Hypno mi-a spus de ce Bucureștiul lui arată de zici că nu-i al nostru

More Than a Hustle continuă inițiativa #RebelsWithaCause printr-o serie dezvoltată și produsă de Black Rhino Radio și prezentată de glo™. Acest video e despre relația oraș – individ – pasiune și explorează felul în care cele trei sunt conectate și se influențează reciproc.

Proiectul debutează cu Hypno și ai ocazia să descoperi felul în care el se raportează la oraș, ce-l inspiră, care sunt zonele către care se simte atras, dar și cum reușește să pună Bucureștiul într-o lumină nouă în mod repetat.

Ce-i interesant la raportarea lui e că o face atât ca locuitor obișnuit, cât și ca profesionist care folosește orașul în munca lui. Și de fiecare dată îl prezintă așa cum simte atunci. „Când filmez orașul, dorința mea e de a-l arăta așa cum este – unul frumos, în toată shaorma asta vizuală de clădiri, cu backgrounduri colorate și pestriț social.”

E, probabil, greu pentru fiecare în parte să vadă în București mai mult decât ce pare la prima vedere – un oraș mare, haotic de multe ori, cu zone și zone, în care se adună români din toată țara, iar totul pare pe grabă. Totuși, și Capitala, dar și alte orașe sunt mai mult decât beton, asfalt și agitație. Iar București, că despre el e vorba acum, are un suflet animat de energia oamenilor și un ritm dat de noi toți.

Fix această energie este inspirația lui Hypno: „Pot tot timpul să schimb complet direcția, iar treaba asta mă ajută. You have to hustle, știi? De fiecare dată când dau de orașul ăsta, îmi aduc aminte că nu trebuie să urmez o cale, ci să încerc să caut în cât mai multe direcții.”

Cu toate astea, susține că în munca sa a integrat orașul așa cum îl vede în mod normal, n-a încercat să-l facă să arate într-un fel anume. Și fiecare zonă necesită un anumit set de aptitudini, are caracteristicile sale, dar cu totul este un spațiu care te ține viu și în care e util să ai privire periferică. Hypno a crescut în Colentina, unde a primit prima lecție urbană de viață. „Acolo chiar era bine să te ferești, să fii atent. Totul trecea pe lângă tine repede și trebuia să fii pregătit să te dai la o parte.”

Ce ar ajuta, poate, când ești într-un oraș mare e să înveți substraturile interacțiunilor sociale. Iar asta n-o poți face decât la prima mână. Să te plimbi, să vezi cum sunt oamenii, ce-i specific fiecărei zone. Explorarea asta și amintirile create în București l-au ajutat pe Hypno să-și poată exprima ideile în funcție de context. „E un oraș bun de filmat care, oricum o dai, în afară de câteva locuri e bine înrădăcinat în zona est-europeană, post-comunistă. Ai magazine și firme luminate la parter, iar când ridici privirea vezi etaje din blocuri gri.”

Pentru el, când vine vorba de felul în care prezintă orașul, a fost mereu simplu: „E o alegere stilistică dacă vrei să te uiți cu plăcere sau dacă vrei pur și simplu să arăți o realitate frustră, iar ăsta n-a fost punctul meu forte.”

Numele lui Hypno e puternic legat de clipurile muzicale, la care te poți uita ca la niște scurtmetraje în timp ce le asculți muzica. Totuși, când a început munca la fiecare dintre ele, nu a pornit cu ideea de-a face un clip memorabil, chiar dacă s-a întâmplat să devină așa. „Îmi doresc ca videoclipurile mele muzicale să fie cât mai timeless. Să nu le vezi acum și peste doi sau zece ani să te uiți la ele și să zici că-s depășite. Îmi doresc să fac unele la care să te uiți și să zici «Înțeleg ce trăiau, ce se întâmpla».” 

În contextul ăsta, dar și cu referire la oraș, el amintește că, și în cazul clipurilor de hip-hop din anii ‘90, era mai degrabă interesat de ce se vedea în spatele oamenilor care cântau. Ceea ce a preluat și în munca lui, încercând să dea locației mai multă valoare, nu doar s-o expună ca într-o dioramă. „Filmez și pot să-ți arăt realitatea prin alte unghiuri și cu alte obiecte. Pot să-ți arăt o altă realitate a aceluiași loc.”

Cât despre creativitate, își tratează proiectele foarte senzorial, inclusiv cele comerciale, de advertising. „În cazul videoclipurilor, muzica îmi creează senzații, culori, forme, încerc să accesez prin memorie referințe, dar trebuie să am și un feeling aparte. În cazul reclamelor, când mă gândesc cum abordez un scenariu, îi caut coloana sonoră. Și dau play la piese gândindu-mă la acel lucru. E o simbioză foarte puternică între muzică și film.”

De partea cealaltă, am vrut să aflu de la el și cum e când se uită la munca altora, în special la filme. Mai poate fi doar spectator? Pe scurt, poate fi și așa, deși nu-i e ușor. Iar când se uită ca profesionist în domeniu, îi atrage atenția cât s-a muncit la un produs. „Îmi place să văd când se muncește, că autorul și-a dat interesul și n-a aruncat un produs video la întâmplare.”

Poate de aceea ține la felul în care lucrează cu ceilalți, că produsele pe care le face nu-s doar rezultatul muncii lui. „Într-un proiect contează tot, dar cel mai mult echipa. Să fie ok și să-și dorească să tragă pentru proiect, că nu-s singur. Ce apare după e semnat de mine, ca regizor, dar e doar un job într-un munte întreg de oameni care lucrează. Și fiecare om își pune amprenta. Ăsta e adevărul, chiar dacă sună comercial.”

Urmărește întreaga campanie pe @glo_romania.

*(18+) glo™ este un produs cu potențial de risc redus destinat consumatorilor adulți de produse din tutun sau nicotină.