Momentul în care „salariu motivant” în România nu va mai fi doar vrăjeala angajatorilor

Muncești ca să ai cu ce trăi sau cu ce supraviețui? Pentru mulți angajați în România, mai des decât ar trebui, a doua variantă e răspunsul. Am văzut deja ce înseamnă un trai „decent” minim în România, dar și de ce e o prostie să crezi by default că tinerii nu vor să muncească.

Așa că am căutat să vedem dacă există și ceva speranțe pentru mai bine, chiar dacă mai binele nu vine chiar peste noapte. Așa am ajuns la o directivă importantă adoptată la nivelul Uniunii Europene, în primăvara lui 2023. 

E vorba de directiva care stabilește noi reguli pentru a combate discriminarea când vine vorba de salariile femeilor față de ale bărbaților. Deși România stă bine la acest capitol, cu o diferență de sub 5%, UE e la o medie de 13%.

Mai mult, directiva pay transparency mai are un capitol important: transparență în salarizare. Astfel, atunci când te duci la interviu, angajatorul tre’ să-ți spună cât e salariul de start în companie sau care e intervalul pe care tu – cu experiența și vechimea și valoarea pe care o aduci – te încadrezi.

După cum spune Dragoș Pîslaru, Președintele Comisiei de muncă din Parlamentul European, directiva mai ales în România are rolul de-a nu mai fi pus în fața unei negocieri pe salariu raportată la cât câștigai la precedentul job sau câți bani ai vrea. Așa, dacă ai un interval, știi din start unde te încadrezi, marja de negociere fiind în interiorul intervalului.

„Una din cauzele principale de demotivare a angajaților e să afle că există niște inechități majore salariale”, a spus Dragoș Pîslaru în discuția pe care am avut-o despre noua directivă (care trebuie transpusă în legislația locală în următorii ani). „[Eficient] este să ai niște intervale care să fie clare pentru anumite tipuri de locuri de muncă și anumite grade pe care le ai în intervalul ăla salarial, în funcție de performanța pe care o ai sau modul în care ai rezultatele la locul de muncă. Tu știi că dacă într-o combinație de timp cu rezultate, poți avea o trecere de la un loc la celălalt mai departe.”

Probabil că România va transpuse lent directiva în legislația locală, dar e clar că trebuie s-o facă. Și, totodată, după cum a subliniat europarlamentarul Dragoș Pîslaru, suntem în fața unor transformări imense pentru România (în contextul global, dar și intern). 

„Este clar că generațiile noi au o perspectivă diferită asupra motivului pentru a munci decât baby boomers sau generația X”, a adăugat el. „Motivele pentru care tinerii nu vor să lucreze pe salariul minim, nemaiavând timp deloc de nimic altceva din viață, vin din această abordare generațională și din modul în care se vede viața. Asta nu înseamnă că tinerii nu vor să muncească.”

Uite așa revenim la România și raportarea țării – a guvernanților – la viitor. Pîslaru consideră că României îi lipsește în acest moment o perspectivă de unde vrea să ajungă cu privire la folosirea resurselor din populație și mai ales a tinerilor care nu sunt în câmpul muncii.

„România merge pe pilot automat, așteptând să vadă ce se mai întâmplă fără să ia niște măsuri active prin care să stimuleze această piață a forței de muncă”, a explicat el. „Nu doar să creeze locuri de muncă, ci să creeze locuri de muncă din ce în ce mai bine plătite. Ăsta ar trebui să fie dezideratul pe care România să-l aibă.”

Statele membre UE au la dispoziție trei ani să transpună directiva în legislație. Nu va fi ușor, nu va fi rapid, iar unii manageri și patroni vor avea dificultăți în a accepta așa ceva, poate chiar în a aplica. Dar e necesar. Altfel ne învârtim continuu în jurul salariului minim și supraviețuirii. 

Suntem în fața unui moment important: explozia de tehnologii AI (intuitive și accesibile), fluxul mai mare ca niciodată de migrație de muncitori (și în România) și generații noi care au crescut și s-au educat destul de diferit față de precedentele. Cum acum vorbim raportat la România, Dragoș Pîslaru a subliniat un detaliu important: „Ideea de a avea o viață decentă și a fi plătit după cât muncești și după ce rezultate ai ar trebui să fie o chestiune acceptată ușor în societate.”

Deasupra întregii discuții despre muncă mai rămâne un subiect la fel de greu: relația societății cu tinerii, noii actori în respectiva societate. Pîslaru o numește decuplare generațională și consideră că viitorul României în context european se joacă în acest cadru al felului în care generația tânără e angrenată în mersul lucrurilor. 

Deocamdată avem directiva asta, care nu e doar pentru sau despre tineri. E pentru toți cei care sunt angajați, cei mai mulți nemulțumiți de salarii. În acest cadru opac al „confidențialității” salariilor (pe care cei mai mulți le știu sau le aproximează și cam știu cum merg lucrurile), există atât demotivare, cât și neîncredere în angajator – și o nevoie constantă de-a căuta mai binele.