O însoțitoare de bord din România îți spune ce s-a schimbat în aeroport și la zboruri în pandemie

Trei luni și trei zile au trecut, ca să fiu mai exactă, de când nu am mai zburat. A fost ca-n basme de frumos. Și o zic neironic. Întâmplarea a făcut ca primul zbor după trei luni să fie și unul de examinare anuală. Și, dacă de obicei aș fi fost foarte grumpy și anxioasă, anul ăsta n-am avut nicio apăsare. Bineînțeles, având și atâta timp la dispoziție, am fost elevul studios și am venit cu lecția învățată că-mi crapă obrazul de rușine la vârsta mea să mă bâlbâi. Dar altfel, a fost o bucurie. Cred că de foarte mult timp nu mai fusesem de plăcere la serviciu.

Deși am primit reproșul ăsta zeflemist, culmea, tot de la un coleg de breaslă, „doar nu crezi acum că suntem o mare familie”, măi, nu familie, dar ceva să se-nțeleagă toată lumea. Când ne-am revăzut, așa, prin măști, chiar a fost mișto, ca și când mi-aș fi revăzut niște prieteni vechi. Oricum, cine lucrează în domeniu știe că în aviație se fac teambuilding-uri before it was cool, sub formă de contracte și rămâneri. Unde de voie de nevoie trebuie să schimbi impresii cumva cu oamenii cu care ai plecat, asta dacă nu ești genul care și-o arde pustnic. Și uite-așa se leagă niște relații care nu-s nici de prietenie, nici de familie, dar câteodată ajungi să-i cunoști poate mai bine decât p-ăia de-acasă și să-ți fie dor de ei când nu-i vezi o perioadă mai lungă de timp.

Revenind, am stat la palavre mai mult decât stăteam de obicei, și de bune, și de mai puțin bune. Nu eram supărați, dar eram triști că pe toți ne macină incertitudinea, nu știm ce-o să fie, ce-o să mai zburăm și mai ales cât și cum.

Am văzut cu ocazia asta și linia ferată care urmează să lege Aeroportul Otopeni de Gara de Nord, iar accesul către aeroport nu se mai face acum pe lângă benzinăria Mol, ci puțin mai în față, pe lângă piciorul podului. Pare aproape gata, urmând să fie dată în folosință pe data de 26 august.

Dacă vii la aeroport cu expresul, cum am făcut eu, stația nu mai este fix în fața terminalului de plecări, ci în fața parcării, unde au fost instalate un soi de pavilioane destinate pasagerilor care urmează să călătorească, pentru că în aerogară nu se mai poate staționa.

Dacă aduci pe cineva cu mașina, accesul nu mai este permis până în fața terminalului, ci până în fața parcării. Cât m-am fâțâit cu ceva treabă, căutam o cafea, am văzut că la intrarea spre ghișeele de check-in erau instalate termoscannere pe trepied, deci ți se va lua temperatura înainte să intri în aerogară.

Sfatul meu, dacă ai planificat vreun zbor în perioada asta, este să verifici constant înainte să pleci site-ul companiei sau companiilor cu care urmează să călătorești sau e-mail-ul personal. Din lipsă de pasageri sau din cauza restricțiilor de călătorie care se tot schimbă, e posibil să ți se anuleze sau să ți se amâne zborul și te trezești că ai făcut un drum de pomană. Din ce știu de la prieteni, s-a întâmplat treaba asta și au primit vouchere pe alte curse. Este un război al nervilor sunatul în call-center pentru schimbarea biletului, deci poate te ajută informația că în aeroport o parte din companiile aeriene (Tarom, Blue Air, Wizz etc.) și-au păstrat ghișeele de ticketing deschise și poți rezolva mai repede acolo o problemă.

Banca BRD, farmacia, cantina de la etaj unde n-ai voie să stai la masă, dar poți lua mâncare la pachet, capela (da, există, e în terminalul de plecări, la etaj, cum te duci pe culoarul spre cantină) câteva rent-a-car-uri, supermarketul Carrefour de la sosiri, iar după controlul de securitate, duty-free-ul de cosmetice, băuturi și țigări, însă nu te aștepta să aibă program non-stop. Cafenelele și restul de magazine nu sunt deschise devreme dimineața, deci nu ar strica să-ți iei ceva ambalat de mâncare la tine, mai ales că majoritatea companiilor aeriene au redus drastic serviciile la bord și s-ar putea s-o dregi doar din apă până la destinație.

Nu uita să-ți iei și masca, nu ai voie nici în aeroport și nici pe zbor fără, și dacă tot am atins subiectul ăsta, ia și niște șervețele dezinfectante sau chiar gel dezinfectant sub o sută de mililitri, preferabil sigilat, că ai voie și cu ăla.

Absolut toți angajații aeroportului poartă măști, iar cei de la controlul de securitate au și viziere și mănuși. E bine să vii cam cu trei ore înainte de decolare la aeroport pentru că, nemaifiind permisă staționarea în aerogară decât pe culoarul dintre terminale, durează până ajungi la ghișeele de check-in și implicit, controalele de securitate. Apropo de asta, e bine să verifici cam care mai e politica companiei cu care călătorești, în ceea ce privește bagajul de mână. S-au mai schimbat regulile și s-ar putea să nu ai voie decât cu o singură piesă de bagaj, adică ori laptop, ori poșetă, nu ambele.

Și noi, ca însoțitori de bord, suntem echipați cu mănuși, măști, viziere și un hălățel de protecție. Cu astea toate stăm pe noi tot zborul. E mai greu cu respiratul, când e și cald și te și agiți, plus că bate lumina din toate părțile prin plasticul de la vizieră și ești ușor dezorientat, cel puțin eu, care mă contorsionez să văd unde își pun pasagerii bagajele pe sub scaune. Hazliu e când faci demonstrația, se agață mănușile de centură, dacă mai tre să pui și vesta de salvare peste hălățel și uiți de vizieră, că uiți de vizieră, ți se proptește în vârful capului. E caterincă.

Am vrut să beau din sticla de apă și, deși simțeam că mă incomodează ceva, am turnat direct pe vizieră. Da' asta să fie problema cea mai mare.

Accesul la aeronavă, dacă se face pe burduf, este făcut în prezența agenților de sol care se asigură că se păstrează distanța, iar în autobuze au voie între 30 și maximum 50 de pasageri, pentru autobuzele mai mari. Surpriza plăcută a emisiunii este că toată lumea parcă s-a civilizat brusc. Toți pasagerii așteaptă cuminți, nimeni nu comentează aiurea, doar se amuză când ne văd împopoțonați ca de o intervenție chirurgicală.

Recunosc că eram așa de fericită că zbor că mi-a venit să iau în brațe pe toată lumea la îmbarcare, dar pentru că nu puteam, vorbeam tare și mult, că de la masca aia te auzi înfundat. Probabil că s-au minunat și pasagerii de ce-o striga asta așa veselă și amabilă la noi.

Cum Asociația Internațională a Transportului Aerian (IATA) nu a impus operatorilor aerieni regula conform căreia locul din mijloc trebuie lăsat liber, zborul meu, de exemplu, a fost aproape plin. Ce a făcut IATA, în schimb, a fost să instituie regula măștii purtate atât de echipaj, cât și de pasageri, pe toată durata călătoriei. Nu există mi-o țin doar pe gură, puțin sub barbă, atârnată de-o ureche sau agățată de cârligul de la măsuță. Toată lumea poartă masca așa cum trebuie. Ai voie s-o dai jos doar când mănânci, bei, în toaletă sau în cazul unei depresurizări, când o dai jos pe-a ta și-o pui pe aia care cade de deasupra. Pe nas și pe gură, nu cum am văzut la alții.

Tot IATA a recomandat operatorilor aerieni să reducă pe cât de mult posibil serviciile la bord pentru a evita contactul dintre pasageri și echipajul de cabină.

Așa că să nu te superi pe noi dacă oferta de produse alimentare și băutură o să fie mai săracă spre deloc. Pe zborul meu am dat sticle de apă la jumate și șervețele umede, frumos, elegant, igienic. Remarc pe această cale că mâncatul și băutul agită omul, pentru că de la apă, toată lumea a stat cuminte și n-a făcut nici scandal, nici mizerie.

Eu n-am apucat să mă plictisesc, pentru că m-a ascultat doamna inclusiv când făceam instructajul pasagerilor de la trape și, fiind lume multă, zgomot mare, io cu alea pe față, am zbierat și-n română și-n engleză de curgeau apele pe mine și de emoție și de efort. Cum adică, mai ai emoții după atâta vreme? Doar la zborurile de examinare și când mai văd pasageri drăguți.

Una peste alta, lucrurile s-au schimbat foarte mult, atât pentru echipaje, cât și pentru pasageri. Deși filmul unei curse rămâne în mare parte același, recuzita e alta. Dacă mi-ar fi zis cineva acum un an că pe vremea asta că o să merg la serviciu arătând mai degrabă a asistentă medicală decât a însoțitor de bord, aș fi zis că s-a tâmpit la cap.

Sunt și părți bune și părți mai puțin bune în toată afacerea asta. Părțile mai puțin bune țin de costul biletelor care a mai crescut, curse anulate sau amânate, serviciile reduse la bord și timpul de așteptare din momentul în care ajungi la aeroport până când decolezi. Am văzut poze și știri cu cozi mari pe fluxul de sosiri. De la primul zbor am mai avut încă două și nu am prins așa ceva.

Dacă vii în țară, ia un pix cu tine să completezi formularul care ți se dă ori de către însoțitorii de bord, ori la check-in sau poarta de îmbarcare, și ocupă-te de treaba asta în timpul călătoriei, ca să nu mai stai aiurea și să te aglomerezi cu toată lumea.

Aspectele pozitive țin de o mai mare atenție a tuturor celor implicați în industria aviației, în ceea ce privește respectarea regulilor de igienă și de distanțare socială. În aeroportul Otopeni nu mai există îmbulzeală și aglomerație, cel puțin la îmbarcare, este mult mai curat, mai nou se renovează și toaletele. Companiile aeriene dezinfectează cu mai multă rigurozitate aeronavele și nu acceptă pe zboruri pasageri cu simptome COVID-19.

Spre deosebire de acum trei luni, pe la începuturile pandemiei, când lucrurile nu erau foarte clare, acum există reguli bine stabilite, pe care le respectă toată lumea. Chestie care mie mi-a dat încredere și chiar m-a făcut să mă simt în siguranță. Poate mai în siguranță decât în metroul bucureștean sau la o terasă în Vama Veche sau Mamaia sau Herăstrău sau cam oriunde pe pământ.