Istoria halucinantă a ciupercilor psihedelice

Toate drumurile duc spre ciupercile psihedelice din Huautla de Jiménez, Oaxaca, Mexic. Taxiurile de aici au imagini cu ele și duc călătorii printr-un arc de triumf decorat tot cu ciuperci, până la o stație de taxi numită după Maria Sabina, o șamaniță maiașă despre care se spune că au vizitat-o Bob Dylan și John Lennon.

„Datorită Mariei Sabina, stră-străbunica mea, proprietățile extraordinare ale ciupercilor sacre au ajuns cunoscute în lumea întreagă”, mi-a zis Andrés Donaldo, în timp ce îmi făcea turul proprietății familiei sale. Chiar acolo, Gordon Wasson, un micolog amator, a devenit primul occidental din era modernă care a documentat o ceremonie indigenă cu ciuperca did xi tó, în 1955.

În scurt timp, Wasson și-a distribuit descoperirile în toată lumea și milioane de persoane au realizat magia ciupercilor care extind conștiința. Lumea a fost lovită de un val de descoperiri despre ciupercile psihedelice, din Alaska până-n Asia de Sud-Est. „E incredibil că Maria Sabina ne-a lăsat această moștenire. S-a născut cu un dar special: a vindecat lumea și a învățat-o despre acest leac ancestral care exista cu mult înainte să existe ea pe planetă.”

E ireal că doar câteva societăți – din vremurile antice până în era modernă – au aflat de existența și ubicuitatea acestor ciuperci care conțin psilocibină, un halucinogen în zeci de variante care induce euforia și are calități antidepresive. Articolul lui Wasson despre experiențele din Mexic a fost publicat în revista Life în 1957, iar astăzi, ciupercile psihedelice sunt mai utilizate ca niciodată.

Doar în America Centrală și Siberia există dovezi istorice copleșitoare despre utilizarea pe termen lung a ciupercilor psihedelice. „Se vorbea mult despre ciupercile sălbatice, care se mâncau în stare crudă”, scria vicarul spaniol Diego Durán în secolul al XVI-lea despre ceremoniile cu ciuperci psihedelice ținute în onoarea zeilor. „Cei care le mâncau aveau viziuni și le tremura inima; viziunile erau uneori amuzante, alteori înfricoșătoare. Cei care le mâncau în exces cădeau în păcatul desfrânării.”

Acest tip de dovezi, cât și arta aztecă sau maiașă cu ciuperci, lipsesc din restul lumii. Iar asta nu e de mirare, având în vedere că multe civilizații nu țineau arhive scrise și că informațiile despre druizi, de exemplu, provin de la romanii care i-au oprimat cu violență. Totuși, pe măsură ce arheologii descoperă periodic rămășițe umane străvechi, de ce n-au descoperit și un cadavru preistoric cu urme de ciuperci psihedelice?

În Australia există niște dovezi arheologice sugestive de acum zece mii de ani, datorită unui mural cu oameni-ciupercă. Și în Africa există artă cu oameni-ciupercă de acum șapte mii de ani, iar în Spania există picturi preistorice cu ciuperci psihedelice de acum șase mii de ani.

Unii academicieni pasionați de substanțe psihedelice au zis că acestea sunt dovezi că oamenii ar fi consumat ciuperci psihedelice din toate timpurile. Într-un astfel de exemplu, „aceștia sunt prezentați cum aleargă veseli, înconjurați de structurile geometrice din halucinațiile lor”, a scris controversatul etnobotanist Terrence McKenna în cartea lui din 1992 „Food of the Gods”.

Un alt fan al ciupercilor crede că dovezile despre ciupercile psihedelice din Occident au fost distruse în cadrul campaniilor împotriva culturilor păgâne. 

Într-o peșteră din Bolivia s-a descoperit în 2019 un portofel din bot de vulpe care conținea urme de ayahuasca, plante DMT și instrumente pentru tras pe nas, a zis Andy Letcher, lector la Schumacher College și autor al cărții din 2006 „Shroom: The Cultural History of The Magic Mushroom”. În cartea lui, acesta încearcă să desființeze diverse ipoteze care susțin că toate culturile antice idolatrizau zei ai ciupercilor sau că creierul maimuțelor mari s-a triplat ca volum datorită consumului de ciuperci halucinogene, care le-a dezvoltat maimuțelor conștiința – o teorie expusă și de McKenna în „Food of the Gods”. „Chiar nu știm dacă membrii culturilor străvechi idolatrizau sporii sacri ai Domnului”, scrie Letcher în cartea lui.

Mai multe cazuri de consum accidental de ciuperci psihedelice din Europa de Vest au fost documentate în anii 1800 de către micologi, care i-au avertizat pe pasionații de ciuperci să fie prudenți cu privire la experiențele psihedelice. 

„Îmi e greu să cred că nu s-au consumat ciuperci psihedelice de-a lungul istoriei umane”, a zis biologul Merlin Sheldrake, autor al cărții „Entagled Life: How Fungi Make Our Worlds, Change Our Minds and Shape Our Futures”. Acesta se numără printre experții care susțin că e imposibil ca vânătorii culegători să nu fi aflat despre plantele halucinogene, având în vedere cât de multe cunoștințe aveau despre natură. El crede că psilocibina se folosea din neolitic în comunitățile crescătorilor de animale.

„De-a lungul preistoriei, oamenii trebuie să fi întâlnit aceste ciuperci, fie că aceste descoperiri au evoluat sau nu în niște tradiții culturale”, a adăugat el.

Ciupercile cu psilocibină se găsesc pe toate continentele, în afară de Antarctica. Academicienii încă încearcă să estimeze când au apărut primele dintre ele. Niște cercetări realizate de Universitatea din Ohio și Universitatea din Utah sugerează că acestea datează de acum 75 de milioane de ani, ceea ce înseamnă că sunt mult mai vechi decât homo sapiens, conform spuselor lui Sheldrake.

„Aceste estimări sugerează că ciupercile n-au apărut ca să-i influențeze pe oameni, ci, mai degrabă, ca să influențeze sistemul nervos al altor animale”, a zis el. „Oamenii au intrat în poveste mult mai târziu.”

Totuși, e cumva neplauzibil să fi fost distruse chiar toate dovezile despre consumul de ciuperci, chiar dacă Inchiziția și vânătoarea de vrăjitoare din Europa au fost sistematice și au ucis, colectiv, aproape un milion de persoane care sfidau creștinismul convențional. S-ar putea ca druizii britanici și irlandezi să fi fost nevoiți să ascundă faptul că foloseau ciuperci halucinogene, după ce practicile lor au fost declarate ilegale de către romani, care i-au masacrat. În orice caz, Letcher spune că nu există nicio dovadă arheologică despre ciupercile psihedelice.

Totuși, acesta susține că druizii din epoca de fier știau de ciuperci și le foloseau, chiar dacă nu există dovezi în acest sens. Compușii psihedelici din ciuperci se și descompun foarte rapid, iar asta scade șansele să se fi conservat în timp. Atât ciupercile, cât și alcaloizii lor, nu sunt stabile și probabil au dispărut în timp, a zis Dennis McKenna, fratele lui Terrence, care e și el etnofarmacolog și autor al manualului „Psilocybin: Magic Mushroom Grower's Guide: A Handbook for Psilocybin Enthusiasts”.

Totuși, în anii '50, puține persoane consumau psilocibină în Occident. Asta până când Wasson, care căuta misterioasa teonanácatl, care apare în diverse texte vechi obscure, a vizitat-o pe șamanița Sabina.

Raportul lui Wasson a stârnit nebunie printre turiști. Orașul a fost năvălit de aceștia, iar Sabina a avut de suferit din această cauză. Cineva i-a dat foc la casă, fiul ei a fost ucis, iar ea a fost arestată pe motiv că vindea droguri. Autoritățile au trimis în zonă soldați care să împiedice turiștii să mai intre în oraș, iar soldații au apărat orașul timp de zece ani, până la moartea șamaniței, la vârsta de 91 de ani, în 1985.

Donaldo mi-a zis că comunitatea maiașă folosea de mult timp ciupercile psihedelice pentru conectarea cu divinul și pentru vindecarea blocajelor emoționale și spirituale, care, credeau ei, stăteau la baza tuturor bolilor. Astăzi, în Huautla mai trăiesc câteva zeci de vraci, iar casa Sabinei a devenit un altar pentru chjoon chjine (femeia înțeleaptă). Sute de turiști mexicani vin în oraș în fiecare săptămână. Unii vizitează muzeul Sabinei, alții participă la ceremonii cu ciuperci.

În 1500, misionarii spanioli care veniseră să-i creștineze pe indigenii din America Latină au fost îngroziți de ceremoniile cu ciuperci. Ritualurile includeau uneori sacrificii umane, conform lui Durán. Clerul a încercat să împiedice consumul de ciuperci psihedelice și să distrugă dovezile utilizării lor care datau de peste patru mii de ani.

Din 1968, ca reacție draconică la mișcarea hipioată împotriva războiului din Vietnam, ciupercile psihedelice au fost declarate ilegale, pe motiv că erau o amenințare pentru guvernul american. „Psihedelicele au lovit societatea ca niște bombe. Sunt transformatoare și tulburătoare, iar autoritățile nu vor ca tinerii să ia droguri ciudate și să se înstrăineze de societate”, a zis McKenna.

Dar consumul recreațional și spiritual de ciuperci psihedelice a crescut în urma cenzurii și a politicilor tabu. De curând, Justin Bieber a fost fotografiat cu un colier de perle în formă de ciuperci. Harry Styles a zis că ciupercile i-au sporit creativitatea. Jaden Smith a zis că totul e frumos când consumi ciuperci, iar unele magazine din Canada vând ciuperci fără niciun stres, după ce poliția a sugerat că are lucruri mai importante de făcut decât să le închidă. Solistul Coldplay, Chris Martin, a zis că ciupercile i-au oferit „confirmarea de care aveam nevoie ca să înțeleg universul.”

Cum societatea e tot mai deschisă față de ciuperci, oamenii vor să înțeleagă mai multe despre ele. Grădinarul Joe Perkins a zis că asociase mereu ciupercile cu descompunerea și bolile – pe care nimeni nu le vrea în grădină – până în momentul în care a citit cartea lui Sheldrake, care arată cum ciupercile conectează întreaga lume a plantelor printr-un regat subteran numit rețeaua de miceliu. „Relația noastră cu ciupercile e în schimbare și cred că va fi o schimbare ireversibilă”, a declarat Perkins pentru The Observer. „Probabil e cel mai mare organism din lume și noi nu știm mai nimic despre el.”

Azi, ciupercile psihedelice sunt popularizate, cultivate și instituționalizate la o scară fără precedent. Psilocibina urmează să fie aprobată de autoritățile americane pentru tratarea depresiei, după ce un număr foarte mare de studii au dovedit beneficiile ciupercilor psihedelice pentru sănătatea mintală. Oregon va deveni primul stat american care va furniza terapie cu psilocibină anul viitor, iar Jamaica, Olanda și alte câteva țări, au refugii spirituale unde se consumă ciuperci în scop spiritual. Totuși, în tot acest optimism, există și îngrijorări că ceremoniile cu ciuperci sunt prea scumpe pentru publicul larg, în timp ce mazatecii din Mexic nu au primit niciun fel de răsplată financiară sau recunoaștere pentru contribuția lor la aceste descoperiri.

„Ciupercile sunt vindecătoare atât pentru oamenii care au probleme de sănătate mintală, cât și pentru cei care vor să-și extindă conștiința și să devină mai buni. De aceea ar trebui consumate chiar de persoanele care dețin puterea”, spune McKenna. „Dacă aceștia le consumă, vor influența și restul lumii și toată omenirea se va trezi, în sfârșit. Ciuperci sunt destule, e nevoie doar să fim deschiși la minte.”

În Huautla, Donaldo se rezeamă de peretele muzeului, după ce mi-a vândut o figurină în formă de ciupercă. „Ciuperca îți deschide mintea. Îți activează al treilea ochi. Dar oamenii trebuie să o consume cu respect, în cadrul unei ceremonii. Atunci, ciuperca poate deveni salvarea noastră, a tuturor.”