Să fii în mai multe cercuri sociale poate fi greu, mai ales că sunt constituite din oameni veniți din medii diferite cultural sau etnic. Și mai ales când ești singura persoană de culoare din cameră și femeia albă pe care ai auzit-o cum a salutat pe toată lumea înaintea ta cu un simplu și plăcut „Salut” sau „Bună ziua” ți se adresează cu un: „Yo, ce faaaaci fato!”. Dar de ce?
Alte exemple includ, dar nu se limitează la: să fii întrebat de o persoană albă ce crezi despre un album rap înainte să spui dacă asculți sau nu acest stil de muzică, discuții dubioase despre Black Panther și să ți se spună că ai o „nuanță de piele bună” pentru că nu ești „prea negru”. Să nu-i vorbești în argou unei persoane de culoare pe care nu o știi sau s-o saluți cu un „salut mișto” pe care tocmai l-ai inventat pare ceva de bază. Dar ai fi surprins. Se întâmplă mereu. Aproape fiecare persoană de culoare pe care o știu are o poveste similară.
Videos by VICE
Nu toate aceste lucruri rasiste sunt rasiste neapărat. Încearcă să se adapteze sau să găsească un teren comun, fără să realizeze cum sunt percepute încercările lor. O modalitate prin care poți evita aceste situații este adoptarea unei atitudini care pune pe primul loc oamenii indiferent de culoare sau cultură. Mi-am rugat prietenii și rudele de culoare să-mi povestească despre momentele când albii bine intenționați au făcut praf o interacțiune tocmai ca cititorii să poată învăța din exemplele lor.
„Am avut un job care implica să întâmpin oamenii la ușă. Supervizorul meu m-a întrebat o dată de ce nu dansam. I-am răspuns că nu o fac de obicei. Mi-a zis: Am crezut că toți negri dansează. Nu sunteți toți născuți cu ritmul în sânge?” – George, în vârstă de 28 de ani
„La un moment dat, când managerul de la job a plecat din oraș, compania a trimis un manager temporar în locul ei. Lucram împreună cu înlocuitoarea și imediat cum m-a văzut mi-a spus: Hei, fato, ce învârți? I-am spus că fac bine. Dar odată cu trecerea timpului am observat că nu vorbea la fel cu angajații albi. Când vorbea cu mine sau alt angajat de culoare folosea argoul și vorbea într-un mod mai hip. Am întrebat-o de ce o face și mi-a răspuns la propriu: Da’ la ce referi, gagicuțo?” – Elise, în vârstă de 22 de ani
„Am lucrat cu un susținător al lui Trump și la un moment dat, după ce un băiețel de culoare a fost împușcat și omorât de către poliție, m-a întrebat: De ce crezi că negrii fug de poliție și se oftică când sunt omorâți? Sper că ți-ai învățat lecția fiindcă aș regreta dacă ai muri. Cine m-ar mai ajuta să fac vânzări?” – Tia, în vârstă de 24 de ani
„Când eram mai tânăr, m-am împrietenit cu o fată blondă scundă și amuzantă care era colegă de clasă cu mine. În fiecare zi după ore, vorbeam la telefon în timp ce ne uitam la Maury. Într-o zi a făcut o glumă despre negrii din serial. I-am reamintit că și eu eram negru și a ținut să menționeze că deși am pielea negră, nu eram chiar negru pentru că nu ascultam muzică rap și nici nu mă îmbrăcam ca invitații din serial sau din videoclipurile de la MTV.” – Benjamin, în vârstă de 26 de ani
„În timp ce călătoream în timpul sezonului de lacrosse, echipa mea făcea adesea karaoke. Într-o călătorie, antrenoarea căuta pe cineva care să preia microfonul și m-a ales aleatoriu pe mine. Nu-mi amintesc vorbele ei exacte, dar a fost ceva de genul: Amari, de ce nu bagi niște rap pentru noi. Știm cu toții că-ți place muzica rap. Atunci nici nu prea ascultam muzică rap, iar coechipierii mei – toți albi, aș adăuga – știau că piesa mea preferată pentru karaoke era Build Me Up Buttercup”. – Amari, în vârstă de 23 de ani
„Am crescut într-un oraș foarte alb, așa că în mod natural, prietenii mei apropiați erau albi. Când m-am dus la facultate și am ajuns să fiu printre negri, unul dintre amicii mei albi de acasă mi-a zis: Ah, ar trebui să te bucuri că ai noi prieteni care sunt negri. Puteți să vorbiți despre părul tău și alte lucruri de negri.” – Felicia, în vârstă de 22 de ani
„Am mers la o școală majoritară de albi. La un moment dat, am trecut cu un grup format din prietenii mei albi pe lângă masa unde stăteau cei majoritari de culoare. Cineva a făcut o glumă și toți de la masă au râs. După ce am plecat, unul dintre prietenii mei albi m-a întrebat de ce negrii sună ca maimuțele când râd.” – Jelani, în vârstă de 25 de ani
„Când eram la un internship, una dintre fetele cu care munceam a înregistrat un clip cu mine și voia să-l folosească ca story pe Snapchat. M-a rugat să repet ce zisesem. Așa că am spus-o la fel și m-a înregistrat din nou. M-a rugat să mai zic o dată. Știi tu, în modul ăla, mi-a spus în timp ce-și învârtea gâtul cu o atitudine despre care credea că era una de negru. I-am spus că nu vorbesc așa și mi-am continuat treaba. M-a tot rugat, așa că am făcut-o. Era prima mea oară într-un mediu de acest tip. Nu voiam să o dau în bară; voiam să-mi fac prieteni și să învăț. Voiam să mă integrez pentru că încă nu o făcusem.” – Niama, în vârstă de 26 de ani
„Un îngrijitor care făcea curat în clasă mi-a spus: Nu mi-o lua în nume de rău, dar negrii îmbătrânesc foarte drăguț. Răspunsul meu a fost un mulțumesc confuz. A continuat spunându-mi că Sunt convins că voi îmbătrâniți așa frumos fiindcă trebuie să vă dați mereu cu loțiune. I-am explicat că pielea uscată este o problemă a oamenilor, nu una a negrilor.” – Jasmine, în vârstă de 29 de ani
Articolul a apărut inițial pe VICE US.
