Familiarul exotic este o emisiune despre oameni și faze produsă de VICE România în colaborare cu Iscoada, o platformă editorială dedicată cercetărilor antropologice și științelor sociale conexe. În fiecare episod trecem prin subiecte care au impact direct în viața ta și încercăm să înțelegem de ce ni se întâmplă ceea ce ni se întâmplă.
Sunt anumite produse care au ajuns la statut global, ceea ce înseamnă că le poți găsi în aproape orice țară. Cocaina este unul dintre aceste produse și nu de azi, de ieri. Apoi, la polul opus, ai putea pune fără probleme avocado. Deși în România n-ai putea întreține ușor o astfel de cultură, nu duci lipsă de produsul efectiv, fie că-l vrei într-un restaurant cu specific scandinav, fie că-l cumperi din magazin sau de la piață. Ca să le consumi, pe cele menționate sau altele, e suficient să le alegi. Alegerea respectivă are însă consecințe directe incredibile la care poate nu te gândești în viața de zi cu zi.
Videos by VICE
Doi oameni s-au gândit la ele. E vorba de Iulia Hau – traducătoare, jurnalistă și călătoare; o poți urmări pe Instagram aici, și Alexandru Bălășescu – antropolog și lector asociat la Universitatea Royal Roads, Canada; îl găsești pe Instagram aici. Și-au adunat informațiile în eseul intitulat „Avocado, cocaină și ulei de palmier”. Am vorbit cu cei doi despre demersul lor, dar și ce soluții există.
Celelalte efecte distructive pe care le are cocaina
„Când consumi cocaină, sau când afli că o consumă cineva, te gândești la consecințele negative pe care le are asupra consumatorului, dar nu și asupra societății din care provine”, spune Iulia. Ideea pentru eseu i-a venit fix în timpul unei călătorii în Columbia, în Medellín – orașul ajuns cunoscut la nivel global odată cu activitatea lui Pablo Escobar acolo. „Am fost pusă pentru prima dată față în față cu realitatea consumului de cocaină de partea cealaltă a oceanului. Și am înțeles că o noapte de cocaină în București sau alt oraș european nu înseamnă doar că o să mă doară pe mine capul a doua zi. Sau că mi-am cheltuit jumătate de salariu, ci că oameni mor în partea cealaltă. Oameni care nu consumă. M-a șocat să văd că în Columbia nu columbienii consumă, ci turiștii. Dar localnicii sunt cei care trag ponoasele.”
Aceste ponoase sunt arătate și de cifre. La începutul anului, în Medellín – care este și al doilea cel mai mare oraș al Columbiei – se estima că 58 de mii de copii cu vârste între nouă și 18 ani se află sub riscul de a fi recrutați de bandele criminale. În acest context merită amintit și că Europa este cea mai mare piață din lume pentru cocaină – și pentru că se poate vinde la un preț dublu față de Statele Unite ale Americii. Alec spune că nu e, de fapt, doar despre cocaină, ci despre un mod de-a trăi. Pe scurt, e despre partea întunecată a globalizării.
Un consum, la nivel global, este și de avocado. Încă de acum câțiva ani devenise un produs de lux chiar pentru cei care îl produceau. Și aici se leagă avocado de cocaină și de uleiul de palmier folosit în extraordinar de multe produse. Dar, spre deosebire de primele două, acesta e mai puțin vizibil în viața de zi cu zi. În toate cele trei cazuri, creșterea e o chestiune a ultimilor două-trei decenii.
Câtă planetă distrugi când bagi o salată cu avocado? Răspunsul nu-i chiar dramatic, dar soluția e dificilă
În centrul Capitalei, dar nu numai, ți-e destul de ușor să găsești niște salată cu avocado, niște sendviș cu avocado. Se impune o întrebare: distrugi planeta când le consumi? Alec zice că nu există un răspuns clar.
„Problema nu e consumul, ci cum consumăm avocado. Dacă mă duc într-un loc care-mi spune că tot ce pun în sendviș are sursă certificată și din ce rămâne fac guacamole – sau dacă rămân ceva în loc să arunce dau, totuși, la oamenii care n-au ce mânca – atunci poate nu-i chiar atât de rău. Pe de altă parte aș vrea să aduc aminte că era o perioadă în care să ai căpșuni în ianuarie era o chestie extraordinară. Acum poți avea avocado la miez de noapte, indiferent de anotimp”, explică el. „Aici e problema: putem să avem gratificare instantanee a orice ne dorim, fără să ne gândim la consecințele respective.”
În acest context, prudența e importantă. „Nu zic să ne întoarcem la epoca de piatră, dar nici să cădem în extrema cealaltă. Și aici apare problema monoculturilor. Ca să produci industrial pentru întreaga lume distrugi culturile variate. Aceeași problemă a existat cu tutunul și Malawi, e o țară care n-are deschidere la ocean și cultiva exclusiv tutun. Fiind monocultură, oamenii nu-și mai creșteau mâncarea – era importată. Și solul era distrus”, adaugă Alec.
Peste ocean de Malawi e Mexic, cel mai mare exportator mondial de avocado – supranumit și „aurul verde”. Statul Michoacan, la rândul lui, este epicentrul culturii de avocado, așa cum arată monumentul aflat la intrarea în localitatea Tancíturo, considerată capitala mondială a avocado-ului.
Dincolo de acest fapt divers ai faptele reale: ca să răspundă cererii tot mai mari, pământul fertil pe care erau culturi vaste de porumb, fasole, ardei și pășuni pentru animale s-a transformat aproape complet într-o monocultură de avocado și fructe de pădure. Implicit, a afectat drastic alimentația localnicilor, a distrus ecosistemul și a influențat dramatic prețul pieței. Pământuri și păduri întregi s-au transformat (legal, dar mai ales ilegal) în zone destinate creșterii de avocado. Pentru a susține ritmul de irigare pe care îl solicită un arbore de avocado (echivalentul a opt pini, arbori care alcătuiau cândva pădurile michoacane), se folosesc (pe ascuns) sisteme de furtunuri care extrag apa din fântânile destinate consumului uman local.
Este, probabil, punctul în care spui: „Dar și cu ce mă afectează asta pe mine?” Te înțeleg, că asta am fost și eu curios să aflu. Pe scurt, nu-i doar o chestiune de „se întâmplă la ei acolo”, pentru că nu mai suntem în punctul unei planete izolate. „Să consideri că nu ne-ar afecta ar însemna să ignori interconexiunea dintre noi. Orice afectează pe oricine în orice colț al planetei ne afectează și pe noi, că vrem sau nu vrem, oricât de evidentă sau puțin evidentă ar fi legătura”, explică Iulia.
Alec este ceva mai direct: ne afectează direct buzunarul. „Dorința de-a avea lucruri și faptul că ni se par indispensabile sunt două elemente care ne fac să cheltuim mai mult pe un lucru de care ne-am putea lipsi. Ne face să fim opaci la ce e lângă noi, cum ar fi pepenii de Dăbuleni, care sunt lăsați să putrezească pe câmp. Pe de altă parte, dacă ne gândim, nu există planeta B. E planeta noastră și există un lanț de cauză și efect care mai devreme sau mai târziu ajunge și la noi. Existența monoculturilor și problema apei în Mexic afectează schimbarea climatică, curenții oceanici și clima în România și deșertificarea din Oltenia. Nu trăim într-o lume a entităților independente, ci trăim într-o lume interdependentă de la nivel individual la nivel macro politic.”
În cazul uleiului de palmier, această cultură are nevoie de terenuri imense – obținute constant prin defrișări. Uleiul de palmier este responsabil direct pentru opt la sută dintre defrișările anuale totale și este prezent în cel puțin 50 la sută dintre produsele din orice magazin universal, de la biscuiți la șampon. Defrișările se fac de multe ori prin incendii provocate, care contribuie la diminuarea biodiversității și la dispariția unor specii precum urangutanul. Totodată, afectează clima la nivel local și global prin poluarea masivă provocată de fum, cenușă și eliberare de dioxid de carbon.
Pe scurt, dorințele individuale agregate constituie motoare ale economiei globale. Totodată, obsesia pentru creșterea continuă (considerată unic indicator al succesului) face ca această economie să supratureze motoarele dorințelor prin stimularea nevoii ca element diferențiator în societate. Există soluții? Sigur, ba chiar suntem, ca oameni, ființe extrem de idealiste – din păcate și din fericire.
Există, de fapt, o singură grijă: dacă omenirea supraviețuiește sau nu
Iulia și Alec au notat următoarele în eseul lor: „Abia acum, globalizarea economică și ideologică începe să se extindă și să atingă nivelul conștiinței: conștiința că împărțim aceeași planetă și că acțiunile noastre individuale și colective au consecințe nu doar la mii de kilometri distanță, ci și la doi pași de noi, prin așa-zisul efect de bumerang. În acest context, nu este important să vedem doar semnele trecutului, ci și urme ale viitorului posibil astăzi.”
Grija față de viitor, după cum zice Iulia, nu este însă ceva care vine intuitiv. „Intuitiv și la nivel animal cred că suntem programați să ne pese de noi și de ce apropiați nouă – prieteni, pentru că ne ajută și ne susțin, și familie pentru că sunt genele noastre, sângele nostru. Cred însă că putem exersa empatia, grija față de ceilalți. Cred că poți conștient și voluntar exersa grija față de ceilalți când îți dai seama că te afectează și pe tine.”
În ideea supraviețuirii, Alec susține că ăsta e modul în care trăim acum. Și pe cât de mult au evoluat lucrurile, pe atât de greu ne e ca oameni să ne mobilizăm. „Avem tehnologia, capacitatea culturală și civilizațională de-a proiecta și a înțelege viitorul, dar, în același timp, lucrăm cu un creier care s-a dezvoltat acum câteva zeci de mii de ani. Și atunci creierul ne întoarce tot timpul înapoi în modul supraviețuire. Ne e teamă să ne proiectăm în viitor, pentru că ni se pare că, dacă facem așa, înseamnă că nu mai supraviețuim azi.”
Să zicem că vrei să faci o schimbare și alegi lapte de migdale în loc de lapte de la vacă. Salvezi mai mult din planetă? Pe scurt, nu, că nu e vorba despre asta. „Problema speciei umane este idealismul – când găsim o soluție ni se pare că este singura soluție. De aici vine și proasta înțelegere a lui Darwin. El n-a zis că cel mai puternic supraviețuiește, ci cel mai adaptat. Totodată, a spus că la diversitatea mediului pe care o avem diversificarea e adaptarea. Mai mult, logica biologică nu e supraviețuirea unui individ, ci reproducerea. Și ai nevoie de doi, cel puțin”, explică el.
„În contextul ăsta zici: alegi lapte de vacă sau cultura de migdale? Nu, sunt ambele – nu e numai vacă și nu doar cultura de migdale. Soluția e consumul local. Apoi cumpătarea e alt răspuns. Eu traduc așa: dacă am paste, mănânc paste, dacă am caviar, mănânc caviar. Dar nu vreau tot timpul doar un lucru – tot timpul avocado. Și e foarte important să ai acest tip de cumpătare în momentul în care ești pus în fața alegerii nelimitate.”
Discuția a fost editată pentru claritate și concizie.
