Opinie

Ce-i enervează pe oamenii din HoReCa și cultură la noile restricții

Cultura și turismul românesc par condamnate la dispariție.
horeca, angajati, pandemie horeca, somaj, arta
Fotografii via arhivele persoanel ale subiecților

În seara de 6 octombrie, autoritățile au anunțat din senin decizia de suspendare temporară a activității cinematografelor, teatrelor și interioarelor restaurantelor, în contextul creșterii numărului de cazuri de infectare. Un protest al reprezentanților HoReCa a urmat a doua zi, în Piața Victoriei, unde au participat câteva sute de persoane care și-au exprimat disperarea în stradă.

O disperare cât se poate de reală, dacă ne gândim că în jur de o sută de mii de angajaţi din sectorul HoReCa vor fi concediaţi până la finele anului, iar industria va suferi pierderi de trei miliarde de euro. Așa susține Călin Ile, preşedintele Federaţiei Industriei Hoteliere din România.

Publicitate

Cum e posibil să fim închişi de pe o zi pe alta? Ce se întâmplă cu chiriile? Ce se întâmplă cu taxele aferente acestei perioade? Ce se întâmplă cu marfa perisabilă din stoc? În cât timp se plăteşte şomajul tehnic? Cum procedăm cu creditele și leasingurile? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările angajatorilor din industria HoReCa pentru autoritățile competente. Mulți dau vina pe Guvern și susțin că nu s-a făcut ceva pentru a sprijini industria sau pentru a-i face pe oameni să se simtă în siguranță.

Pandemia a mai forțat și marile studiouri de producție de film să-și amâne lansările de pe marile ecrane, astfel că industria e afectată profund, iar cinematografele din București și nu numai, cât și distribuitorii de film sau organizatorii de festivaluri, sunt în pragul unui declin financiar.

Cum vor rezista însă afacerile afectate de climatul instabil și deciziile anunțate de pe-o zi pe alta în București? Cum s-au adaptat actorii la noul context? Am aflat chiar de la câțiva dintre ei.

Monica Felea, cofondatoare Bad Unicorn (distribuitor filme de artă)

monica felea.jpg

Monica Felea, fotografie din arhiva personală

Dacă te uiți pe UNIC la raportul din octombrie, ai să vezi că România e pe ultimele trei locuri între țările din Europa care au redeschis cinematografele. Data oficială anunțată de Guvern a fost 1 septembrie, majoritatea au deschis pe 11, pentru că, nu-i așa?, lansarea unor filme și deschiderea cinematografelor nu se poate face de azi pe mâine.

Publicitate

Sub noi se mai află Kosovo, cu 1 octombrie, și Irlanda, care încă nu le-a redeschis. Suntem însă prima țară unde s-au reînchis. Fără niciun studiu epidemiologic în prealabil, fără nicio măsură de susținere sau un plan pentru redeschidere, fără dialog. De azi pe mâine. Tot pe UNIC mă uit la ce s-a întâmplat în alte țări legat de susținere și îmi vine să plâng.

De aici furia oamenilor din HoReCa, teatre sau cinematografe. Am simțit-o și eu în primele zile și m-am întrebat dacă nu cumva suntem lipsiți de empatie și dacă nu trebuie să ne conformăm spre binele comun.

Lipsa de dialog i-a făcut însă pe oamenii din aceste domenii să-și confirme, încă o dată, cât de insignifianți sunt. Dacă la HoReCa discuțiile pot merge pe impactul economic, în ceea ce privește cultura e mai greu. Nu pentru că ea nu l-ar avea, ci pentru că n-avem nici asociații, nici instituții care să dețină date care să susțină o cauză. Nu știm nici măcar câți oameni lucrează în domeniu și rămân fără locuri de muncă, câți furnizori, câți bani se derulează pe această piață. Ai un box office care-ți spune câți bani se cheltuie pe bilete la cinema. În luna asta, cât am fost deschiși, încasările au fost mai mici cu 75-80% față de anul trecut.

Ștefan Craiu, actor Teatrul Anton Pann

Stefan Craiu. Credits Andrei Rosianu.jpg

Ștefan Craiu, fotografie de Andrei Roșianu

Trebuia să ne așteptăm și la acest scenariu, se preconiza încă din primăvară că al doilea val va fi în această perioadă. Sectorul cultural, și în special cel independent, s-a simțit cumva trădat, prin măsurile anunțate de pe o zi pe alta fără nicio justificare, fără un plan de bătaie pe termen lung sau scheme financiare de redresare care trebuiau deja luate cu câteva luni înainte pentru a nu resimțiți șocul actual. Chestia asta a făcut ca butoiul să răbufnească.

Publicitate

Dar chiar și în situația asta, nu trebuie să neglijăm sănătatea și să încercăm să încetinim cât mai repede răspândirea virusului, pentru că, până la urmă, doar așa ne putem relua activitatea în totalitate.

Teatrele au nevoie să testeze actorii și personalul tehnic gratuit și periodic. E nevoie de stabilirea unor bugete de redresare a sectorului cultural și aici nu vorbesc doar despre niște ajutoare financiare pe o perioadă scurtă. La noi nu funcționează pe termen scurt sau, cel puțin, nu trebuie să funcționeze așa, trebuie să gândim în perspectivă, pentru următorii cinci ani, de exemplu.

Spațiile independente pot supraviețui prin granturi ușor accesibile și dialoguri reale cu toți oamenii din zona culturală, prin care să se facă auzite cât mai multe voci. Trebuie înțeles și faptul că breasla noastră nu are reprezentanți așa cum se vede în media și că părerile sunt împărțite.

O altă urgență, care e legată de prima, e că spectatorul readus în săli trebuie să se simtă în siguranță. Pentru că și asta e o problemă. Oamenii au văzut că teatrele s-au închis primele, ce au înțeles? Că nu e voie la teatru, că e pericol de infectare.

Dana Nică, cofondatoare Simbio

Dana Simbio.jpg

Dana Nică, fotografie din arhiva personală

Ne așteptam la măsuri restrictive odată cu creșterea numărului de cazuri, deci închiderea restaurantelor în interior n-a fost o surpriză. În luna septembrie, cât a fost deschis interiorul restaurantelor, am luat multe măsuri pentru a ne asigura că putem găzdui musafirii în siguranță: 30% din capacitatea anterioară, distanțarea meselor, geamuri deschise în permanență pentru a aerisi, interval de pauză între rezervări pentru a putea dezinfecta toate suprafețele și aerisi bine toate încăperile, timp limitat la masă de maximum două ore, folosirea măștii în spațiile comune etc..

Publicitate

Restricțiile sunt însă mai ușor de implementat decât un set de reguli stricte, de aceea înțelegem urgența cu care se iau măsurile într-o situație de criză precum cea în care ne aflăm.

Repercusiunile însă sunt devastatoare pentru fiecare afacere în parte, pentru fiecare angajat și familia acestuia și pentru întreaga industrie. Statul poate să compenseze restricțiile aplicate tuturor, prin măsuri de reducere a taxelor și impozitelor sau chiar scutiri, prin ajutoare și planuri pentru relansare, inclusiv prin încurajarea consumului în sectorul alimentației publice.

Noi, între timp, ne reinventăm pentru a fi competitivi pe piața de livrări și catering. Suntem prezenți pe Bolt, avem magazin online, pregătim meniuri personalizate pentru evenimente mici, de familie sau meniuri speciale pentru sărbători. Le mulțumim tuturor musafirilor noștri care au comandat mâncare de la Simbio pentru acasă, fără ei n-am fi putut supraviețui în toată această perioadă, iar fără sprijinul lor nu am putea să trecem cu bine peste sezonul rece.

Alexandru Burlac, producător filme la Avanpost Media

alexandru burlac

Alexandru Burlac, fotografie din arhiva personală

Când vine vorba despre cinematografie, situația e foarte imprevizibilă și trebuie să ne adaptăm la multe restricții. Un alt impediment e faptul că deplasarea prin Europa e complicată și blochează accesul la o parte bună din proiecte.

Sunt industrii însă care dacă mai rămân mult timp închise, așa vor și rămâne. Teatrele, care oricum n-o duceau prea bine nici înainte, sunt închise, în timp ce mallurile sunt deschise. Să mergi într-o sală de teatru sau cinema e mai responsabil decât căscatul ochilor prin magazine. Într-o perioadă în care toți suntem încercați psihologic, cultura poate fi un remediu. Dacă respecți un principiu și interzici una, fii corect și cu cealaltă.

Publicitate

Ada Galeș, actriță Teatrul Apollo111

ada gales

Ada Galeș, fotografie de Adi Bulboacă

Cred că e important să ne aducem aminte că în continuare nimeni nu știe nimic. Probabil că în momentul în care s-a decis legal pragul de 1,5 pentru rata de creștere a cazurilor, speram că nu vom ajunge aici. Poate că aici e problema, că acționăm bazându-ne pe noroc. Cred că e nevoie de o susținere puternică din partea Guvernului și autorităților a tuturor acestor domenii. E nevoie de bani. Pentru că știu asta foarte clar, teatrele independente și industria cinematografică au nevoie urgentă de sprijin.

Mai mult decât atât, e nevoie de mai multe teste. Dacă vrem să nu mai închidem, ar trebui testați mult mai mulți oameni. Lărgit cercul de aparținători și contacți direcți. Cred că e singurul fel în care am putea funcționa. Nu cred că ajută să închidem și să așteptăm să treacă de la sine.

Mihai Barbu și Bogdan Baraghin, proprietari QP Pub

qp pub

QP Pub, fotografie din arhiva personală

Nu ne mai dăm de mult timp cu părerea despre deciziile luate de autorități. Probabil e cel mai înțelept lucru de făcut, dacă din datele pe care le au ei reiese că industria în care activăm are un mare aport în răspândirea virusului.

Ce nu ne place și nu ne-a plăcut, de când a început pandemia asta nenorocită, e felul în care ni se dau directivele astea, peste noapte. Pentru că dincolo de marfă rămasă în stoc și clienți, mai avem și niște angajați de care trebuie să avem grijă și e destul de neplăcut să afli pe seară că mâine trebuie să închizi.

Publicitate

Iar după ce vremea n-o să mai permită mersul la terasă, o să încercăm, iar, să lucrăm în regim de livrare, atât cât s-o putea, dacă s-o putea. Și, dacă nu s-o putea, nu știm, vreți să cumpărați un bar mișto?

Între timp, CNSU s-a sucit din nou ieri și s-a decis că acolo unde incidenţa infectărilor cu noul coronavirus e sub sau egală cu 1,5 la mie, teatrele, cinematografele, sălile de spectacole, restaurantele ori cafenelele vor funcţiona cu capacitatea de 50%. Atunci când incidenţa depăşeşte 1,5 la mie şi e până la trei la mie, vor funcţiona cu capacitate de 30%, iar programul va fi redus până la ora 23. Dacă incidenţa depăşeşte 3 la mie, activitatea va fi sistată.

Editor: Mihai Tița