Schimbările Codului Fiscal o să-ți dea viața peste cap. Prețul țigărilor e doar începutul

Vara lui 2022 a fost una trăită ca-nainte de pandemie. Până și guvernul condus de Nicolae Ciucă a profitat de moment și-a modificat un pic Codul Fiscal. Desigur că nu în spiritul unei mai bune funcționări a lucrurilor, ci în deja obișnuitul tipar al adunării de mai mulți bani ca să acopere goluri. Schimbările de acum n-au mai trecut prin Parlament, ci au fost adoptat prin ordonanță.

Guvernul spune că modificările o să aducă în jur de 10,5 miliarde de lei în plus la buget din 2023. Nu zic că nu-i posibil, dar uneori guvernul seamănă puțin cam mult cu colegul ăla de-ți cerea să-i împrumuți și lui 300 de lei că are o idee de investiții blană și-i recuperează înzecit, dar doi ani mai târziu încă dă cu seen la mesaje.

Da, știu, discuțiile despre fiscalitate sunt extraordinar de plictisitoare. Toți am vrea în principiu să nu plătim deloc taxe și să nu existe TVA, doar că, veste proastă, n-o să se întâmple. Mai vrei și tu o șosea, o educație publică sau poliție, așa că taxe și impozite o să plătim mereu. Dezbaterea e cât, cine și pentru ce? Iar răspunsul la întrebările astea diferă de la stat la stat și se schimbă cu timpul – cam prea des la noi, dar asta e altă discuție. Ți-am pregătit mai jos un ghid ca să înțelegi cum și cât o să te afecteze noile modificări – și da, țigările vor fi mai scumpe, că probabil acolo o să simți prima dată decizia.

De ce? Guvernul spune că majoritatea contractelor cu normă redusă sunt un paravan pentru munca la gri. Dacă munca la negru înseamnă să muncești fără nicio formă legală, munca la gri este, cum spune și numele, ceva mai nuanțată. Uite un exemplu practic. În mod normal, puțin peste 40 la sută din salariul tău brut se duce pe contribuții și impozit. Să zicem că angajatorul e dispus să dea 2 550 lei, salariul minim brut acum, pe munca ta. Poate să-ți facă contract cu normă întreagă, totul legal, ca la carte, dar asta ar însemna să rămâi doar cu vreo 1 500 net. 

Așa că ar putea să-ți propună „auzi, nu vrei să-ți facem contract pe patru ore să plătești contribuții doar pentru jumate?” Ar însemna să declari doar jumătate – 1 275 brut, din care 579 plătești la stat și rămâi cu aproape 800 net. Dar cealaltă jumătate de 1 275 o pui cu totul în buzunar nedeclarat și rămâi la final de lună cu circa 2 000 de lei în mână. 

Ce face guvernul este să presupună că toți angajații part-time sunt evazioniști și obligă angajatorul, indiferent câte ore lucrezi și cât câștigi, să-ți acopere contribuțiile – adică sănătatea și pensia – la nivelul salariului minim brut. Chit că ai, de exemplu, contract de două ore pe zi și salariul brut de 637 lei, angajatorul tot va trebui să-ți plătească contribuții de 893 lei. 

Știu, va însemna să dai mai mult pe contribuții decât pe salariu, ceea ce înseamnă că unii vor prefera să concedieze, ori să treacă la negru, decât să plătească așa de mult. Ori, spune guvernul, cei care lucrează la gri vor deveni oficial angajați cu normă întreagă.

Bun, munca la gri există și e foarte răspândită, asta nu poate să nege nimeni. Dar asta ține de ANAF să găsească și să dovedească. E adevărat, măsura nu se aplică studenților, pensionarilor sau persoanelor cu handicap. Nu ți se aplică nici dacă ajungi la opt ore pe zi din mai multe contracte part-time – două de patru ore, de exemplu.

PSD a mai introdus-o odată în 2017, dar a fost scoasă inclusiv prin votul PNL în 2020. Acuma că s-au împăcat, au zis să încerce din nou. La fel și atunci avertizau că va exploda șomajul și va fi un dezastru.

Cum a decurs?

Greu de spus cu exactitate, că nu e ca și cum au prezentat un studiu de impact serios înainte. Da, numărul contractelor part-time a scăzut atunci cu 35 la sută, dar, în același timp, între 2017–2020 numărul salariaților a crescut. Ba chiar am sărit de cinci milioane de salariați în 2019, prima dată după 1998. Cei care erau pro măsură vor spune „ia uite, n-au fost concedieri, am avut dreptate! De fapt lucrau la gri și în felul ăsta am adus bani la buget.” Cei care erau împotrivă vor spune că a crescut numărul de angajați doar pentru că economia a mers bine.

Câți angajați part-time vor fi dați afară? Câte contracte la gri se vor „albi”? Nu se știe și nici nu interesează prea mult. Președintele Camerei Consultanților Fiscali a spus că au început deja să curgă concedieri pe bandă rulantă, dar nu se știe câte sunt provocate direct de măsură. Ideea din spate a fost că vor fi mai mulți bani la buget, iar dacă unii vor avea de suferit din cauza asta, asta-i viața.

Ultimii ani n-au fost chiar ideali pentru industria HoReCa – nu că ceilalți angajați din țară au dus-o mai bine. Livrarea de mâncare a mers bine, dar pentru restul pandemia a fost o lovitură grea. După doi ani de restricții și perioade lungi în care hotelurile și localurile au stat închise, relansarea turismului se lasă și ea așteptată – mă rog, cred că poate fi declarat un eșec sezonul estival. Chiar dacă e vară, nu te gândi doar la cei de pe litoral unde te taxează 200 de lei ca să-ți pui prosopul pe nisip. Ăștia sunt numai o mică parte.

HoReCa înseamnă mii de alte hoteluri, restaurante și cafenele prin restul țării. Află că aceeași lipsă de turiști o vezi și la munte, iar când pui și TVA mărit peste inflația deja existentă, n-ar surprinde să devină un lux mersul la restaurant. De fapt, când 86 la sută din români nu-și permit să plece în concediu – media UE e la circa 28 la sută, vacanța chiar a devenit un lux. 

Până acuma beneficiau de un TVA mai mic pentru serviciile de restaurant, catering și cazare, de doar cinci la sută. De la 1 august însă vor plăti nouă la sută. Nu e chiar ideal să fii taxat mai mult încă în sezon de concedii, cu o decizie luată fix în sezonul de concedii. Tot de la 1 august se renunță și la impozitul specific HoReCa, unde plăteai în funcție de metri pătrați, localitate și sezonalitate. De la 1 ianuarie, se va renunța și la scutirea de impozit pentru persoanele care practică unele activități sezoniere.

Țin să adaug aici că domeniul HoReCa cu totul nu e nici Sfânt, nici Satana. Sunt patroni abuzivi, cum sunt și unii de treabă și care au construit afaceri oneste, de succes. Aici nu e vorba de-a plânge de mila industriei, dar e una care deja se confruntă cu trei probleme: lipsa angajaților – și, de multe ori, pregătiți –, un an jumate de incertitudine și stagnare sau chiar regres cauzat de pandemie, și imprevizibilitatea deciziilor guvernului (ceea ce e valabil pentru cele mai multe activități private).

Dacă guvernul urăște săracii, asta nu înseamnă automat că-i are la inimă pe antreprenori. Mă rog, nu pe ăștia mici și mijlocii, oricum. Umbla acum câteva luni și propunerea să introducă o taxă de solidaritate de unu la sută din cifra de afaceri pentru companiile de peste 100 de milioane de euro. S-au potolit până la urmă cu ideea de a taxa mai mult companiile gigantice și au zis să se concentreze pe cele mici. 

Treaba cu întreprinderile e și ea un pic mai ciudată. De exemplu, chiar și acum ești considerat microîntreprindere dacă ai o cifră de afaceri până într-un milion de euro. Nu știu cât de „micro” ești când învârți peste 900 de mii de euro. Oricum, de acum pragul se reduce la 500 de mii. Pe partea de taxare, faptul că ai sau nu angajați va fi mai important pe viitor. Dacă ai cel puțin un angajat, vei plăti impozit pe venit unu la sută din cifra de afaceri. Dacă nu ai angajați, plătești 16 la sută impozit pe profit.

Tot guvernul a hotărât că nu beneficiază de impozitul specific IMM-urilor firmele care activează în domeniul bancar ori se ocupă cu asigurări, consultanță sau jocuri de noroc. De ce sunt supărați patronii? Pe scurt, era mai avantajos impozitul pe venit. Așa, e posibil ca unele firme să încerce să-și diminueze profitul ca să nu cadă sub prevederile din noul Cod Fiscal. Impozitul pe dividende, adică profitul care merge la acționarii companiei, crește și el de la cinci la sută la opt la sută.

Florin Jianu, președintele Consiliului Național al IMM-urilor din România, a spus și că e probabil să se mărească numărul microîntreprinderilor, ca să coboare sub pragul de 500 de mii de euro. „Semnalul nu este unul bun în sensul în care reforma trebuia să înceapă de la mare la mic.”

Odată cu noul Cod Fiscal mai apare o măsură: se va exclude consultanța din zona de microîntreprinderi. Acestor firme li se va aplica sistemul clasic, cel al impozitului pe profit. Jurnalistul economic Constantin Rudnițchi a rezumat situația astfel: „S-au mai încercat astfel de lucruri, dar n-au prea reușit pentru că această consultanță se îmbracă în altceva, contracte de servicii. Nu cred că efectul va fi cel pe care scontează guvernul.”

Cât despre schimbările din Codul Fiscal pentru IMM-uri, tot Constantin le-a rezumat drept o încercare de a aduce mai mulți bani la buget și, parțial, o încercare de a mai aduce un pic de echilibru în zona de fiscalitate. „Dar e făcut cu timiditate în sensul că facilitățile fiscale, de exemplu, din construcții, din zona alimentară au mai scăzut dar nu au fost eliminate.”

În cazul unei firme fără angajați, poate sună ciudat, dar e formă normală și legală de funcționare pentru mulți. Bine, mai există și schema prin care unele companii le cer angajaților să renunțe la contractul de muncă și să treacă pe PFA sau SRL. Avantajul e că, în loc să plătească 40 la sută din salariu, cum e la contractul de muncă, taxele pentru PFA sau SRL sunt mult mai reduse. Okay, înțeleg motivul: cine nu vrea mai mulți bani, nu? Situația nu e însă echitabilă când un angajat pe salariul minim dă aproape jumătate din salariu la stat, iar pseudo-angajatul care lucrează de fapt pe SRL ori PFA cu venit lunar de două mii de euro dă puțin peste zece la sută la stat.

Altă veste proastă pentru fumătorii care se bucură de o bere la terasă e creșterea accizelor pe tutun și alcool. La tutun se calculează pe 1 000 de țigarete, dar, ca să fie mai simplu, ar însemna 60 de bani în plus pe pachet. La alcool creșterea accizei o să aducă și ea 60 de bani în plus pentru fiecare litru. Știu, nu pare mult, dar scumpirea o să fie mai mare, dacă pui la socoteală inflația, costul cu combustibilul și creșterea taxelor și pentru HoReCa. În același timp, guvernul spune că accizele astea n-au mai fost actualizate de ceva timp și că era inevitabil să se întâmple.

Cum toate astea au fost din scurt, discutate în iulie și intrare în vigoare de la 1 august, nu m-ar mira ca până la final de an să depănăm amintiri cu vremurile bune când dădeam mai puțin de zece lei pe o bere la terasă.

Mai ai după și TVA pe băuturile dulci care va crește de la nouă la sută la 19 la sută. Apropo, e aici o poveste interesantă. În 2018 fusese depus un proiect de lege care să taxeze progresiv sucurile în funcție de cât zahăr au – mai puțin, mai ieftin. Măsura a fost încercată cu succes și în alte țări unde companiile au redus cantitatea de zahăr ca să nu piardă bani, iar efectele nocive asupra sănătății s-au redus și ele.

Ce au făcut companiile din România în 2018? Cu un lobby nu foarte discret au oprit legea să treacă, în timp ce presa scria povești lacrimogene cu copilul sărman care nu-și va mai putea permite un suc, deși nu asta s-ar fi întâmplat. Acuma companiile s-au ales cu TVA mărit, dar și fără vreun incentive să facă sucurile mai puțin nesănătoase.

Fiindcă trăim în țara unde jocurile de noroc se înmulțesc mai repede decât lăcustele, guvernul s-a decis în sfârșit să facă ceva în privința asta. Bine, nu să le descurajeze sau ceva, doar să-i impoziteze mai mult pe câștigători fiindcă are nevoie de bani. Cât de mult va crește? Dacă te uiți pe tabel vezi cum pentru sume până-n zece mii de lei vei plăti trei la sută în loc de unu la sută. Așa că nu-ți face griji, poți să pierzi în continuare o treime din salariu lunar cu speranța că de data asta chiar o să câștigi, că nu-ți ia statul așa mult. 

Cu cât crește suma câștigată, cu atât plătești mai mult. Între zece și 66 de mii de lei vorbim de impozit de 20 la sută, iar ce trece de 66 de mii de lei deja se impozitează cu 40 la sută. Inițial guvernanții propuseseră impozite mai mari, de vreo 17 la sută pe primii zece mii de lei, dar au mai îndulcit legea între timp. Aici aș putea bănui un lobby deloc tăcut în care Gazeta Sporturilor – una dintre cele mai longevive și cunoscute publicații de sport – s-a băgat conștient sau inconștient prin articole ca „Atenție la buzunare, Statul vrea să vă protejeze!”, „Statul vrea banii pariorilor: Guvernul plănuiește să impoziteze cu 40% câștigurile!” sau chiar „Guvernul ar fi cedat presiunilor! Cum ar arăta noua grilă de impozitare a câștigurilor din pariuri. 

Ce-i drept, guvernul a mărit și taxele anuale ale firmelor care organizează jocuri de noroc, însă cu sume infime în majoritatea cazurilor. Mai ales că sumele rămăseseră la fel din 2009.

E deosebit să vezi gândirea guvernului în materie de vicii ca fumatul, alcoolul, zahărul sau jocurile de noroc. Da, știu, nu le poți interzice cu totul de mâine – deși unele țări fac asta –, dar ca guvern ar cam trebui să te interesezi de o chestie numită „sănătate publică”, să încerci să previi. Dependența de jocurile de noroc e o problemă gravă mai ales la noi, însă în toate cazurile abordarea e „lasă oamenii, important e să vină banii la buget”. Ceea ce nu e doar cinic, dar și stupid, pentru că vei cheltui în final mai mulți bani ca să tratezi problemele create de obiceiurile nesănătoase.

Ce nu a făcut guvernul pe Codul Fiscal și alte abordări pentru bani

Tot în 2022 a fost redus impozitul pe câștiguri la bursă de la zece la sută la unu la sută, chipurile, ca să încurajeze românii de rând să investească. După și-au dat seama că statul are nevoie de bani și au zis să-i ia din alte locuri. De obicei, cam așa funcționează prioritățile oricărui guvern din România. E un calcul politic pe termen scurt în care important e doar ca măsura să aducă bani la buget, să nu deranjeze interesele mari și să nu supere prea mulți alegători.

Dacă ai vrea să faci sistemul fiscal mai echitabil și eficient pe termen lung, ar merita să te uiți la niște principii folosite în alte părți. În majoritatea țărilor din Occident și din lume se aplică o cotă progresivă de impozitare – cei mai avuți plătesc mai mult către stat, astfel încât cei cu salarii mai mici să plătească mai puțin. 

Culmea, la noi e exact invers: avem cele mai mari taxe pe salariul minim din UE – dai aproape jumătate numai în taxe și impozite. Ai în schimb alții care câștigă mii de euro din dividende, chirii sau alte forme de venit, și plătesc doar puțin peste zece la sută către stat. 

Feudalism reloaded: cu cât ești mai sărac, cu atât ești mai împovărat de taxe. 

Exemplul perfect sunt pensiile speciale, un fel de rentă viageră a noii aristocrații, despre care prim-ministrul a spus că nu-s de fapt speciale, cum le numim noi în mod malițios, ci „pensii de serviciu”. Fază tare: el însuși tânăr pensionar, a încasat 215 880 de lei în 2020 (adică 17 990 de lei pe lună).

Ce fac alte țări în domeniul fiscal? Spania a crescut temporar taxele pentru bănci și companii din energie ca să-i ajute pe cei mai vulnerabili. În 2021, se semna un acord între 130 de state pentru stabilirea unui impozit de minim 15 la sută pe profitul global pentru multinaționale.

Da, știu c-ai auzit placa despre cum România are taxe prea mari și cum scăderea lor o să aducă investitori și bogăție. Numai că noi am ajuns de ceva ani să avem printre cele mai mici taxe pentru afaceri. Problema e că avem cea mai proastă colectare la buget din UE, iar statul nu mai are bani pentru un sistem de educație și sănătate funcțional. Da, e și partea de corupție ori ineficiența ANAF, dar, chiar și rezolvându-le pe astea, tot în coada clasamentului am fi când vine vorba de buget național raportat la PIB. Un prim pas în direcția bună ar fi dacă n-am mai aplica filosofia fiscală de „luăm de la săraci ca să dăm la bogați”.