M-am despărțit de iubitul meu, dar chiar vreau să rămânem prieteni. E normal?

În Ask VICE îți răspundem la întrebările despre viață cu ajutorul psihologilor și experților. Fie că sunt despre iubiri neîmpărtășite, colegi de apartament enervanți sau sentimentul de nesiguranță paralizantă care te copleșește după o noapte de beție. Astăzi vorbim despre cum să-ți asculți sentimentele, dar mai ales pe cele ale persoanei căreia tocmai i-ai dat papucii.

Salut, VICE!

Relația mea, care a durat șapte ani, s-a încheiat. Și totul e foarte ciudat. Eu și E. ne-am combinat când aveam 20 de ani, am crescut împreună și am împărtășit totul, de la primele experiențe sexuale până la joburi și gestionarea relației cu familiile noastre. Acum nu mai vorbim unul cu altul și chestia asta mă distruge. Pentru că E. nu era doar iubitul meu, ci și cel mai bun prieten al meu – și n-aș fi vrut să dispărem unul din viața celuilalt.

Mă simt prost că scriu asta, pentru că urmează să spun ceva ce poate părea contradictoriu. Adevărul e că eu m-am despărțit de el. Am făcut-o după luni de discuții, dar și de tăceri în care ne prefăceam că nu am înțeles că unele aspecte nu mai funcționau. Doar că lucrurile sunt simple doar în teorie. De la despărțire, ne-am întâlnit de mai multe ori și am făcut sex.

Ideea e că decizia mea e ireversibilă. Nu vreau să mai fim împreună, dar vreau să fac parte din viața lui E. O persoană atât de importantă nu poate să dispară pur și simplu, chiar dacă momentan a decis să întrerupă orice legătură cu mine. Aș face orice ca să rămânem prieteni, dar prietenii mei sunt destul de sceptici. Îmi tot spun că e nevoie să luăm distanță ca să putem fi din nou prieteni.

În teorie, pare un sfat bun, dar îl cunosc pe E. Mă tem că dacă renunț, ne vom transforma în niște oameni care nu vor mai avea treabă unul cu altul și nu-și vor mai putea face confidențe. Dar nici nu vreau să fiu o persoană din aia obsedată, care se bagă cu forța în viața altcuiva. Și nici nu-mi dau seama dacă e normal să îmi doresc să pot să ies la bere cu E. și să vorbim despre viețile noastre.

R.

Bună, R.!

Când o relație se încheie, mai ales dacă a fost lungă, se întâmplă să simțim dorința să rămânem în viața celeilalte persoane într-o nouă formă, chiar dacă nu știm exact unde să începem și ce va presupune asta. Nu e așa de ciudat ce simți.

La urma urmei, „când durează mult timp, o relație romantică devine o prietenie, aproape familie”, confirmă Stella Brugnetta, psihoterapeut și sexolog specializat în relații de cuplu. „Asta înseamnă că atunci când ne despărțim de cineva, renunțăm și la părțile din noi care funcționau într-un anumit fel în relația respectivă, mai ales dacă am crescut alături de cealaltă persoană și am împărtășit totul cu ea.”

Ne-ai zis în scrisoare că tu și E. v-ați mai întâlnit și ați făcut sex. Psihoterapeuta aude des astfel de povești și crede că aceste momente ar trebui exploatate cu sinceritate, ca să afli în ce punct se situează cealaltă persoană și să eviți orice neînțelegeri, dubii sau iluzii.

În aceste situații, cuvântul-cheie pentru expert e awareness-ul: v-ați declarat amândoi intențiile? Ați pus limite? A zis vreunul dintre voi „Putem vorbi despre aproape orice, dar aș vrea să evităm anumite subiecte”? sau „Ok, facem sex, dar asta nu înseamnă că o să fim din nou împreună. Ești ok cu treaba asta?”.

Sexul post-despărțire poate și să provoace durere, dar și să facă despărțirea mai ușoară. „Uneori e mai dur să retezi brutal orice contact”, a zis experta. „Uneori se întâmplă ca foștii parteneri să se mai întâlnească, să facă sex, dar în același timp să exploreze teritorii noi și să caute ce au nevoie și în alte părți.”

În această fază, multe persoane pot experimenta senzații și emoții ambivalente: pe de o parte, euforie stârnită de noi întâlniri și noi posibilități, pe de alta, teama de necunoscut. „E normal să avem sentimente contradictorii, dar e important să ne ascultăm și să le găsim punctele comune. E ok să recunoaștem că trecem prin această ambivalență. Nu totul e alb sau negru, sunt și zone de gri în viață.”

Și e normal și ca cei din jur să ne dea sfaturi. Iar aceste sfaturi ne pot furniza perspective diferite, ceea ce e bine, dar ne pot și deruta. În orice caz, nu uita că un sfat e doar un sfat, nu o obligație. Tu ești cea care îl evaluează și decide dacă îl urmează sau nu. La urma urmei, dacă prietenii vă cunosc pe amândoi, nu vor fi obiectivi. Cel mai bine e să ceri părerea unui terapeut.

Și am ajuns la cea mai așteptată întrebare: E ciudat să vrei să îl vezi pe E. dacă el a zis că are nevoie de spațiu? E toxic din partea ta să îi dai mesaj să îl inviți la o bere? Psihoterapeuta a subliniat că folosim prea des termenul „toxic” în ultima vreme și că toxicitatea înseamnă manipulare, deci se manifestă doar când îi manipulăm pe ceilalți. Dacă o asculți și te interesează ce dorește cealaltă persoană, nu ești toxic.

„Ambele părți au dreptul să încerce să redefinească relația sau să introducă limite noi”, a zis ea. E ok să spui: „Nu mai pot vorbi cu tine despre anumite probleme delicate de familie” sau „Vreau să reduc contactul fizic dintre noi” sau „Aș prefera să nu-mi povestești de alte persoane cu care te vezi”.

„Dar dacă vedem că cealaltă persoană ezită și nu se simte bine în relația de prietenie, trebuie să îi suportăm decizia, oricare ar fi ea”, a continuat experta.

Așa că, „dacă E. a declarat clar că nu vrea să comunicați deocamdată, trebuie să-i respecți alegerea. Eventual încearcă să reiei legătura după câteva luni sau așteaptă să facă el un pas, pentru că e clar că îți pasă și vrei să fie bine. E de înțeles că îți e greu să renunți la relația cu el după atâta timp, dar e de înțeles și ca cineva să aibă nevoie de mai mult timp înainte să poată fi prieten cu fostul partener.”

Între timp, e important să nu te învinovățești și să nu crezi că totul depinde doar de tine. Nu ești vinovată că ai decis să închei relația. „Uneori, chiar dacă nu realizăm lucrul ăsta în mod conștient, de-a lungul anilor ne transformăm și devenim persoane diferite cu nevoi diferite. Probabil asta s-a întâmplat și cu voi.”

„În plus, când o relație se încheie, e bine să nu uităm că ambele părți sunt responsabile de treaba asta. Și e sănătos să te pregătești de un nou capitol, fără să îl uiți pe cel anterior”, a concluzionat terapeuta.

Articolul a apărut inițial în VICE Italia.