Uite o poveste pe care n-o întâlnești prea des. Chris Suspect trăiește în Statele Unite ale Americii, dar a copilărit în Moscova comunistă din anii ‘70 și recent a petrecut trei ani în Vama Veche, ca s-o fotografieze așa cum e, dar și așa cum ți-o poți imagina uneori.
Scopul lui a fost să surprindă în imagini ceea ce caracterizează drept prima generație de români care n-a prins viața sub comuniști. Cel puțin din experiența lui personală din URSS, ce-și aduce aminte despre comunism e sărăcia și sumbrul vieții ca tânăr într-o țară condusă de un regim dictatorial.
Videos by VICE
Albumul său foto despre Vama Veche — Old Customs — e presărat cu zâne, adică femei care poartă oglinzi în care se reflectă lumina Soarelui. Inspirația e legenda Sânzienelor, aceste nimfe frumoase care au pe cap coroane de flori strălucitoare și galbene. Conform miturilor, le place să danseze goale sau în rochii albe în apropierea stâncilor singuratice, țărmurilor de mare pustii sau pe pajiști însorite. Deja se conturează imaginea Vămii, nu?
Ce-a găsit în Vama Veche un străin — i se pare și lui că s-a stricat?
VICE: Ce știai despre România, Vama Veche sau Marea Neagră înainte de-a începe proiectul ăsta?
Chris Suspect: Sincer, mai nimic. Doar un pic de istorie a României și știam de Revoluția din 1989. Am cercetat un pic mai mult Vama Veche înainte să particip aici la festivalul de fotografie VSLO la care am fost invitat ca speaker. Părea să fie un loc pe placul meu, așa că eram încântat.
Care-i senzația cu care ai rămas despre Vama Veche și oameni după cei trei ani?
În perioada asta am ajuns să apreciez și iubesc Vama Veche și oamenii pe care i-am întâlnit. Față de alte plaje sau destinații turistice în care am mai fost, Vama Veche are un vibe special și o comunitate care-i mai puțin pretențioasă și e mai mult interesată de autenticitate. Dacă-mi aduce aminte de ceva de la mine de-acasă, atunci ar fi o plajă mai liberă din California de Sud, cum ar fi chiar Ocean Beach (undeva la Nord de San Diego).
Totuși, în cei trei ani cât am documentat viața de aici, mi s-a părut că Vama Veche a început să fie tot mai comercială. Mi-ar plăcea să văd că rămâne această destinație rebelă de pe litoral, așa cum era cândva cunoscută.
Ai investit trei ani în proiect. Ce-ai vrut să surprinzi în fotografiile tale?
Știam cât de cât istoria României și căderea comunismului în 1989, așa că am fost în special curios de cum se distrează și trăiește prima generație de români care n-au avut o experiență personală directă cu regimul lui Nicolae Ceaușescu. Curiozitatea asta a pornit fix din experiența mea personală din Moscova, de la finalul anilor ‘70, când șeful statului era Leonid Brejnev. Îmi amintesc cât de gri, mizerabil și fără speranță era pentru un tânăr ca mine. Separarea asta de regimul comunism, la distanță de-o generație, era chestia interesantă pentru mine și am explorat-o prin fotografie.
Pe măsură ce-am aflat mai multe despre Vama Veche, și cum era acest bastion de libertate departe de ochii lui Ceaușescu și-ai lui, am fost cu adevărat intrigat. Părea un loc cu totul diferit de ce-am trăit eu în Moscova. Așa că ideea mea a fost să surprind libertatea și legătura tinerilor cu trecutul, dar totul într-o manieră modernă, cu ceva magie, frumusețe, mit și mister.
Dar românii cum ți s-au părut?
Cel puțin în cazul meu toți cei pe care i-am întâlnit mi s-au părut ospitalieri, primitori. Am câteva experiențe foarte bune din timpul șederii mele în România. Am fost invitat să mănânc melci pe plajă de către o familie, trupa Basska m-a invitat să stau cu ei și să-i fotografiez, dacă vreau, mi-au fost oferite sticle de palincă și Cătălin Rudolf de la VSLO m-a ajutat să-mi livrez o bicicletă Pegas acasă în America.
Înțeleg legenda cu Sânziene, dar de ce-ai pus o oglindă pe fața oamenilor?
Asta a fost, cumva, o dezvoltare a ideii. După ce-am auzit melodia „I’ll be Your Mirror” de la The Velvet Underground, m-am gândit cum ar fi ca cel fotografiat să fie o reprezentare a fotografului și cum aș putea face asta dacă pun o oglindă pe capul oamenilor. Am făcut masca în ultima săptămână înainte să vin la VSLO, așa că am venit în Vama Veche cu ea.
Oglinzile oferă o mulțime de interpretări și, istoric, au tot fost folosite în artă și literatură pentru a simboliza ideea de adevăr, de descoperire, de înțelepciune, de conștient și inconștient. De exemplu, când am descoperit că pot reflecta razele de soare într-o explozie de culoare surprinsă de aparat am fost extraordinar de încântat că pot transforma oamenii în zei și zeițe. Fotografiile arătau în mare fel și mi-au amintit de simbolistica din posterele comuniste de propagandă.
Le-am arătat câteva imagini unor prieteni români și ei mi-au spus că asta le amintește de legenda Sânzienelor, care-s aceste nimfe frumoase, cu coroane de flori galbene pe cap. Am folosit ideea în carte, ca să prezint conceptul de mitologie în perioada modernă.
Într-una dintre imagini ai o reporteră TV cu o oglindă pe cap. E vreun înțeles ascuns acolo?
Poți să vezi asta și de parcă media am fi noi. Media poate fi văzută ca o reflectare a omenirii (cu bine și cu rău) și fotografia asta cu siguranță poate fi interpretată așa. Eu mă uit la imaginea asta și mă gândesc cum generațiile mai tinere pot și să se vadă, dar și să se prezinte în contextul istoriei lor.
Cartea ta e despre generația post-comunism. Bătrânii mai au loc la Vama Veche?
Cu siguranță că au loc, dar Vama Veche servește și drept o scenă a ideilor precum tinerețe, libertate și istorie. Eu sunt o persoană în vârstă și cu siguranță îmi place să cred că-i un loc și pentru mine acolo. De fapt, știu că există. Odată ce se termină nebunia cu COVID, plănuiesc să revin.
