Ultimele zile cu fratele meu înainte să fie spânzurat

Printr-un panou de sticlă într-o sală de vizite mică, un prizonier vorbește cu familia lui și își dă seama cât de mult au crescut nepoata și nepotul său de ultima oară când i-a văzut. Își amintește momente din copilărie cu frații lui, amintiri pe care le descrie în detalii uimitoare.

Apoi trece la un ton mai serios și o roagă pe sora lui să aibă grijă de singurul său fiu după ce el nu va mai fi. Vizita lungă de-o oră de marți dimineață este cel mai probabil una dintre ultimele dăți când familia lui Nazeri bin Lajim îl mai vede în viață.

Chinul lor, pregătirea pentru o execuție pe parcursul unei săptămâni, este în mare ascuns publicului. O mișcare în creștere împotriva pedepsei cu moartea are loc în Singapore și în străinătate, iar în spatele dezbaterii despre eficacitatea și umanitatea pedepsei cu moartea se află familii cu inima frântă care numără zilele până când cei dragi sunt trimiși la spânzurătoare. 

Săptămâna asta, familia lui Nazeri se confruntă cu acel stres imens și cu durere, în timp ce traversează realitatea morbidă a ultimelor zile din viața unui condamnat la moarte. Ca parte dintr-un ritual practicat în Singapore, membrii familiei sunt rugați să trimită patru seturi de haine la închisoare pentru o ultimă ședință foto înainte ca cei dragi să fie spânzurați. Unul dintre acele seturi de haine, ales de prizonier, va fi de asemenea purtat în ziua execuției. 

Cum Nazeri va fi spânzurat săptămâna aceasta, a cerut un costum tradițional Malay și o altă ținută modernă formată dintr-un tricou și pantaloni, a declarat pentru VICE World News sora lui, Nazira Lajim Hertslet. 

„Acea fotografie este numai pentru amintirea noastră, pentru familie”, a spus ea acasă, marți dimineață, înainte de una dintre ultimele vizite făcute la închisoare ca să-și vadă fratele. 

Unii consideră practica bizară și morbidă, alții cred că le aduce alinare să-și vadă membrul familiei pentru ultima oară în hainele preferate. Ședința foto a lui Kalwant Singhi de la începutul lunii oferă familiei lui Nazeri un insight la ce să se aștepte. Pe 7 iulie, cu câteva zile înainte să fie executat pentru trafic de droguri, Singh a zâmbit larg în fața camerei în timp ce se sprijinea cu un picior de un scaun de bar și purta un tricou de baseball și pantaloni de trening. 

Nazeri a fost condamnat la moarte în 2017 pentru că a făcut trafic cu 33,39 de grame de heroină în 2012, iar după un deceniu de incertitudine privind soarta sa, familia a primit în sfârșit, pe 15 iulie, înștiințarea că va fi executat. Li s-a dat doar o singură săptămână în care să-și spună adio, iar frații lui din Malaysia au venit înapoi în Singapore ca să-l mai vadă pentru ultima oară. Pentru Nazira, care și-a vizitat fratele în mod regulat, lumea ei s-a prăbușit. 

„Este cel mai mai trist moment din viața mea”, a declarat ea. „Mi s-au tăiat picioarele. Plâng toată noaptea. Mă rog încontinuu.”

În disperarea ei, Nazira a spus că s-a rugat și ca fratele ei să moară din cauze naturale în drumul de la celula sa (unde a petrecut ani la carceră) către spânzurătoare.

„Aș prefera ca fratele meu să moară de atac de cord decât spânzurat. Pur și simplu nu pot accepta că fratele meu trebuie să fie spânzurat”, a spus ea. „Brusc, i se va lua viața uite așa.”

„Am fost anunțați din scurt. Asta ne-a surprins”, a spus Nazira. „Închisoarea nu mai este închisoare pentru mine. E mai degrabă ca un abator.”

În martie, Singapore a reluat execuțiile după o pauză de doi ani în timpul pandemiei. Orașul-stat merge acum înainte cu pedeapsa capitală, iar activiștii locali spun că autoritățile închisorii au trimis de atunci înștiințări de execuție la cel puțin șapte persoane. Patru dintre acei bărbați au fost deja executați - doi numai luna aceasta. 

Abordarea nemiloasă din Singapore în privința pedepsei cu moartea a fost mult criticată la nivel internațional din octombrie 2021, când a anunțat spânzurarea unui traficant de droguri, Nagaenthran Dharmalingam, un bărbat malaezian care a fost evaluat ca având o funcționare intelectuală scăzută. Dar Singapore a fost mult timp unul dintre cei mai fermi susținători ai pedepsei capitale din lume; în 1999, o estimare a ONU a spunea că orașul-stat avea cea mai mare rată de execuție pe cap de locuitor din lume. 

În timp ce frecvența execuțiilor a scăzut de atunci, problema de bază rămâne aceeași, majoritatea execuțiilor au legătură cu pedepsele pentru traficul de droguri. În multe dintre cazuri, traficanții înșiși sunt victimele drogurilor.

Nazira a spus că fratele ei s-a chinuit cu dependența încă de la vârsta de 14 ani, de când tatăl lor și-a pierdut jobul din administrația militară. Când tatăl lor a murit câțiva ani mai târziu, cei nouă frați s-au adâncit în sărăcie. Nazira spune că au „crescut precum buruienile”. În timp ce Nazira și mama ei aveau mai multe joburi ca să mențină familia pe linia de plutire, fratele său se lupta cu dependența de droguri cu foarte puțină susținere. 

Singapore a introdus Legea privind consumul excesiv de droguri în 1973, care a venit cu pedepse mult mai grele pentru infracțiuni cu droguri - inclusiv pedeapsa cu moartea. Este justificată de guvern ca fiind cea mai eficientă modalitate de a proteja singaporezii de ghearele consumul de droguri. Dar pentru Nazira e clar că politica dură în materie de droguri a țării l-a dezamăgit pe fratele ei care avea nevoie de disperată de reabilitare și sprijin. 

„Pentru mine, fratele meu e bolnav. Nu este o persoană violentă”, a spus ea. „Cum poți spânzura o persoană bolnavă?”

Momentan, Nazira și restul familiei profită de fiecare ocazie ca să-l vadă pe Nazeri și-l vizitează prin rotație în fiecare zi. De două ori vin la închisoare fiul lui, Haikal și fosta lui soție, Sheila. De-a lungul anilor, frecventele încarcerări ale lui Nazeri le-a distrus căsnicia, dar Sheila spune că dragostea pe care o împărtășesc este motivul pentru care ea a continuat să-i poarte de grijă. 

Membrii familiei spun că Nazeri e sănătos și pare într-o stare bună. Dar a și încercat cu disperare să-și amâne execuția cu scrisori scrise de mână despre cazul lui și pedeapsa cu moartea. Ei continuă să spere la un miracol. 

„Încercăm să fim foarte puternici, încercăm să stăm împreună”, a spus Nazira. „Am pregătit totul pentru ce-i mai rău, deși nu am renunțat să mă rog pentru miracole. Numai Dumnezeu știe când trebuie să plece.”