne bagă la grămadă! Pentru unii mumă, pentru alții ciumă!”
„Eliberarea condiționată, vă spun, e problema cea mare. E mult mai importantă decât o discuție pe tema grațierii. Aici trebuie să se umble. Sunt colegi cărora li s-au dat două, trei amânări. Păi, decât să-i mai adaugi unuia o amânare la o eliberare condiționată de câțiva ani, mai bine îi dădeai din prima 13 ani, în loc de 10. Eliberarea condiționată e soluția mai rapidă și mai de preferat decât grațierea. Asta cred eu.”
Marius Niculescu, condamnat pentru tâlhărie la 5 ani și 8 luni
Marius (stânga): „ Nu trebuia să facă proiect de lege cu grațierea, trebuia unul legat de eliberările condiționate.”
„Asta cu grațierea să o facă pentru oamenii bolnavi. Ăia de 70 de ani, cu boli terminale. Dacă am greșit, să ne facem pedepsele și apoi să plecăm acasă. Dar soluția e să umble la eliberările condiționate.”
De exemplu, prima oară, m-a propus penitenciarul pentru eliberare condiționată. M-a trimis în instanță, instanța a spus «Nu». Mi-a dat trei luni amânare. Peste trei luni am revenit. Aveam și două recompense de la penitenciar. Mi-au dat șase luni amânare.”
Deținuții de aici nu-și prea pun speranța în grațiere. Dar treaba asta cu eliberarea condiționată o repetă toți, ca pe o litanie. Iar Marius e clar genul de șmecher cu vorbe la el. Încet, încet, prinde viteză și încearcă și o scurtă analiză politică. Brusc, i se schimbă și modul de exprimare:
„În legătură cu legile astea, am un mesaj pentru domnul Iordache, ministrul Justiției… Modificările alea sunt legale! Ăia din PNL minte! Populația care iese în stradă precum că dă drumul la hoți, la deținuți… Nu-i așa, domne! Deținuții nu se duce să dea în cap, dacă se eliberează. Majoritatea avem familii. Mergem acasă la familii și încercăm să nu mai facem infracțiuni.
Îl întreb de condiții. Normal că e mulțumit. „Am venit de la Jilava. Era infecție acolo, gândaci peste tot, punea sticla de plastic peste gaura de la WC să nu intre gândacii. Pfff! Șerpărie! Aici, seamănă cu un dormitor ca în armată. Or să aducă cică și niște mașini de spălat.”
Anonim 1. A fost ok cu poza, dar nu a vrut să îmi spună cum îl cheamă
„Aicea e condiții bune. Standarde europene. Duceți-vă la Jilava! Să vedeți șoricelul! Sunt paturile etajate pe trei nivele. Paturi suprapuse: unu, doi, trei! Aici o ducem bine, băăăi! Dar avem o problemă, totuși: aici stă unul care a furat o drujbă. Și ăia care au furat miliarde stă sus și râde de noi.”
Anonim 2, doi ani și șase luni pentru furt:
Anonim 2 (stânga, pe scaun): „Păi, dacă nu mă eliberează condiționat, de ce să mai stau cuminte? Dacă tot rămân în termen? Mă apuc să bat milițieni, să-i tai…”
„Asta cu grațierea e o vrăjeală. E o nimica toată! Cine beneficiază? Dragnea! Noi ăștia nu, pentru că suntem recidiviști. Am patru copii, soția arestată. Interesează pe cineva? Nu! Și nu pot să mă eliberez. Stau cuminte, dar nu mă pot elibera.
Îmi dă o primă amânare pentru că sunt recidivist, a doua și a treia amânare, că nu te cunoaște, a patra că trebuie s-o faci și a cincea e termenul! Păi, de ce să mai stau cuminte? Nu mai ai cum să stai cuminte. Te face în așa fel încât te înrăiește! O mână spală pe alta și amândouă ne controlează pe noi.”
Citește și: Harta asta îți arată locul României în lume după ordonanța care-l scapă pe Dragnea
Cornel, 13 ani, înșelăciune
„Am termen pentru eliberare condiționată într-o lună. Dar nu-mi fac speranțe. Mie, pentru 80 de mii de euro, mi-au dat 13 ani. Mă rog, nu i-am luat eu pe toți 80 de mii, doar o treime. Și pe ăștia cu retrocedările, le dă doi ani și stau acasă. Dar e bine aici, nu mă plâng. În celelalte locuri, dacă bagi porci să stea acolo, te ia porcii la bătaie! La Iași stăteam 26 în cameră. Hoit curat. Sunt condițiile mai bune aici, dar mâncarea e pe stil vechi. Tot proastă.”
Îl întreb despre ordonanță și legea grațierii. Din punctul lui de vedere, problema numărul unu o reprezintă recidiviștii. Pentru ăștia, nu e niciun secret, nimeni, niciodată, nu a avut vreo soluție. „La Vaslui, eram șase în cameră, am stat cu d-ăștia”, spune Cornel. „Nu ai cum să te înțelegi. Sunt porniți. Ei știu doar ce au auzit la televizor. Sunt complet rupți de realitate.”
Cum e la șerpărie
Fix ăștia rupți de realitate au parte și de cele mai nașpa condiții. Pentru câteva zeci de minute, sunt plimbați și în zonele de „șerpărie”, în locurile din penitenciar unde standardele europene încă nu au ajuns.
Deținuții de aici sunt clar mai deprimați, nu vor să vorbească, rar găsești unul care să accepte să fie pozat. Dacă ajungi într-un astfel de bloc, ai două șanse: ori împarți o celulă de 20 de metri pătrați cu alți cinci vecini, ori o celulă de 24 de metri pătrați cu șapte. Respectivii metri pătrați includ debaraua și WC-ul.
Cei de-aici au, de bine de rău, o sală de sport, unde trag de fiare și toacă sacul de box. Ceilalți, care beneficiază regim deschis, joacă ping-pong, lucrează la tâmplărie, pot sta și relaxa la o țigară. Și, evident, trag și ei de fiare cum prind ocazia.
Vasile Barbăroșie, supranumit „Îmblânzitorul de lei”, șase ani pentru furt. Planuri de viitor: ISIS
Vasile (dreapta) trage de fiare și visează la un soi de ISIS nișat pe tribunale.
De ce ți se spune „Îmblânzitorul de lei”? Ai îmblânzit lei?
Da, i-am îmblânzit pe ăștia mai puternici, se laudă el. Și ce credeți că am furat? O baterie! Mi-a dat 7 ani!
Ce fel de baterie era?
De mașină! Am stat 5 ani și patru luni cuminte, am intrat în comisie și mi-a dat amânare de 7 luni. Și, pe bune acuma, ce rost are să mai stau cuminte în pușcărie, dacă nu-mi dă drumul? Și acum m-am înrăit și mai tare. Știți ce am de gând să fac, acum când mă eliberez? Să mă bag cu ISIS ăștia, să bag o bombă și să aruncă judecătoriile astea în aer.
Omul și-a găsit un scop în viață. Mă încumet să-l atenționez: „Păi, dacă faci asta tot aici o să ajungi. Vrei asta?”. Vasile răspunde degajat: „Păi, nu, că mă arunc în aer cu totul!”
Șah-mat. Mă ridic învins de la masa Îmblânzitorului și arunc peste umăr o ultimă întrebare: „Ce părere ai despre ordonanța privind modificările la Codul Penal?” „Vrăjeală! Au dat-o pentru Dragnea!”
Case closed.
Citește și alte materiale despre penitenciare:
Fotografii cu viața deținuților români înainte să intrăm în Uniunea Europeană
Condițiile nasoale din penitenciare îi scutesc pe deținuții români de închisoare
Am vizitat un spital de psihiatrie din Moldova, unde pacienții stau ca-n penitenciar
