Dubioșii de la proteste mă fac să stau acasă

Fotografii: Mircea Topoleanu

Din păcate, cam aşa a ajuns protestul apolitic împotriva cianurilor şi a gazelor de şist, din Piaţa Universităţii.

Am fost sâmbătă la mitingul de protest împotriva situaţiei din România şi am plecat mai confuz decât am venit în ce privește despre care erau motivele protestului şi cine protesta acolo.

La începutul lunii ianuarie pagina de facebook Îngerii Păzitori ai României anunţase protest în Piaţa Universităţii pe 8 februarie. La finele lunii, cei de la PD-L au profitat de ocazie şi au anunţat miting cu 15 mii de oameni împotriva guvernului în aceeaşi zi, dar în Piaţa Revoluţiei. Apoi, cu două zile înainte, s-au trezit şi cei de la Uniţi Salvăm să facă protest tot atunci.

După cum mă aşteptam, ambele evenimente ale societăţii civile erau călărite de postaci care-i acuzau că s-au dat cu Băsescu şi oameni care spuneau că n-o să vină fix din acest motiv. De asemenea, au apărut dileme și cu grupul Îngerii Păzitori, care vorbesc uneori şi de o formă mai violentă de proteste, mişcări legionare şi alte bucurii.

Din cei 2 700 de oameni care erau înscrişi la eveniment, au venit vreo două sute, dar era o masă atât de eterogenă, că păreau că n-au nicio treabă şi protestau pentru lucruri complet diferite. Uneori se intercalau scandările şi nu mai înţelegeai nimic. Mi s-a părut atât de amuzant, încât m-am gândit să vă fac o hartă a tipologiilor de protestari de sâmbătă.

Băsişti care au ratat autocarul electoral

Domnul venise de la mitingul PD-L care s-a terminat pe la 14 şi era probabil singurul care n-a fost adus cu autocarul acolo. Sau doar l-a ratat. Când l-am întrebat cum i se pare protestul, mi-a spus: „Păi ce, ăsta e protest? Ăla de la PD-L a fost protest adevărat. Ăştia-s toţi plătiţi. Chiar şi copiii, că doar nu i-au adus părinţii degeaba. Eu am venit şi aici ca şi acolo, ca să protestez împotriva guvernului şi a nenorociţilor de acolo.” L-am întrebat și de Băsescu, dar s-a codit până a zis înainte să plece: „Altul n-avem şi tot un democrat de dreapta ne trebuie”.

Militanţi antigaze de şist revoluţionari

Domnul protesta pentru respectarea dreptului de proprietate a oamenilor care au zăcăminte sub proprietatea lor. Mi-a spus că, dacă era el cu o gaşcă de revoluţionari cu care a fost pe baricade în ’89, la Pungeşti, „jandarmii plecau dezarmaţi acasă”.

Antibăsişti, antigay, anti-orice, fără analgezice

Toate scandările de „Uniţi salvăm toată România!” şi „Lupt, rezist contra gazelor de şist!” erau acoperite de doamna din imagine şi grupul ei de zece oameni care urlau chestii precum: „Ieşi afară, javră ordinară!” și „Gigi liber, Băsescu la puşcărie!” A venit şi cu una nouă: „Băsescu a creat Mişcarea Poponară!” pentru că într-adevăr numai homofobia mai lipsea de la protestele astea. La un moment dat toată lumea s-a mutat într-o parte, doar ca să nu fie filmaţi de televiziuni lângă duduie.

Ecologişti ultra-creştini scârbiţi de hipsteri

Domnul reprezenta ceva numit Asociaţia Civică Iniţiativa Creştin-Ecologistă. Pe lângă faptul că ecologiştii sunt peste tot în lume mai mult sau mai puţin atei de stânga, tipul avea nişte teorii bestiale precum: „Există o serie de pretinşi ecologişti care promovează agresiv principiile politicii corecte” şi restul românilor sunt datori „să militeze pentru coagularea unei autentice mişcări naţionale şi implicit creştine, de protecţie a mediului şi de renaştere spirituală bazată pe învăţătura Evangheliei.”

Anarhişti de 16 ani, trişti că nu mai sunt baruri de rockeri

Ăştia au fost singurii care au luat în serios discuţiile despre costumaţie blac-block de pe pagina Îngerii Păzitori. Aveau bannere cu „Jos capitalismul!”, steaguri cu simbolul anarhiei şi un ghiozdan cu pentagramă. Păreau genul de oameni cu care mă vedeam în Jack sau în Viking după un concert Rotting Christ când aveam 15 ani. E ok că învaţă de mici să fie activi civic, dar nu mi se pare ok că cine-i manipulează i-a convins să intre direct în chestii extremiste, mai ales că e şi vârsta la care tinzi să faci tâmpenii. Dar cumva îi înţeleg, că şi pe mine mă enervează că toate barurile de rockeri au devenit localuri de hipsteri şi nu mai am unde să-mi beau berea.

Apărătorii invizibili ai maidanezilor

La un moment dat au apărut şi afişele astea pe jos. Nu ştiu cine le-a pus, că doamnele din jur se fereau de cameră când venea cineva să pozeze posterele. Sunt curios ce părere or fi avut activiştii invizibili pro-maidanezi, când duduia anti-Băsescu urla la un moment dat „Băsescu, maidanezul de la Cotroceni!” şi alte comparaţii drăguţe despre câini.

La un moment dat m-am tirat de plictiseală şi de frig, dar înţeleg că vreo sută de oameni au mărşăluit până la Guvern, s-au îmbrâncit cu jandarmii care nu voiau să-i lase în stradă, au alergat în zig-zag pe treceri de pietoni şi au luat metroul la derută. Așa s-a terminat.

Eu cred că protestele au o mare problemă acum c-am intrat în an electoral. Din ce în ce mai multe partide mici se agaţă de mitinguri şi reuşesc să le deturneze, cum a reuşit cumva şi PD-L sâmbăta asta. Ţărăniştii renăscuţi au făcut deja o pagină care le copiază pe cele de rezistenţă de la Pungeşti. Partidul România Mare încearcă să preia mişcarea Uniţi Salvăm, a început cu sloganul. Şi nu m-ar mira să se bage şi ăia de la Mişcarea Populară. După toate astea nu pot să spun decât că mi-e dor de oamenii de la protestele din vară împotriva exploatării de la Roşia Montană, când lumea era coerentă în mesaj şi-n acţiuni, politicienii erau huiduiţi până plecau şi nu vedeai niciun legionar însetat de violenţă că l-a molestat ta-su când era mic. Poate mai ies şi ei afară, că tot vine căldura.