Articolul a apărut inițial pe VICE Canada. Conține spoilere.
Înainte de premierea celui de-al doilea sezon al serialului animat Big Mouth de pe Netflix, nu era clar în ce direcție Nick Kroll și colegii lui creatori o s-o apuce (Mark Levin, Jennifer Flackett și Andrew Goldberg de la Family Guy). Deși noul sezon și-a asumat rolul de mediu pentru educația sexuală, la fel de ușor ar fi putut să iasă mediocru, dacă s-ar fi luat după toate acuzațiile și controverse din primul sezon.
Videos by VICE
Serialul animat prezintă povestea unor copii de generală, Nick (Kroll), Andrew (John Mulaney), Missy (Jenny Slate) și Jessi (Jessi Klein) care trec prin aventurile pubertății. A fost lăudat de multă lume pentru o abordare fresh și beneficiile pentru tineri. Totuși, a adunat și o grămadă de hateri, care au spus că e o „propagandă de stânga” și deloc potrivit pentru copii, pentru că promovează homosexualitatea și pedofilia.
Al doilea sezon a fost mai bun decât primul, pentru că au renunțat la unele poante în favoarea lecțiilor despre bisexualitate, slut-shaming, Planned Parenthood și mesajele virale, printre multele altele. Serialul se descurcă de minune în cultivarea unei culturi de consimțământ, demontarea ideilor misogine și homofobe, mi-a spus Samantha Viarruel, un educator de sănătate sexuală.
Viarruel, care a fondat ONG-ul Inner Development Project cu scopul de a ajuta tinerele femei și a le învăța să aibă încredere în sine și abilități interpersonale, a observat mai multe subiecte virale în ambele sezoane Big Mouth.
În episodul opt din primul sezon, intitulat „The Head Push”, personajele principale Nick, Andrew și Missy se duc la o petrecere de liceu și o văd pe sora lui Nick, Leah (Kat Dennings), cum se sărută cu un tip. Când el îi împinge capul către organul genital ca să o preseze non-verbal să-i facă oral (o schemă cunoscută drept „the head push” sau „mons push”, actul de a împinge pubisul către capul partenerul ca să încurajezi cunnilingus), copiii confruntă individul, care era complet inconștient că făcuse ceva greșit și îl dau afară de la petrecere. Asta e o lecție valoroasă despre consimțământ: comunicarea verbală e singura metodă de a cere favoruri sexuale, iar, odată comunicată, doar un categoric „da” din partea partenerului sexual înseamnă consimțământ.
Episodul oferă o perspectivă nuanțată asupra interacțiunilor sexuale și cât de comune sunt abuzurile subtile de putere. Totuși, lecția asta nu o să fie predată în școlile publice, deoarece conceptul de consimțământ lipsește cu desăvârșire din curiculă.
Merită menționată și moralitatea pozitivității sexuale din serial, spune VIarruel. De exemplu, când mama lui Missy o prinde în actul masturbării în episodul „Smooch and Share” din al doilea sezon, ea o aplaudă pentru curajul de a experimenta cu corpul ei.
Insuflarea pozitivității sexuale celor tineri este vitală într-o „cultură care vrea să desexualizeze tineretul”, spune Viarruel. Teama comună față de copiii care învață despre sex la o vârstă prea fragedă, indiferent că e la ore sau de la televizor, „e sursa problemelor despre consimțământ și cultura violului, deoarece lecțiile astea nu sunt predate suficient de devreme.”
De asemenea, un alt factor declanșator de prejudecăți sexuale este rușinea, un concept pe care Big Mouth îl disecă în detaliu, cu introducerea personajului Shame Wizard (David Thewlis). El își face apariția la orice eveniment stânjenitor, pentru a șopti în urechile personajele, defectele acestora. Shame Wizard e cea mai potrivită reprezentare a felului în care rușinea și nesiguranța dăunează copiilor mai mult decât orice se difuzează la televizor.
Shame Wizard are cea mai memorabilă apariție cu fata de care-i place lui Nick, Gina (Gina Rodriguez), pe care o mustrează pentru comportamentul ei după ce bârfa că Nick i-a atins sânii s-a răspândit instant prin mesaje text. Episodul oferă o definiție de bază pentru slut-shaming și hărțuirea online, alte două subiecte care nu sunt în vreo programă de educație sexuală.
Ca orice serial de comedie, Big Mouth are momente aproape problematice, spune Viarruel. Limbajul discriminatoriu și perpetuarea conceptului de virginitate (o construcție socială deloc productivă) câteodată distrag atenția de la lecțiile mai importante despre sex, sexualitate și comunicare.
Dar pentru Viarruel aceste aspecte ale serialului sunt productive ca unelte de a relaționa cu publicul, mascând lecțiile reale sub o plasă de umor, pentru a le transmite subtil, ca să nu pară predică sau prea complex de digerat.
„Dacă oamenii din jurul tău vorbesc așa, există un anumit nivel de normalizare în asta și un desen care reflectă asta o să te îmbie mai mult, aproape că e ca o capcană de a învăța niște chestii”, a spus ea.
Serialele ca Big Mouth vor fi mereu deasupra lecțiilor din școli, în termeni de capacitate de predare. „Mie îmi plac modelele disruptive de educație, lucruri pe care, de obicei, le predăm într-un mediu comunal de învățare, sunt învățate într-un mediu informal”, a adăugat Viarruel.
„Atunci când dai la o parte o parte din formalitatea dinamicilor de putere dintr-un mediu obișnuit de educare, oamenii sunt mai susceptibili în a învăța, iar ideile care le rămân în minte sunt cele cu care pot relaționa.”
