Articolul a apărut inițial pe i-D.
Dacă dai peste un autoportret cu Isaac Flores, ceva puțin probabil deoarece preferă să fotografieze pe alții decât pe el însuși, pare ca și cum s-ar putea afla la orice petrecere majoră dintr-un oraș est-european. Dar nu: adevărul e că el locuiește și lucrează în Barcelona, unde fotografiază cele mai mari petreceri.
Videos by VICE
Departe de a face fotografii „frumoase”, imaginile acestui tânăr fotograf se diferențiază prin afinitatea lui pentru transformare, estetica bondage și prin vibe-ul punk neglijent al imaginile lui granulate.
Cele mai populare fotografii ale sale nu se numără printre cele găsite în broșurile turistice, însă sunt scene des întâlnite prin oraș: comunitatea queer din Barcelona. Ei ne aduc aminte de ce Barcelona era cunoscută drept capitala excitantă, interzisă și chiar un pic periculoasă.
În noiembrie 2017, i-D Spania a publicat imagini capturate de Isaac Flores la evenimentul RuPaul’s Drag Race‘s Werk the World din Barcelona. Unele fotografii sunt pline de luminozitate și grandoare, un pic mai atipic stilului său. i-D a vorbit cu fotograful pentru a înțelege mai bine motivația și secretele acestui tânăr artist.
Ce anume te inspiră atunci când fotografiezi?
Eu sunt în căutarea un sentiment de libertate, de rebeliune, o stare crudă a oamenilor pe care-i fotografiez. Îmi place să cred că pot captura toate sentimentele astea într-o secundă și să le fac eterne. Eu am o mare admirație și respect pentru felul în care aceștia confruntă societate, care le impune fix opusul.
E un anumit aspect al Barcelonei, pe care nu l-ai găsi în alt oraș?
Punctul de pornire a fost că Barcelona e un oraș de artiști, așa că m-am alăturat unei scene bune, deși deloc ușoară. În momentul actual pare ca un parc de distracții cu tematică, pentru oamenii care sunt generici, plictisitori și inculți.
Barcelona este casa mea. Eu m-am născut și am crescut aici. Majoritatea oamenilor din fotografii sunt sau au devenit prietenii mei. Mă simt confortabil aici și ăsta e un aspect pe care nu mi-l poate oferi nici un alt oraș, decât dacă mă mut pentru o perioadă lungă de timp. Mi-ar plăcea totuși să fac niște călătorii, să cunosc oameni și să descopăr noi medii.
Cât de importante sunt rețele sociale în termeni de promovare a muncii tale?
Foarte! Eu sunt un fel de „Mr. Nobody”, iar social media îmi permite să ajung la un public care altfel ar fi inaccesibil mie. Momentan nu sunt suficient de stabil financiar cât să pot ține expoziții și nici nu am contacte care îmi pot oferi o vizibilitate mai mare, așa că rețeaua socială a fost un punct de pornire foarte bun pentru mine.
De ce ți se pare mai confortabil să faci fotografii noaptea?
Am de ales? Comunitatea mea a fost mereu destinată vieții de noapte, pentru a se putea exprima liber. Mie îmi place viața de noapte. Mă ajută să cresc și cu toții ieșim pentru a simți că aparținem de un grup, deși asta te poate suge într-un vortex. Sper ca în viitorul nu foarte îndepărtat, voi putea ieși dimineața în parc și să văd un drag queen care-și plimbă câinele, iar societății să i se pară un lucru normal.
Care a fost inspirația ta?
Nu știu sigur, dar pe la opt ani am văzut videoclipul Christinei Aguilera, „Dirrty”, regizat de David LaChapelle. Ceva a făcut click în creierul meu. Din punctul ăla, am rămas interesat de lumea trash și estetica campy.
Te interesează perfecțiunea?
Înainte da, mă interesa destul de mult. „Perfecțiunea” e ceva care ți se cere dintotdeauna, iar eu sunt o persoană foarte competitivă. Mereu am aspirat să ating perfecțiunea în orice situație. Însă încerc să mă dezobișnuiesc de ideile astea, care ni s-au întipărit în minte, să nu mai dau atât de multă importanță la ce ni se impune și să-mi urmez calea, la bine și la rău, în stilul meu.
Cum crezi că vei evolua în fotografie?
Sincer, nu mă consider un fotograf. Mai zic asta câteodată ca lumea să nu mai mă întrebe. Nu-mi place să dau explicații, dar mi-ar plăcea să ajung să fotografiez actorii și muzicienii cu care am crescut. Mi-ar plăcea să ajung și să regizez videoclipuri muzicale sau să fac „mini-filme”. Așa cum am menționat și înainte, eu am intrat în lumea asta prin videoclipuri muzicale și mereu mi-au atras atenția. Însă pe de altă parte, sunt ok și cu un job care-mi permite să-mi exprim creativitatea.
