Pandemia continuă și știu că te strâmbi la ideea de „a lua în greutate”, dar și eu și iubita mea ne-am îngrășat în carantină din cauza stresului în plus, n-am mai putut merge afară și la sală, și tot așa (și am băut mai mult decât de obicei, lol). Prietena mea părea în special că-și mânca emoțiile; încerc să spun asta fără judecată, fiindcă o iubesc foarte mult și o înțeleg. Dar se plânge de cât s-a îngrășat. Amândoi avem dureri în corp, de spate și de gât. Sunt entuziasmat să mă întorc la sală și să devin iar puternic. Ea nu era fană mișcare nici înainte, dar mereu mi-am dorit să se apuce și ea de sport. Acum pare momentul perfect. Aș face sport cu ea. Ce pot să-i spun ca să o motivez? – Entuziasmat să mă întorc de unde am plecat
În niciun caz să nu bagi „mersul sală” în aceeași oală cu greutatea iubitei tale. Te avertizez acum. E o idee proastă, fiindcă nu numai că va crea un cerc vicios de rușine și vinovăție, dar te va și urî.
Videos by VICE
Dar uite, ca cineva care vede valoarea mișcării, înțeleg de ce ai sentimente contradictorii despre oamenii care nu fac sport și par că ar avea multe de câștigat dacă s-ar mișca puțin. Dacă m-ai întreba dacă cred că toată lumea ar trebui să facă sport, aș zice că da, atât cât pot ei. Așa cum am ajuns în punctul în care să ne întrebăm „este posibil să eliminăm interacțiunile sociale în persoană, dar oare chiar ar trebui?” și răspunsul este: „Nu!!!” Așa am ajuns și în punctul în care pare posibil să eliminăm toate activitățile fizice, dar chiar ar trebui? Clar nu!!!
Chiar și guvernul îți spune să faci mișcare. Nu există efectiv niciun minus, ci numai plusuri: un somn mai bun, o stare mai bună, păr mai strălucitor, piele mai curată, un sentiment de împlinire, o viață mai lungă și mai bună cât timp trăiești, fiindcă nu te mai doare tot timpul spatele. E atât de simplu, de evident, simt aproape la fel de multă durere în împotrivirea de a face sport cum îmi imaginez că se simte „să îmbătrânești”. (Trebuie să specific că nici tu și nici eu nu suntem doctori, dar îmi imaginez că prietena ta nu are o problemă mai serioasă de sănătate.)
Mă enervează să-mi aud cunoștințele, mai ales oamenii la care țin și cărora le vreau numai binele, că zic în fiecare zi: „mamă, ce mă doare lombara, cred că am îmbătrânit!”, fiindcă NU așa e când îmbătrânești, cel puțin nu când ai 30 de ani; nu se simte la fel ca atunci când nu te mai miști. Nu-i învinovățesc pe ei, ci faptul că nu e timp pentru educație despre obiceiuri sănătoase, și asta mă frustrează.
Apoi, mai târziu, când îi văd pe aceiași oameni că postează pe social media ceva de genul: „se pare că să faci sport chiar ajută, lol!”, nici nu-mi pasă dacă fac antrenamentul Bikini Body Guide de Kayla Itsines sau o „PROVOCARE DE DOUĂ SĂPTĂMÂNI PENTRU ABDOMEN”, în loc de ceva mai simplu și mai puțin urâcios pentru corpurile lor; mă bucur că încă o persoană pricepe de ce fac atâta tamtam, fiindcă pandemia continuă cumva și nu sunt puține lucruri care aduc bucurie.
Și apoi, cum e când cineva chiar încearcă antrenamentele de forță și pricepe, dar chiar pricepe, cât de bine te simți să ai obiective care nu sunt bazate pe „slăbit”, ci să urmezi mișcările naturale ale corpului tău ca să-l faci cât de puternic posibil și să mănânci ca să ajungi acolo? Mi-ar plăcea să pot oferi sentimentul ăsta fiecărei persoane din lume. Pe mine m-a ajutat atât de mult încât e o minune că nu sunt la un colț de stradă cu un microfon conectat la boxe și împart pliante.
Pentru fiecare persoană căreia i se întâmplă asta, îmi doresc să fi putut să îi spun să facă mișcare sau chiar să-și construiască cu răbdare și meticulozitate momentul când va face asta, și să fi ascultat. Cred că am și încercat, ca o idioată. Dar acum doar stau tăcută și ascult „Mă doare spatele! Mă dor genunchii! Mă doare gâtul!” și zic „da, haha” ca o șmecheră fiindcă în general, nimeni, nici chiar eu, nu vrea să audă soluții când se plânge; majoritatea vor doar să fie auziți.
Și asta e în regulă. Mă plâng despre multe lucruri care nu au legătură cu antrenamentele și pe care sunt sigură că le pot repara, dar nu pot să fac totul. Când spun că e haos la mine acasă sau că am multe, DAR MULTE haine murdare, probabil că îi scoate din sărite pe oamenii pe care-i cunosc că sunt obsedați de curățenie și ordine, dar până acum nu mi-a zis nimeni: „Te-ai gândit să-ți speli hainele?”. Cu toate astea, dacă cineva apropiat mi-a fi zis: „spală-ți naibii hainele! Ce naiba!”, aș fi de acord. Ce ține de mișcare și corp pare mai greu pentru unii oameni decât să-și spele hainele. Dar m-ar ajuta asta să-mi fac o rutină sănătoasă de spălat hainele? Probabil că nu, fiindcă e puțin mai complex de atât.
Ăsta e un mod întortocheat de a spune că oamenii sunt diferiți și au dreptul să aleagă și să decidă cum își petrec timpul. Deși sportul este de o importanță majoră, cam la fel ca spălatul pe dinți și consumul de două-patru legume pe zi, nu poți să forțezi oamenii să facă lucrurile astea.
Așa cum îmi pare imposibil să internalizez feedback-ul pozitiv de a avea „multe haine curate”, poate oamenii care evită să facă mișcare nu au internalizat pe cel ce ține de mișcare, în special al antrenamentelor de forță și mobilitate. Poate că toți avem nevoie de validare că nu suntem oameni răi că ne chinuim, ceea ce nu înseamnă că nu vom face niciodată nimic ca să ne învingem provocările personale.
Am avut mai mulți iubiți care, cu intenții bune, au vrut să vin cu ei la antrenamentele de forță. Îmi amintesc că am fost odată și m-a speriat sala cu greutăți. Simțeam că toată lumea se holba la mine și n-am mai mers din nou.
Nu m-am apucat de ridicat greutăți sau de alergat până nu am înțeles ce însemnau pentru mine. Eu sunt dovada vie că cineva se poate apuca de sală, chiar și de greutăți, practic spontan, fără să fiu crescută ca atletă. Unii oameni se simt bine când fac pe plac altora, dar eu ador să nu fac ce îmi spun alții, doar fiindcă așa vor ei. Mai degrabă m-aș întinde pe jos și aș aștepta să mor decât să fac ceva doar fiindcă așa mi-a zis altcineva să fac. Motivul pentru care ridici greutăți s-ar putea să nu i se potrivească și ei, fiindcă oamenii sunt diferiți și vor face lucrurile în alte feluri. Poate ție-ți place stabilitatea și concentrarea de care ai nevoie pentru antrenament; ei s-ar putea să-i placă să se simtă foarte alpha.
Eu m-am apucat de alergat din cauza problemelor de sănătate mintală, și de ridicat greutăți fiindcă aveam nevoie să mă salvez de mine însămi. Nu a fost nevoie să mă convingă altcineva, dar nici toată convingerea din lume nu m-ar fi lăsat să-mi găsesc propriile motive ca să mă țin de asta.
Poți, bineînțeles, să faci toate lucrurile normale: să o inviți să vină cu tine și să-i arăți cum funcționează; poți să o legi la ochi ca „surpriză sexy” și când își scoate eșarfa să vadă că e la sală; o poți trezi la cinci dimineața cu o trompetă și cu un fluier ca să aibă timp de antrenament înainte de muncă; îi poți decora biroul cu postere cu femei care fac antrenamente de forță; poți încerca și să-i miști mâinile ca să-i arăți exact cum se face o flotare în timp ce se uită la televizor.
Știu că-ți iubești iubita și că e greu să vezi oamenii dragi (sau și pe cei de care nu-ți pasă) că suferă aiurea. Dar ai grijă aici. Nu pare că sănătatea ei ar fi într-un pericol grav, plus că nu vrei să ajungă la resentimente din cauza unui subiect destul de sensibil pentru mulți oameni, fiindcă va crea neîncredere și rușine. Sau poate că nu și vei fi bine mersi. Dar minimum pe care îl poți face este să fii extrem de atent și să comunici cu grijă. Ți-aș recomanda să fii pregătit să o reasiguri că nu este despre cum ar trebui să arate și oprește-te dacă se simte iritată de asta.
Ai putea să o ajuți cu blândețe să includă în stilul de viață sedentar o soluție foarte directă de a „face mai multă mișcare”. Poți să-ți folosești experiența personală: „Da, am observat că de când stau mai mult jos, și eu am dureri; Abia aștept să mă întorc la programul de antrenament când se redeschid sălile. M-aș apuca de acum!” și apoi fă niște flotări.
Deși poți să-i faci niște observații generale și să o inviți să se antreneze cu tine, în general n-o forța să meargă la sală, mai ales cu tine. Nu te supăra, doar că uneori singurul lucru mai jenant decât să fluturi niște greutăți să arăți că-ți pasă de sănătatea ta, este să o faci în fața cuiva drag. S-ar putea să se apuce mai degrabă de sport dacă i se permite să simtă că nu trebuie să dea socoteală nimănui.
Ar trebuie să te gândești ce valori comune împărtășiți: Te deranjează rău că iubita ta nu face sport? Poți să o lași baltă, sau simți că mereu o să vrei să tragi de ea? Și dacă poți să renunți la partea cu greutățile (sper că deja ai renunțat până acum), te va enerva la nesfârșit, ca și pe mine, să tot auzi pe cineva care se plânge de un lucru care ar fi ușor de rezolvat dacă ar face ceva ce ție-ți vine natural?
Să speri că iubita ta își va schimba un lucru important spontan, sau mai rău, fiindcă i-ai cerut, e un mic semnal de alarmă. Oamenii trec de la „sedentarism” la „sport” tot timpul, din multe motive diferite. Cred că ar trebui să fii extrem de atent când vorbești despre ceva ce ți-ai dorit dintotdeauna să facă iubita ta, și dacă ai niște așteptări nerealiste de la ea. Niciunul dintre voi nu e forțat să stea într-o relație. Probabil că ai putea să găsești pe cineva care iubește antrenamentul cu greutăți încât pleacă de la sală gata să rupă acoperișuri, dar poate că nu are aceleași calități drăguțe ca prietena ta (până la urmă ați trecut împreună prin carantină). Ia-o ușor și fă tot ce poți să faci diferența între presiunea nedreaptă și sugestiile bine intenționate. Încurajează-i toate eforturile și cel mai important, fii chill și blând.
Notă: Casey Johnston nu e doctoriță, nutriționistă, dieteticiană, antrenoare personală, kinetoterapeută, psiholoagă sau avocată; e doar cineva care a făcut multe și a citit multe despre antrenamentele cu greutăți.
