Toate lucrurile pe care elevii români nu le știu despre drepturile lor, deși ar trebui

La fel ca în cazul majorității elevilor din școala românească, Cultura Civică a rămas în amintirea mea ca materia în locul căreia făceam istorie sau orice altceva, dar nu ce era trecut în orar. De când lucrez la Funky Citizens, un ONG care militează pentru buna guvernare, pentru transparență în administrație și pentru cunoașterea drepturilor de către cetățeni, am avut șansa să transform acest fapt.

În ultimii doi ani, am ținut mai multe cursuri de educație civică pentru liceeni. Împreună cu colegii, am tăiat din rigiditate și am tradus legaleza într-un limbaj accesibil, am transpus esențialul legilor în infografice pe înțelesul oricui și am antrenat civic elevii curioși de drepturile (și îndatoririle) lor.

În bula mea, educația civică a ajuns mainstream și pare a fi acel panaceu care va scoate țara la liman. Iar tinerii sunt principalii beneficiari. Pătimașii civici merg la proteste, ies din casă dacă le pasă, inițiază și semnează petiții, sunt nelipsiți la vot, se înscriu la maratoane civice ca observatori electorali, își cumpără cărți de la raftul civic din Cărturești și poartă stickere Declic cu „Toți pentru justiție”. În general, sunt înconjurată de oameni care-și cunosc drepturile sau vor să le știe mai bine și acționează când le sunt încălcate.

Dar, toate astea se sfârșesc abrupt, imediat cum pășesc în afara bulei. Știu asta din interacțiunile cu elevii, la clasă, care cască gura și fac ochii mari când le spun chestii banale, precum dreptul lor de a avea săpun la baie sau de a oferi feedback profesorilor la sfârșit de semestru. Iată, deci, câteva lucruri pe care ar trebui să le știi și care ar trebui să-ți facă viața de elev mai ușoară.

Majoritatea elevilor nu știu că, din 2016, există un cadru legal, Statutul elevilor, care îi protejează în fața abuzurilor sau nedreptăților din partea profesorilor, colegilor sau a sistemului de învățământ, în general.

Deși sancțiunile care pot fi aplicate elevilor sunt doar observația individuală, mustrarea scrisă, retragerea temporară sau definitivă a bursei, mutarea disciplinară la o clasă paralelă din aceeași unitate de învățământ, preavizul de exmatriculare și exmatricularea, mulți elevi mi-au povestit că umilințele, jignirile și intimidarea în fața clasei sau în particular încă sunt metodele clasice folosite. La fel și mustrarea în fața clasei, absența în catalog pentru lipsa unei teme sau nota care nu reflectă cunoștințele.

E greu să reacționezi împotriva a ceea ce nu cunoști, dovadă că și mulți elevi nu reacționează în fața unor astfel de nedreptăți. În Raportul privind implementarea statutului elevului la nivel național, realizat de Consiliul Elevilor (2017-2018), printre cele mai dese încălcări ale drepturilor elevului sunt cele privind evaluarea subiectivă, dreptul de a oferi feedback cadrelor didactice și discriminarea.

Ce poți să faci: În primul rând, citește Statutul elevului. Dacă nu l-ai primit fizic, cere-l la Consiliul Județean al Elevului sau cuiva din Consiliul Școlii. În funcție de fondurile pe care le au, ei pot să le tipărească. E bine să ai unul la îndemână, în geantă, ca pe un as în mânecă. Pentru varianta electronică, vezi acest ghid realizat de Forum Apulum, un ONG prietenos cu tinerii, care-i implică în totul felul de activități civice.

Ai mai multe variante pentru a reclama încălcarea statutului. Dacă dirigintele clasei se bucură de încrederea ta, povestește-i ce s-a întâmplat. În funcție de situație, el ar trebui să se adreseze fie profesorilor, fie directorului, fie părinților. Dacă aceasta nu e o opțiune pentru tine, vorbește cu reprezentanții din Consiliul Elevilor și ei ar trebui să ridice problema în fața direcțiunii. Nu în ultimul rând, poți să mergi singur în fața directorului și să reclami încălcarea. Nu uita să le spui și părinților ce s-a întâmplat.

Știu că e de râsu-plânsu, dar, în timp ce unele state se gândesc să trimită oameni pe Marte, în România, toaletele școlilor nu sunt dotate cu hârtie igienică și săpun. Ba mai mult, peste 2 500 de școli au wc-ul în fundul curții, conform unui document semnat de fostul ministru al Educației, Ecaterina Andronescu.

E o lipsă cu care elevii s-au obișnuit atât de mult, încât nici nu se mai gândesc că le este încălcat un drept care e asigurat chiar și de Constituție. Nu apare negru pe alb în legea fundamentală că trebuie asigurată hârtia igienică și săpunul, dar scrie că „statul este obligat sa ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice”. Același drept apare menționat și în Statutul Elevului:

Ce poți face: Oricât de ridicol ar părea să militezi pentru acest drept, aceasta este realitatea. Ia-ți colegii nemulțumiți, dar cu spirit justițiar, ca tine, și mergeți la reprezentanții Consiliului Elevilor, fie el la nivel de școală, județ și chiar național. Ei există ca să-ți apere drepturile. Funcționează ca un intermediar între vocea elevilor și a autorităților, în cazul de față, direcțiunea școlii. Dacă un drept nu este respectat de conducerea școlii, Consiliul poate merge cu plângerile mai sus pe scara ierarhică, chiar și până la nivelul Ministerului Educației.

De multe ori, solicitările de genul ăsta nu se rezolvă peste noapte, așa că trebuie să te înarmezi cu multă răbdare. Banii vin de la autoritățile locale (primărie, consiliu local), așa că s-ar putea ca, uneori, blocajele să pornească de acolo. Presiunea publică asupra autorităților e una dintre modalitățile în care te poți face auzit. Exemple sunt, așa cum e cazul acestor elevi din Constanța care, în urma presiunilor, au reușit să obțină transport gratuit pentru elevii din județ. Presiunile lor au mers până la nivelul în care au dat în judecată Guvernul, pentru a-și cere drepturile.

Dreptul la imagine, la respectarea demnității și a personalității elevului sunt printre primele drepturi enumerate în Statutul Elevului, dar tot acolo apare și obligația acestuia de a se prezenta la școală într-o ținută vestimentară decentă și adecvată. Ce culoare a părului e decentă și ce lungime a părului e adecvată afli din Regulamentul Școlii, la a cărui redactare au participat și reprezentanții elevilor de la nivelul unității de învățământ.

„Nu se admite barbă (sau mustață) la băieți”, iar „tunsoarea trebuie să fie adecvată, fără culori stridente, până la zece centimetri, fără a fi prins în codiță.” Fetele trebuie să aibă o „coafură simplă, culoare naturală sau vopsit în culori naturale, iar părul lung să fie prins în coadă”. Sunt câteva dintre cerințele cu privire la vestimentația elevilor trecute în regulamentul de funcționare a unei școli din Cluj.

Împotriva acestui regulament s-a răzvrătit, acum trei ani, Tudor Helgiu, un elev de 16 ani, care a fost dat afară de la ore pentru că avea părul mai lung de zece centimetri. El este unul dintre elevii care își cunoșteau drepturile și care a reușit să atragă atenția asupra regulamentului cel puțin învechit al școlii, dar rămâne o excepție. A cerut explicații directorului, a scris despre asta pe Facebook și, deși toată țara a discutat în acea perioadă despre cât de lung trebuie să fie părul unui liceean, regulamentul a rămas același. Pentru că nu e de ajuns să se opună un singur elev o dată la câțiva ani, trebuie să fiți mai mulți și presiunea să fie constantă.

Fie că ești sau nu de acord cu definițiile decenței și a adecvării din regulament, în niciun caz nu poți fi dat afară din clasă că ai părul albastru și, mai mult, să fii trecut absent în catalog. Ai dreptul să rămâi în clasă, chiar dacă profesorul vrea să te dea gonească din cauza unui astfel de motiv.

Ce poți să faci: Discută cu colegii din Consiliul Școlar al Elevilor. Au ridicat această problemă când a fost votat regulamentul? A decis majoritatea, cu toate că ei s-a opus? În orice caz, lucrurile nu ar trebui să se sfârșească aici. Cere o audiență la director. Dacă discuțiile neoficiale nu au rezultat, atrage atenția asupra problemei, postează pe rețelele de socializare. Și fă o petiție la nivelul școlii, cu scopul este de a arăta direcțiunii că solicitarea ta are susținerea colegilor, părinților, a altor profesori. Menționează în introducere cui te adresezi și descriere problema. La sfârșit, lasă loc de semnătură pentru susținători. Când depui petiția la Secretariat, cere un număr de înregistrare.

„Nu ți-ai făcut tema? Nota patru! Stai jos!” Dacă replica asta îți trezește amintiri neplăcute sau face parte din realitatea ta zilnică, înseamnă că ești unul dintre elevii care nu sunt evaluați corect. La fel și în cazul în care un profesor te pedepsește prin notare pentru un comportament care nu-i convine. Poți primi note doar dacă îți sunt evaluate cunoștințele, competențele sau abilitățile.

Conform Regulamentului de Organizare și Funcționarea al Unităților de Învățământ Preuniversitar, instrumentele de evaluare pot fi chestionările orale, lucrările scrise, aprobele practice, proiectele, interviurile, referatele, portofoliile sau alte instrumente stabilite de director. Ai putea spune că, dacă nu ți-ai făcut referatul, poți fi notat pentru lipsa lui. Așa este, dar doar dacă profesorul te-a anunțat asta în prealabil.

Din păcate, profesorii merg mai mult pe cutume decât pe reguli. „Temele nu sunt evaluate după criterii comunicate în prealabil elevilor, ci sunt, cel mult, verificate formal («dacă au făcut ceva»). Când se dă notă pentru lipsa temei, vorbim mai degrabă de o penalizare «ad-hoc», o pedeapsă pentru elevii care nu ascultă de profesor, decât de un instrument didactic coerent și corect”, explică Ciprian.

Comportamentul neadecvat în timpul orei ar trebui și el supus unei evaluări de către Consiliul Profesorilor și se poate sancționa doar cu scăderea notei la purtare.

Tot în Statut este menționată și obligația elevului de a avea un comportament civilizat, adică să nu jignească, să fie indecent, intimidant, discriminatoriu sau violent, atât față de colegi, cât și față de profesori.

Ce poți să faci: Dacă consideri că nu ai fost corect notat la un test, ai dreptul să ceri la Direcțiune recorectarea sa de alți doi profesori care predau aceeași materie. Dacă rezultatul testului ți-a fost adus în mai mult de 15 zile, ai dreptul să nu-ți fie trecută nota în catalog. Dacă te-a sancționat prin notă că nu ți-ai făcut tema, pe lângă ajutorul pe care îl poți primi de la Consiliul Școlar al Elevilor, ai tăi pot ridica problema la ședința cu părinții, astfel încât dirigintele să discute cu directorul școlii. Printre zecile de atribuții pe care le are, directorul este responsabil și de evaluarea calității profesorilor și aplicarea sancțiunilor când aceștia nu respectă regulile. Dacă ești curios să vezi ce scrie în fișa postului unui director de liceu, citește aici.

Trei din zece copii sunt amenințați cu bătaia de colegi și unul din patru au fost umiliți în fața colegilor, conform unui studiu din 2016 realizat de Salvați Copiii. Bullying-ul este una dintre realitățile cele mai triste din școlile românești și probabil cu toții ne aducem aminte colegii care au fost victime ale unui astfel de comportament.

De la „aragaz cu patru ochi” (pentru copiii care poartă ochelari), „balenă” (pentru cei cu o greutate mai mare), la intimidări, umiliri, distrugere sau deposedare de bunuri personale, toate sunt forme ale violenței psihologice, care pot duce chiar la violență fizică. Cuvintele, chiar dacă sunt spuse în glumă sau nu, nu sunt niciodată inofensive, mai ales dacă ele au o încărcătură emoțională mare pentru cineva. Abia anul trecut, bullying-ul a fost interzis în Legea Educației, iar definiția sa acoperă atât cazurile din offline, cât și de pe internet. Nu a trecut mult și a apărut și prima condamnare definitivă pentru bullying din România, într-un liceu din Constanța. Ca pedeapsă, minorul a fostsupravegheat zilnic, timp de patru luni, de către serviciul de probațiune, iar părinții săi au plătit daune morale victimei bătute de fiul lor.

Ce poți să faci: Dacă te afli într-o situație de bullying sau ai asistat la un astfel de comportament, discută cu părinții sau cu dirigintele clasei. Dacă nu sunt o sursă de încredere pentru tine, mergi la psihologul școlii, dacă există. Atât părinții, cât și profesorii ar trebui să cunoască această situație și să se discute la nivelul clasei sau, după caz, la nivelul unității de învățământ.

În liceu primeam note pe cât de îngrijit, ordonat și cu lecțiile la zi era caietul de religie și cât de frumos spuneam rugăciunea Crezul (cunoscut și ca Simbolul credinței). Nu toți profesorii de religie sunt la fel, am avut și profi mișto și implicați la această oră, dar asta doar în gimnaziu. În liceu mi-aș fi dorit să fi știut că am dreptul să aleg dacă particip sau nu la orele de religie.

De când predau educație civică, am fost copleșită de numărul mare al elevilor care nu doreau să participe la această oră, dar habar n-aveau că, dacă o ignoră și nu se prezintă la ore, lucrul ăsta nu are nicio consecință nefastă.

Ce poți să faci: Dacă ești minor, conform Legii Educației, înscrierea sau schimbarea opțiunii cu privire la oră se face printr-o cerere scrisă a părintelui sau a tutorelui, după caz. Dacă ești major, poți face singur această cerere către direcțiunea școlii. În cazul în care nu participi la orele de religie, situația școlară se încheie oricum, dar fără această disciplină.

Nu te poate obliga nimeni să pui bani pentru renovarea clasei sau dotarea școlii. Dreptul la educație este în continuare gratuit, în ciuda practicilor prezente în anumite școli și în ciuda haosului din legislație.

Problema fondului școlii a ajuns și pe masa Ministrului Educației și a Avocatului Poporului după ce o elevă din Constanța a atras atenția asupra problemei din liceul ei, unde aproape zece mii de euro erau plătiți pentru pază, consumabile și serbări pentru olimpici. Toți, din banii părinților.

Chiar dacă Ministrul Educației a transmis unităților de învățământ că fondul școlii nu trebuie să existe, în practică lucrurile nu par atât de bine tranșate. Circulara nu menționează nimic despre banii colectați și/sau gestionați de părinți, ci face trimitere doar la cei colectați și/sau gestionați de către elevi și personalul școlii.

În ciuda ilegalității acestuia, în august, anul acesta, Legea cu privire la aprobarea coșului minim de consum lunar menționează fondul școlii și fondul clasei printre cheltuielile curente ale unei familii, lăsând părinții și mai confuzi, iar elevii și mai revoltați cu privire la această discuție.

Ce poți să faci: Fii ca Roxana, eleva din Constanța care s-a opus practicilor cu privire la fondul școlii. Vorbește cu colegii tăi din Consiliul Elevilor și gândiți o strategie. Faceți publice aceste practici și/sau faceți o plângere la Inspectoratul Județean.

Cultura protestului la români este la început, de abia de câțiva ani oamenii s-au obișnuit să iasă în stradă când sunt nemulțumiți, iar de proteste în licee nu auzi foarte des. Totuși, ele se întâmplă. În 2018, elevii de la un liceu din Timișoara au protestat că nu sunt lăsați să iasă când vor din unitatea de învățământ. „Vrem schimbare!”, au strigat ei pe holuri și în curtea școlii. Anul trecut, într-un liceu din Craiova, elevii au protestat că nu aveau suficiente săli de curs. Chiar și anul ăsta, în plină pandemie, niște elevi ai unui liceu din Bacău s-au revoltat împotriva transformării căminului în care locuiau, în centru de carantină.

Ce poți să faci: Protestul este un drept al elevului și nu-ți poate scădea nimeni nota la purtare că ai participat la o astfel de manifestare, că-ți faci un banner și umbli cu el pe holurile școlii sau că îți unești colegii în jurul unei petiții.

Dacă vrei să te antrenezi civic, accesează site-ul de educație civică făcut de Funky Citizens, urmărește contul de Youtube Dezaburit și conturile de Instagram Forum Apulum și Generația VOT.