Producția TV românească Te cunosc de undeva a atras atenția internațională după ce o postare de pe Instagramul Diet Prada (un cont de cultură și fashion cu 2,7 milioane de followeri) a devenit virală. Postarea arată cu degetul show-uri TV din diverse țări (cum sunt Spania, Ungaria, Cehia, Polonia, Bulgaria), în care apare o practică rasistă numită blackface. Mai exact, celebrități albe care se vopsesc pe față ca să imite persoane faimoase de origine africană.
În ceea ce privește România, postarea respectivă menționează apariția lui Pepe care încearcă să-l imite pe Rick James. După ce că apare în blackface, interpretarea lui Pepe este atât de forțată că devine ridicolă.
Videos by VICE
În SUA, această practică e considerată rasistă și foarte jignitoare. Și în Europa apar din ce în ce mai multe discuții despre blackface: recent, televiziunea națională italiană Rai a interzis complet această practică, în urma unui scandal care a pornit tot de la o postare Diet Prada.
Dar în alte țări, inclusiv la noi, lumea nu prea vede nimic greșit în asta.
Ce e blackface?
Blackface se referă la gestul unei persoane (de obicei albă) de a-și vopsi fața într-o culoare închisă, pentru a semăna cu o persoană de origine africană. De obicei vine la pachet cu peruci afro și haine etnice.
În mod similar, există și brownface – deghizarea în persoane din subcontinentul indian, din grupuri indigene nativ americane, din nordul Africii sau din Orientul Mijlociu, și yellowface – deghizarea în persoane de origine est-asiatică. Recent, a apărut și termenul romanokipo, adică deghizarea în persoane de etnie romă.
Cum am crescut cu umorul rasist în România
Dacă ai în jur de 30 de ani, probabil ai crescut cu emisiuni sau grupuri de divertisment ca Divertis, Vacanța Mare, Cronica Cârcotașilor, Trăsniți în NATO, Ploaia de stele. Poate nu-ți mai amintești, dar multe dintre scheciurile lor își bazau umorul pe miștouri ieftine despre alte rase, cu tot cu blackface și stereotipuri idioate.
Uite un exemplu din 2010 de la Trăsniții, episodul „Micuțul african”. Personajul Mârlanu, interpretat de Toni Ionescu, apare mânjit pe față cu ceva ce seamănă a cremă de pantofi și cu o șapcă Rastafari pe care scrie Ethiopia. Primul lucru pe care îl spune e „În tribul lui tata nu erau femei, mama e o gorilă!”.
În clipul ăsta de pe la începutul anilor 2000 de la Vacanța Mare, Mugur Mihăescu apare în yellowface, drept chinez. Imită limba și face mișto de bucătăria asiatică. Desigur că nu lipsesc glumele despre cum chinezii mănâncă gândaci, șobolani și câini, ba chiar și alți oameni.
În clipul ăsta de la Chestiunea Zilei, emisiunea lui Florin Călinescu de la sfârșitul anilor ‘90, câțiva actori români apar costumați în romi, într-un skit care ia peste picior cultura romilor, felul lor de a vorbi și inteligența lor ca grup.
Astea sunt doar câteva exemple care au supraviețuit pe Youtube, însă anii 90-2000 abundă de astfel de emisiuni care ne-au făcut să creștem cu ideea că e acceptabil și chiar amuzant să-ți bați joc de alte culturi, prin personajele de genul ăsta pe care le-au înfățișat drept inferioare și caraghioase.
Hai să zicem că pe vremea aia discursul anti-discriminare nu prea exista în spațiul public, iar noi ca societate nu eram conștienți de toxicitatea acestui gen de umor. Un fel de „Iartă-i, Doamne, că nu știau ce fac”.
Dar ce scuze mai au televiziunile 20 de ani mai târziu, când produc emisiuni cu același gen de umor rasist?
E 2021 și tot rasiști suntem
Te cunosc de undeva, iUmor, Bravo, ai stil! sunt emisiuni cu ratinguri uriașe, urmărite săptămânal de milioane de români. Toate și-au făcut un obicei de a da constant cu mucii-n fasole prin felul în care se folosesc de alte culturi ca să facă glume ignorante.
Mihai Bendeac e mare fan blackface. Într-o ediție iUmor din 2018 (vezi minutul 18), el și Delia se vopsesc pe față, poartă peruci și se îmbracă în haine etnice africane, „ca să exporte emisiunea și la frații noștri mai săraci”. Cheloo completează finuț cu o glumă despre cum africanii sunt atât de săraci că n-au cum să stea cu picioarele pe masă.
La Bravo, ai stil!, au fost mai multe ocazii în care concurentele au făcut blackface. Aici, Corina Sucarov primește felicitări de la juriu pentru un outfit de inspirație africană, pe care l-a asortat cu o față acoperită cu vopsea închisă la culoare (și o tonă de highlighter).
Însă romanokipo, adică deghizarea în persoane rome, apare și mai des. Creatorii emisiunii au gândit chiar o „Gală Gypsy”, unde concurentele se întrec în fuste colorate și salbe de bani. Silvia a postat un video de la această gală, alături de un mesaj împotriva rasismului („Eu egalitate vreau, dar nu între mine și concurente“). Chiar dacă intenția ei e bună, bănuții din părul ei nu servesc cu nimic mișcării rome pentru drepturi egale. O vezi din faptul că femeile rome care se afișează în același port tradițional sunt în continuare atacate în mijloace de transport în comun, umilite de autorități, le este negat accesul la servicii de sănătate, la piața muncii șamd.
Dar premiul pentru ignoranță îl merită, de departe, emisiunea Te cunosc de undeva, unde vedete din România se costumează în alte celebrități internaționale. Ideea emisiunii nu e una originală, ea vine din Olanda, unde creatorul ei, mogulul de presă Joop van den Ende, a fost acuzat că susține rasismul.
La o scurtă căutare pe YouTube, am dat de cel puțin zece clipuri în care vedetele de la Te cunosc de undeva apar în blackface. Asta doar în edițiile din 2021.
Apariția lui Pepe drept Rick James doar a atras atenția internațional, dar tot el a apărut, în trecut, drept MC Hammer și James Brown.
La rândul lor, Liviu Vârciu și Andrei Șoimănescu apar în blackface ca Diana Ross și Lionel Richie și ca trupa caraibiano-franceză Ottawan.
Radu Ștefan Bănică se mânjește pe față ca să fie Rihanna, Adriana Trandafir și Romică Țociu imită Eruption, Cristina Vasiu vrea să fie Jason Derulo. Lista continuă, dar cred că ai prins ideea – blackface e o rutină în emisiunea Te cunosc de undeva, pe care producătorii o folosesc drept umor îndoielnic, ca să mulgă ratinguri.
Poți să te scuzi în orice formă vrei. Tot e rasism
Sigur, ai putea spune că intenția emisiunii nu e să-și bată joc de persoane de alte rase, ba chiar că imitația e un mod de a-ți arăta admirația față de ele. Însă lucrurile nu stau chiar așa. Pe măsură ce afli mai multe despre istoria acestei practici și care e legătura ei cu rasismul înțelegi de ce e greșit să te vopsești pe față.
Problema cu black/brown/yellow face nu este vopseaua în sine, ci felul în care albii se folosesc de ea pentru a crea niște personaje stereotipe, pe care le ridiculizează spre amuzamentul publicului alb.
Blackface a apărut cu puțin timp înainte de abolirea sclaviei în SUA. A devenit o practică populară prin spectacolele menestrelilor, un fel de artiști ambulanți care spuneau povești, de obicei despre sclavii africani.
Spectacolele erau o combinație de glume, cântece, dansuri și scenete bazate pe cele mai îngrozitoare stereotipuri despre sclavi. Pentru că menestrelii erau întotdeauna albi, dar jucau roluri de sclavi, își vopseau pielea în culori închise, imitau muzica și dansurile africane și vorbeau într-un dialect „de plantație”. Unul dintre cele mai populare personaje interpretate în acest fel era „The coon” (prescurtare de la racoon/raton), înfățișat ca un bufon semianalfabet, leneș și fricos.
Din 1840 până în 1890, aceste spectacole au fost cea mai populară formă de divertisment în SUA. Dar tradiția blackface a supraviețuit mai departe prin cinema. Afro-americanii nu au avut voie să joace în filme pentru multă vreme, așa că actorii albi își vopseau fețele ca să interpreteze aceleași personaje grotești. Cu alte cuvinte, afro-americanii nu au avut parte de autoreprezentare în cultura pop pentru mult timp. Rolul acesta a revenit albilor în blackface, care le-au ridiculizat și batjocorit cultura și identitatea.
În acea perioadă s-au creat și solidificat stereotipuri rasiste care au permis albilor să aibă un sentiment de superioritate față de afro-americani. Aceste stereotipuri au continuat să influențeze felul în care personajele afro-americane au fost portretizate până târziu în zilele noastre.
Dacă vom continua să ne modelăm atitudinile după stereotipuri rasiale răspândite în cultura pop, în loc de contactul direct cu persoane de altă culoare, combinația dintre privilegiul de a fi alb și ignoranță e o rețetă sigură pentru perpetuarea rasismului.
O spun academicieni și activiști de culoare ca Ericka Hart, Angela Davis, Rachel Cargle, pe care Oana Dorobanțu, cercetătoare în studii de gen și etnie și activistă pentru drepturile grupurilor vulnerabile la discriminare, i-a studiat.
Am rugat-o pe Oana să-mi explice cum stau lucrurile din perspectiva lor: „E irelevantă intenția pe care o ai, dacă pentru rezultat te folosești de o practică rasistă, ori blackface este fix asta. Persoanelor de culoare nu le convine să fie imitate de către persoane albe sau non-black pentru că întreaga lume profită de pe urma culturii lor, în timp ce cei care au creat respectiva cultură sunt în continuare penalizați pentru că o trăiesc”.
Într-adevăr, dacă te uiți la ratinguri, e clar că succesul emisiunii Te cunosc de undeva vine, măcar parțial, de pe urma culturii black pe care o tot imită.
„Dacă mă întrebi pe mine”, continuă Oana Dorobanțu, „întreaga premiză a show-ului Te Cunosc de Undeva e greșită. Nu ai cum, ca om din afara unei culturi, să înveți cultura respectivă într-o săptămână, cât să o poți reprezenta și nici n-ar trebui. Când vorbim despre emisiuni TV, vorbim și de reprezentare a grupurilor sociale, ori pentru reprezentare respectuoasă și autentică este nevoie de prezența și input-urile respectivului grup, nu de imitație pe fugă și canistre de cremă neagră de pantofi”.
„Ca români, ne place să ne considerăm mai presus decât alte popoare și privilegiați ca membri UE”, observă Oana Dorobanțu, „însă trebuie să ne asumăm și responsabilitatea privilegiului și să arătăm respect față de popoarele pe care le reprezentăm la TV”.
Concluzia e că în 2021 nu prea mai există justificări pentru rasism televizat. Informația circulă pentru oricine la liber pe internet, așa că ignoranța față de astfel de subiecte e o alegere, nicidecum o scuză pentru rasism.
_
L-am contactat pe Cătălin Bugean, regizorul Te cunosc de undeva, să-l rog să comenteze acuzațiile de rasism care au fost aduse emisiunii. Acesta a preferat să lase departamentul de PR al Antena Group să se ocupe, însă până la publicarea acestui articol nu am primit niciun răspuns. Vom reveni cu un update dacă îl vom primi.
