De ce se sperie atâția oameni de discuția despre gen?

Weekendul trecut, Frédérique (căruia uneori i se spune Ashton) a fost bătută în Amstelveen, din cauză că nu a răspuns dacă e băiat sau fată. Frédérique a fost transportată la spital cu nasul spart, dinții sparți și vânătăi. Nu vom ști niciodată ce a fost în mintea băiatului care a atacat-o și, deși Frédérique n-a declarat clar că e persoană non-binară, acest incident ilustrează cât de spinos e subiectul genului, chiar și în 2021, și cât de agresiv reacționează unii la ideea că ar putea exista mai multe feluri de ființe decât „bărbați cu penis” și „femei cu vulvă”.

De ce dracu' se enervează unii oameni atât de tare pe fluiditatea de gen a altor persoane, că doar nu îi afectează cu nimic?

Ca să răspund la această întrebare, am vorbit cu profesoara Sarah Bracke, specializată în studii de gen la Universitatea din Amsterdam. Faptul că Frédérique a fost atacată pentru că nu a vrut să spună dacă e fată sau băiat arată, conform spuselor lui Bracke, cât de speriați sunt unii oameni de ideea că cineva e non-binar. Bracke spune că teama față de fluiditatea genului spune ceva despre propria noastră identitate și valoarea pe care i-o dăm în societatea noastră. Pentru că, dacă cineva poate fi fluid ca gen, atunci mai sunt eu un bărbat „adevărat” sau o femeie „adevărată”? Acest incident arată și cum inabilitatea unora de a avea o conversație normală despre treaba asta poate duce la violență online sau în lumea reală.

Săptămâna trecută, VICE a publicat un videoclip în care am vorbit cu Bracke despre teoriile conspirației din jurul conceptului de gen. În conversația respectivă, experta a descris cum cămașa de forță binară și heteronormativă se asigură că o parte din societate nu se simte acceptată – cu consecințele de rigoare. De exemplu, în cadrul comunității de tineri LGBTQ există de cinci ori mai multe tentative de sinucidere decât în cadrul comunității de tineri heterosexuali, 43 la sută dintre tinerii trans se confruntă cu violențe discriminatorii în fiecare an și o treime dintre persoanele trans spun că nu se simt niciodată total în siguranță.

Deși Bracke a vorbit în videoclip despre importanța acceptării, majoritatea reacțiilor de pe Facebook au venit de la oameni care au zis că e „prea de tot” sau că e „propagandă”. Cineva a zis că mișcarea asta „va nega genul hetero”, alții au zis că în viitor „ni se va fura genul”. Altul a zis că trebuie să acceptăm că nu toată lumea va accepta persoanele trans și asta e situația.

Aceste reacții arată cât de dificilă și fragilă e conversația pe acest subiect. Violențele împotriva persoanelor ca Frédérique arată cât de important e să avem totuși conversații despre asta. Problema principală e că societatea noastră e organizată după modelul binar bărbat-femeie. „Asta influențează felul în care oamenii își formează identitatea”, a zis Bracke. „Când chestionăm modelul binar, chestionăm identitățile tuturor, iar asta poate părea amenințător pentru unii.”

Conform lui Bracke, povestea lui Frédérique e un exemplu dureros de cât de mare poate fi teama când unele persoanele nu pot sau nu vor să se încadreze în modelul binar. „Frédérique a răspuns: ce contează ce gen am? Pur și simplu a răspuns prin altă întrebare. Aici e buba: teama de non-binaritate are legătură cu identitatea persoanei speriate.”

Practic, unii se tem că ideile astea noi despre gen vor răsturna societatea – și că asta ne va afecta pe toți. „O persoană speriată de chestia asta se gândește că va trebui să depună eforturi să își schimbe modul de gândire, de exemplu, să țină minte pronumele cuiva. Societatea noastră nu e pregătită pentru asta”, a zis Bracke.

Teama că heterosexualitatea va deveni o minoritate e un alt motiv pentru care oamenii reacționează atât de agresiv la schimbare. „Oamenilor li se pare o provocare că tinerii își examinează identitatea de gen, din cauză că le e greu să se adapteze la schimbările din lume.”

„E ceva nou pentru mulți oameni și de asta li se pare cumva caricatural. În astfel de cazuri, merită să explicăm lucrurile mai bine ca aceștia să înțeleagă că flexarea normelor de gen nu înseamnă că și ei trebuie să devină non-binari peste noapte.”

Bracke spune că această teamă de necunoscut duce adesea la o panică morală. „De multe ori are legătură cu copiii, care, vezi doamne, vor învăța la școală lucruri diferite de ce au învățat persoanele care sunt împotriva non-binarității. Și dacă le explici că tinerii nu vor învăța decât că genul nu trebuie să fie fix, tot se enervează și îți spun să stai departe de copiii lor.”

Conform spuselor lui Bracke, teama și furia generate de conceptul de non-binaritate nu țin numai de ignoranță, ci sunt o problemă de ideologie. „E vorba de niște viziuni diferite asupra lumii. În una dintre viziuni există loc doar pentru bărbat și femeie și restul e problematizat, fie de o parte din lumea medicală, fie de oameni agresivi de pe stradă. În cealaltă viziune se acceptă toate diversitățile de gen.”

Când atacatorul lui Frédérique a întrebat dacă e băiat sau fată, Frédérique a răspuns: „Sunt cine sunt și tu poți fi cine vrei tu să fii”. Până la urmă, cuvintele astea frumoase rezumă perfect cât de simplă – și nu dramatică sau dubioasă – ar putea fi conversația despre gen.

Articolul a apărut inițial în VICE Olanda.