Un oraș în care soarele nu răsare timp de trei luni pe an.
Când auzi asta, probabil te gândești la peisaje dezolante din Scandinavia, Rusia sau Alaska, în miezul iernii, când oamenii trebuie să țină lumina aprinsă toată ziua și fac terapie cu lumină ca să-și regleze nivelul de serotonină.
Videos by VICE
Dar iată că Viganella, un oraș situat la o latitudine mult mai mică, la granița dintre Elveția și Italia, experimentează aceleași condiții. Cocoțat pe o creastă abruptă și înconjurat de munți care blochează razele soarelui, Viganella e privat de lumină în fiecare an din noiembrie până în februarie.
Conform arhivelor istorice, așezarea datează din secolul 13, ceea ce înseamnă că mai multe generații de localnici au petrecut peste opt sute de ierni în întuneric. În fiecare an, comunitatea vede ultimul apus pe 11 noiembrie și așteaptă ca razele soarelui să reapară pe 2 februarie. În ziua aceea, localnicii poartă haine tradiționale și sărbătoresc întoarcerea luminii prin ritualuri păgâne.
După ce și-a pierdut o mare parte din populație în secolul 20, la fel ca multe alte sate alpine, Viganella are în prezent doar 163 de locuitori. Bineînțeles, iernile lungi și întunecate nu prea au ajutat la creșterea populației.
În 1999, arhitectul local Giacomo Bonzani a propus instalarea unui cadran solar pe fațada bisericii, dar primarul de atunci, Franco Midali, n-a fost de acord. În schimb, i-a cerut lui Bonzani imposibilul: să aducă soarele în Viganella în cele 83 de zile în care lumina e blocată de munți. Cum? Prin instalarea unei oglinzi uriașe pe una dintre crestele de deasupra orașului, ca să reflecte lumina în piața centrală.
Această idee ingenioasă a fost pusă în practică și, pe 17 decembrie 2006, proiectul a fost lansat în sfârșit. Oglinda a fost concepută de Bozani cu ajutorul inginerului Gianni Ferrari și a costat cam o sută de mii de euro. Are opt metri lățime și cinci înălțime și reflectă lumina soarelui timp de șase ore pe zi. Urmează traiectoria soarelui pe cer printr-un program de software care o face să se rotească.
Bineînțeles că lumina reflectată nu e la fel de puternică precum lumina soarelui, dar e suficient de tare cât să încălzească piața principală și să lumineze unele dintre case. Oglinda e folosită doar iarna și e acoperită în restul anului.
Silvia Camporesi, artistă multimedia interesată de povești curioase și de locuri izolate din Italia, a hotărât să viziteze Viganella în 2020, în cadrul proiectului ei, Forzare il paesaggio.
„Când am vizitat Viganella, am fost cu niște prieteni în munți să caut oglinda. A fost complicat, pentru că nu există indicații și te poți rătăci ușor. Din fericire, fostul primar, Midali, ne-a dat indicații prin telefon – de câte ori nu eram siguri, îl sunam”, a scris Camporesi într-un e-mail.
După două ore de umblat, grupul a găsit oglinda. „Stătea pe creasta muntelui, deasupra orașului, maiestuoasă și solitară. Am filmat-o cu drona, să o vedem mai de aproape. Nu poți ajunge chiar lângă ea – e pe o vale abruptă și reflexia luminii e orbitoare”, a zis Camporesi.
Deși a fost creat ca soluție la o problemă practică, proiectul are și o latură poetică. „Ideea din spatele proiectului nu are o bază științifică, ci una umană”, a zis fostul primar, Midali, într-un interviu din 2008. „A venit din dorința de a le permite oamenilor să socializeze iarna, când orașul se închide din cauza frigului și a întunericului.”
Succesul Viganella a inspirat și alte orașe din lume. În 2013, o oglindă similară a fost instalată în Rjukan, în sudul Norvegiei, după ce un grup de ingineri a venit în Viganella să studieze oglinda la fața locului.
Invenția s-a dovedit utilă și pentru satul islandez Seydisfjördur, care – din cauza localizării într-un fiord foarte îngust – a fost mereu privat de lumina soarelui, chiar și vara. În 2008, localnicii au cerut guvernului să mute ora națională cu două ore înainte pe timpul verii, ca să se poată bucura și ei de soare după muncă, dar nu au obținut nimic.
Deși istoria lumii e plină de exemple de oglinzi solare – de la oglinda lui Arhimede, care se spune că a incendiat flota romanilor în Siracuza, până la telescoapele moderne – proiectul din Viganella pare unic și foarte drăguț. E apreciat enorm de locuitorii satului, care se vor scălda în lumina soarelui lor artificial multe generații de acum încolo.
Articolul a apărut inițial în VICE Italia.
