Actrița principală din noul Gossip Girl vine dintr-un film horror

„Cum se cheamă când cineva e vedetă, dar numai pe Instagram?”, întreabă Emily Alyn Lind din casa ei din Los Angeles, unde stă în carantină.

E remarcabil că actrița și muziciana nu se consideră influenceriță, deși face parte din cea mai influentă generație de actori tineri de la Hollywood. Lind urmează să te ghideze din nou în lumea depravată a școlilor private din Upper East Side în noile episoade din Gossip Girl, un serial atât de epic încât editorii fashion încă scriu recenzii despre ținutele din el, la cinci ani de când s-a încheiat. 

Pe lângă Gossip Girl, starleta a apărut – alături de Bella Thorne – în The Babysitter: Killer Queen, sequel-ul la hit-ul horror The Babysitter. Așadar, deși e pandemie, Emily înflorește. Probabil de asta, când a împlinit 18 ani anul trecut și i-a sărbătorit în carantină, a fost singura zi de naștere la care Emily Alyn Lind nu a plâns.

Conversația cu Lind e presărată cu astfel de revelații sincere. Deși face parte dintr-o familie faimoasă (atât mama, cât și surorile ei, sunt actrițe de succes, iar tatăl ei e producător și regizor) și a avut câteva roluri grele în adaptări după romanele lui Stephen King, fosta starletă-copil e o persoană incredibil de obișnuită. Pe când majoritatea fetițelor voiau să devină balerine, Lind își dorea să fie Bob Dylan. Fascinată de folk-pop încă din copilărie, actrița și muziciana și-a creat propriul stil, pe care îl numește „muzică de băieți triști pentru suflet”.

În izolare, Lind s-a împrietenit cu eroii muzicieni pe care i-a admirat dintotdeauna și speră că și muzica ei îi va impresiona pe ascultători în intimitate. Distanțarea socială a fost un stimulent pentru creativitatea ei. A compus mult și n-o deranjează că nu-și va putea promova muzica printr-un turneu. Iar dacă nu va avea succes, asta e. Oricum faima nu e așa de grozavă, după părerea lui Lind. Pe ea o interesează doar să influențeze sentimentele și emoțiile oamenilor, cât de puțini ar fi aceia.

„Acestei generații îi lipsește ceva: să aibă intenția de a face ceva nu pentru bani sau ca să ajungă undeva, ci doar ca să se conecteze cu cineva”, a zis ea.

Am vorbit cu Lind despre faima de pe social media și despre noile episoade din Gossip Girl, concepute special pentru Gen Z.

E de neimaginat să activezi într-o industrie care s-a închis peste noapte. Cum faci față incertitudinii?
Întrebarea ta îmi amintește de cât sunt de norocoasă, pentru că activez într-o industrie care îmi dă libertatea să mă exprim artistic în alte domenii. Cred că toată lumea din industrie e cam blocată în momentul de față, dar eu mă simt norocoasă pentru că am capacitatea să fac muzică la mine în dormitor. N-o simt ca pe o profesie, ci o fac pentru mine și sper să îi bucure și pe alții. Cu actoria e mai nasol – încerc să nu mă gândesc prea mult la asta, pentru că mă apucă panica. Dacă intri pe net și citești articole, fiecare spune altceva. Mulți prieteni de-ai mei și-au pierdut joburile sau au trebuit să se mute, e groaznic.

Cum ți-ai păstrat sănătatea mintală de-a lungul timpului? Nu e ușor să fii vedetă de mică.
N-am vrut niciodată să fiu actrița aia ciudată care a făcut școala acasă. Am vrut să fiu un copil normal și poate să am o carieră în film și televiziune. Așa că am stat printre copii de vârsta mea, am avut aventuri plăcute și neplăcute, am dat de dracu' și apoi mi-am revenit. A contat mult că am avut părinți grozavi care s-au străduit să am o copilărie cât mai normală, chiar dacă asta a însemnat să sărbătorim cu toții Ziua Recunoștinței într-un loc ciudat, unde avea filmări unul sau altul dintre ei.

Ai simțit vreodată, din cauză că provii dintr-o familie faimoasă, că trebuie să dovedești că ai talent și că n-ai primit rolurile din cauza nepotismului?
Nu știu dacă aș fi fost actriță dacă părinții mei n-ar fi activat în industrie. Habar nu am dacă aș fi fost bună la asta dacă ei n-ar fi fost. Nu am răspunsul la aceste întrebări. Știu doar că am avut dintotdeauna actoria în sânge. La fel și surorile mele. Dar niciodată n-am suferit dacă n-am primit un rol. Știam că niciun eșec nu mă definește și că o să mai vină și alte ocazii.

Poți spune că muzica a fost un mecanism de supraviețuire pentru tine?
Compun muzică de când mă știu. Tata m-a introdus în lumea muzicii folk de când eram mică. Bob Dylan, Neil Young, aceștia erau pentru mine cei mai cool oameni din lume. În loc să îmi doresc să fiu balerină, îmi doream să fiu Neil Young. Ador anii '60. După ce am pus mâna pe o chitară, nu m-am mai oprit niciodată din cântat.

Când ai realizat că a devenit o altă potențială carieră pentru tine?
E interesant pentru că n-am privit-o niciodată așa. Mi se pare foarte simplu să produci, să te înregistrezi. Am făcut asta în carantină. Fie că sunt în New York sau în Africa de Sud, pun mâna pe chitară și mă înregistrez și îi trimit producătorului meu. Chiar dacă n-am făcut niciodată bani din asta, mi se pare minunat oricum.

N-am avut niciodată intenția să fac muzică până când am realizat că atunci când îți exprimi gândurile și emoțiile prin ea, alți oameni se simt mai puțin singuri. Muzica lui Elliott Smith sau a lui Leonard Cohen m-a ajutat în multe etape ale vieții. Le sunt recunoscătoare. Cred că asta e datoria artiștilor, să își împărtășească ideile și creațiile, ca să-i ajute pe alții.

Ai avut vreodată sentimentul că actorii care devin muzicieni sunt stigmatizați sau batjocoriți?
Eu zic că, în orice situație, e important să faci ce îți dorești și să nu lași lucrurile astea să te afecteze.

Da, e greu oricum să fii adolescent, darămite să mai fii și în atenția publicului.
Am știut să mă protejez din timp. Am primit multe comentarii răutăcioase și dezgustătoare de când eram mică. Mulți copii de azi sunt pe Instagram sau TikTok. Eu nu mă conectez atât de mult cu lumea aceea. Dar totul e pe Instagram, e sursa noastră de știri, de fashion, ne ajută să ne conectăm cu alții ca noi. Mă doare să văd copii care își aruncă unii altora comentarii răutăcioase și dureroase, dar astea sunt timpurile. Știu câtă ură de sine pot declanșa vorbele altora, dacă le lași. Eu încă lupt să găsesc un echilibru pe social media. Și pot spune că pandemia m-a ajutat să-mi găsesc un echilibru în viață.

Cum e să sărbătorești lansarea unui proiect atât de mare în timp ce toată lumea e în carantină?
E ciudat să promovezi ceva când lumea pe care o știam s-a destrămat. Dar arta ne ajută pe toți să trecem prin perioada asta grea și să mergem mai departe. Are puterea să ne conecteze și să ne ducă mai departe.

Ai anticipat succesul filmului The Babysitter sau că va avea o continuare?
Încerc să nu fac estimări și presupuneri înainte să intru într-un proiect. Am fost oricum mândră să fac parte din acest proiect. Succesul care a urmat a fost doar un bonus. A fost plăcut să mă regăsesc cu colegii din partea întâi și să văd cum a evoluat fiecare.

Spune-mi despre proiectul tău muzical.
Sunt mai multe piese din trecut, pe care le-am compus fie acasă, fie pe drumuri, cu ajutorul unor prieteni sau producători. Sunt foarte aproape de inima mea, e un proiect făcut cu pasiune. Inițial nu voiam să-l fac public, dar apoi am văzut că toți muzicienii mei preferați au scos muzică în timpul pandemiei, ca mod de conectare cu lumea. 

Nu mă va durea dacă nu va avea succes, mi se pare important să faci lucruri pentru tine oricum, și dacă nu te pricepi la asta. E o ușurare să creezi fără să te gândești ce impact va avea creația ta.

Suntem atât de motivați de validare.
E o generație foarte concentrată pe sine. Nu spun că eu nu sunt! Un like sau un comentariu te face să te simți văzut. Simți că ai nevoie să fii acceptat, când, de fapt, nu ai.

Apropo de generația nouă, prin ce diferă mesajul noului serial Gossip Girl de cel original?
Cred că și cel original era mișto. Tinerii adulți și adulții vor să se îndrăgostească de personaje și să se pună în locul lor. Cred că s-au schimbat multe lucruri la generația asta și se va vedea acest lucru. Acum zece ani, nu se vorbea atât de deschis despre sănătatea mintală și problemele adolescenților. Cred că serialul o să fie grozav.

Cum a fost procesul de casting pentru Gossip Girl?
M-am uitat și eu la serial, acum niște ani, ca toată lumea. Așadar, la prima întâlnire, echipa mi-a zis ce vrea să transmită, care sunt subiectele importante despre care vor să vorbească. Mi-a plăcut energia lor și faptul că erau ca o familie.

În comparație cu filmul, un serial îți oferă ocazia să aprofundezi foarte bine un personaj, nu?
Absolut. Acum că avem streaming, avem mai multă libertate să creăm povești interesante pentru televiziune. Nu mi-a plăcut niciodată cenzura de la televiziune. Îmi plac poveștile întunecate și sincere. Streamingul are un potențial mult mai mare pentru că a renunțat la cenzură.

Te intimidează ideea că vei juca într-un serial atât de cunoscut?
Eu am ales mereu să joc doar personaje care simt că mă pot împlini, indiferent de cât de faimos era proiectul. Nu mă interesează faima, mă interesează mesajul pe care îl transmit oamenilor. Nu-mi pasă să ajung la un public cât mai mare. Vreau ca cei la care ajung să se simtă motivați și inspirați. Lumina reflectoarelor n-ar trebui să fie niciodată un scop în sine, pentru că nu te va face să te simți împlinit.