„Când deschideam ochii dimineața, aveam vreo cinșpe-douăzeci de minute la dispoziție, cât să mă spăl pe față și pe dinți, atât mă bucuram de viață. Apoi mă loveau anxietatea și depresia. Dădeau în mine și aia era. Nu puteam să fac altceva decât să dorm și să mă uit la TV. Viața mea era gri.”
Ăsta e un fragment dintr-o conversație cu un inginer din Timișoara, diagnosticat cu depresie și tulburare anxioasă. Am intrat în legătură cu el când am început să documentez folosirea canabisului în scop medicinal în România, permisă de lege, dar pedepsită de autorități.
Videos by VICE
„Când am început să iau extractul de canabis, am simțit că perioada aia de 20 de minute s-a prelungit la o zi întreagă. A funcționat și pentru atacuri de panică, și pentru depresie. Sunt mult mai sociabil, ies în oraș, comunic cu oamenii, mă duc la sală, alerg, îmi văd de hobby-uri”, mi-a spus el.
Sunt mulți oameni care au descoperit că își pot trata afecțiunile fizice sau psihice cu canabis. Dar ei riscă să intre la pușcărie pentru un tratament care e legal de mult timp în majoritatea țărilor civilizate și în curs de legalizare în aproape toată lumea.
Dacă intri pe pagina Wikipedia unde apar țările care au legalizat canabisul medicinal, vei avea surpriza să vezi că România apare printre ele: „2013 – România devine a zecea țară europeană care legalizează canabisul medicinal”. Dar dacă ai de gând să mergi la medic să-i ceri o rețetă pentru produse medicale pe bază de marijuana, cel mai probabil o să primești doar o privire stupefiată și o amenințare cu poliția.
Tot în 2013, presa lăuda România pentru legalizarea terapiilor cu canabis, deși prin farmaciile noastre n-a ajuns nici măcar o frunzuliță din planta asta controversată. De unde a apărut dezinformarea asta? Avem sau n-avem liber la consum de canabis în scop medical?
Am studiat legislația din România ca să înțeleg cum e reglementat consumul de canabis în scop medical. Am cerut lămuriri de la Ministerul Sănătății, de la Agenția Națională Antidrog, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) și alte instituții. Am vorbit cu oameni care încearcă de ani întregi să aducă pe piața din România canabis medicinal, fără succes. Unde se rupe filmul?
Am sărit din explicație în explicație până am ajuns la o concluzie dezamăgitoare: deși legea ar permite bolnavilor să se trateze cu canabis, statul pune între ei și sănătatea lor un zid înalt de birocrație, incompetență și dezinteres.
Gaura legislativă
Costin Militaru este medic și vrea să deschidă prima linie românească de producție de tincturi de canabis cu concentrație ridicată de THC, necesară în tratamentul bolnavilor de cancer. În România poți cumpăra din farmacii doar produse pe bază de CBD, substanță din canabis care nu-ți dă high.
Militaru s-a specializat în tratamente cu iarbă la Medicinal Canabis Institute din Denver, Colorado, și are o fundație prin care vrea să facă prima cercetare pe canabis medicinal din România.
„Autoritățile trebuie să înțeleagă că mor oameni care ar fi putut să o ducă mult și bine”, mi-a spus el când ne-am văzut la o bere la Romană.
Probabil știi deja că sunt mai multe tipuri de canabis, cele mai cunoscute sunt indica și sativa, fiecare cu proprietățile ei specifice. Soiurile de sativa, cu frunzele înguste, îți dau energie și euforie, în timp ce inodica, cu frunzele late, sunt, te relaxează și te adorm. Între sativa și indica sunt mii de alte soiuri rezultate din încrucișările dintre specii.
Ca să cultivi canabis în România, ai nevoie de o autorizație de la Ministerul Agriculturii, pentru care trebuie să te lupți. Militaru a depus actele necesare în 2015. În 2018, încă așteaptă un răspuns.
S-a pregătit cu tot ce e necesar pentru cultivarea și procesarea de canabis: sere construite pe un teren undeva în Prahova, un laborator și o clinică unde să consulte și să trateze bolnavii. Dar crede că mai sunt ani buni până să ajungă cu produsul pe piață, după cum se mișcă lucrurile.
Să-ți explic de ce.
În România, canabisul este reglementat prin două legi: legea 143/2000, care privește prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri și legea 339/2005, care stabilește regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope.
În legea 143, lucrurile sunt clare: substanța psihoactivă din canabis, THC-ul care îți dă starea de high, e pusă în tabelul I – Droguri de mare risc, laolaltă cu heroina, cocaina și mescalina. Dacă vinzi, cumperi, transporți, deții, consumi sau faci orice operațiune cu substanțele din categoria asta, riști între doi și șapte ani de pușcărie.
Asta înseamnă că legea nu interzice planta de canabis în sine, ci substanța psihoactivă din ea. Există soiuri de canabis slabe în THC care se cultivă și la noi. S-ar putea să le cunoști sub numele de cânepă industrială, folosită pentru fibrele lungi din care se fac țesături sau pentru semințele comestibile.
A doua lege, 339/2005, stabilește condițiile în care plantele cu efecte psihotrope, printre care și canabisul, pot fi cultivate și comercializate, indiferent dacă scopul lor e industrial, medical sau științific.
Pe scurt, legea stabilește că ai nevoie de o autorizație de la Ministerul Agriculturii ca să cultivi canabis, indiferent de scop. Dacă scopul este medicinal, ai nevoie și de autorizație de la Ministerul Sănătății, Agenția Națională Antidrog, Ministerul Justiției și (DIICOT).
Aceeași lege pune THC-ul în categoria substanțelor psihotrope și stupefiante interzise, adică „lipsite de interes recunoscut în medicină”.
Chestia e că legea 339 are o mare gaură în ea, pentru că nu reglementează decât una dintre speciile de canabis, indica. Toate celelalte specii nu intră sub incidența acestei legi, deci nu se supun prevederilor ei. Uite cum s-a întâmplat asta.
Conform explicației termenilor din lege, termenul de canabis înseamnă „vârful florifer sau fructifer al speciei Canabis indica”. Câteva rânduri mai jos, ni se spune că „planta de canabis = toate speciile din genul Canabis”. Doar că ăla este singurul loc din textul legii în care apare expresia. În tot cuprinsul textului, referirile la canabis folosesc doar termenul „canabis”, nu „planta de canabis”, așadar se referă strict la Canabis indica.
Am cerut lămuriri despre diferența juridică dintre canabis indica și canabis sativa de la șeful Serviciului Antidrog din DIICOT, Viorel Cerbu.
„Singura plantă pentru care Ministerul Agriculturii poate să dea autorizație să fie cultivată este canabis sativa și, potrivit unei directive a UE, nu poate să depășească 0,2% concentrație de THC. Vorbim de cultivare numai pentru canabis sativa, cu autorizație de la Ministerul Agriculturii. Nicidecum indica. Tot ce înseamnă indica suntem noi la DIICOT, pe trafic. Nu se poate da autorizație pentru așa ceva. Din ce știu eu, Ministerul Sănătății din România contestă că planta de canabis ar putea fi utilizată în scop medical”, mi-a spus oficialul.
Procurorul crede că nu e nevoie să se schimbe lege pentru ca în România să se poată folosit canabis medicinal, ci ca Ministerul Sănătății să aibă un asemenea punct de vedere, pe care, din ce știu eu, nu-l are. Acolo e problema dvs, la MS”, mi-a spus procurorul.
Am încercat să aflu de la Ministerul Sănătății care e punctul de vedere oficial cu privire la posibila legalizare a consumului de canabis în scop medical în România. Am primit un răspuns vag și fără legătură cu ce întrebasem eu.
„Orice produs medical ar trebui să genereze beneficii pacientului, să se încadreze în definiția medicamentului din legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății”, mi-au transmis oficialii instituției, fără însă să îmi spună care e poziția lor referitoare la tratarea unor afecțiuni cu produse pe bază de canabis.
Dar lucrurile devin și mai confuze.
O directivă europeană vine în completarea legilor autohtone și stabilește că fermierii pot primi subvenții pentru culturi de canabis industrial numai dacă plantele au o concentrație de THC mai mică de 0,2%. Condiția apare în regulamentele de finanțare APIA și se referă strict la cânepa de uz industrial, fără să facă referire la canabisul medicinal.
Asta înseamnă că speciile de canabis sativa și cele care sunt cultivate în scop medicinal rămân nereglementate. Deci, teoretic, în România se poate cultiva canabis sativa cu procent mare de THC, dacă scopul este tratamentul medical.
„E o gaură legislativă”, mi-a spus Costin Militaru. „Eu am crezut că o să pot să profit de ea, dar nu a fost așa.”
„Autoritățile nu fac deosebirea dintre cânepă industrială și canabis medicinal. Nici măcar nu știu ce-i aia.”
„M-am lovit tot timpul de acest zid: mi-au spus NU, că regulamentele europene cer canabis cu THC sub 0,2%. Sau NU, că legea cere să cultivi numai în câmp, nu în sere. Dar toate astea sunt valabile doar pentru produse alimentare sau textile. Există prevederile astea, dar nu se aplică pentru cânepa medicinală”, mi-a explicat Militaru. „Autoritățile nu fac deosebirea dintre cânepă industrială și canabis medicinal. Nici măcar nu știu ce-i aia.”
A încercat să explice acest lucru și autorităților, le-a trimis memorii prin avocați, s-a plimbat prin birourile secretarilor de stat, ba chiar a vorbit și cu ministrul Agriculturii, Petre Daea. A găsit deschidere și interes pentru subiect la unii dintre ei, dar alții l-au plimbat de la comisie la comisie și i-au cerut mereu alte și alte adeverințe și dosare.
Am fost surprinsă să aflu dintr-un răspuns pe care l-am solicitat Ministerului Agriculturii că instituția se eschivează în legătură cu autorizațiile pentru cultivarea de canabis medicinal: „vă comunicăm că Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu autorizează cultivarea canabisului medicinal.”
Doar că poziția lor se contrazice cu legea 339, care arată că autorizația de la Agricultură e necesară pentru orice cultură de plante psihoactive, indiferent de scopul în care sunt plantate.
Mai departe, le-am arătat fragmentul din lege și i-am întrebat cine ar trebui să elibereze autorizația, dacă nu Ministerul. Am primit un răspuns, dar nu la întrebarea mea, așa că am rămas nelămurită.
„Explicația este că le e frică. Nu există o bază legală pentru care eu nu pot primi autorizația de la Ministerul Agriculturii. Am făcut toată documentația necesară cu avocații noștri, am pregătit un dosar ca să îi dăm în judecată”, mi-a spus Militaru.
Între timp, s-a gândit că ar putea să obțină aprobare să importe tincturi cu THC din Cehia, unde canabisul medicinal e legal din 2013.
Nici cu autorizația de import n-a mers mai bine. Militaru a depus la Agenția Națională a Medicamentului patru cereri să aducă tinctură de canabis din Cehia. Agenția Medicamentului este în subordinea Ministerului Sănătății și are sarcina să aprobe orice produs medical care intră pe piața din România.
Agenția i-a cerut un dosar tehnic de cercetare, conform legii. Problema e că fără să dețină produsele, Militaru nu poate să facă cercetarea, iar producătorilor din Cehia nu li se cere un astfel de dosar, pentru că tincturile nu sunt considerate medicamente. Așa că fără dosarul tehnic, inițiativa s-a împotmolit.
Am întrebat Agenția Medicamentului dacă au existat cereri de intrare pe piață pentru produse din canabis, dacă au fost refuzate și de ce. Anca Crupariu, responsabila de relația cu presa, mi-a scris într-un mail că singurul medicament pe bază de canabis aprobat de Uniunea Europeană este Sativex, iar compania producătoare nu a cerut să intre pe piața românească.
„Există baza legală pentru o eventuală autorizare, după depunerea unei cereri și a documentației aferente. Este vorba de Legea 339/2005 privind regimul juridic al stupefiantelor și psihotropelor, ca urmare a faptului că extractul de Cannabis este enumerat deja în Tabelul II al Legii, care se referă la plante, substanțe și preparate care conțin substanțe stupefiante și psihotrope care prezintă interes în medicină, supuse unui control strict!”.
La Ministerul Sănătății, aprobarea s-a împotmolit în comisii. „M-am dus acolo, am depus dosar conform legii, am ajuns la ei printr-o intervenție la secretar. M-au întrebat dacă e studiu multicentric, adică care se desfășoară în mai multe centre. Nu, era doar centrul meu.” Așa că Ministerul i-a cerut lui Militaru să facă o comisie locală de etică. „Mi-au dat și hârtie în care au spus chestia asta. Am făcut comisie de etică, m-am întors cu dosarul la Ministerul Sănătății, mi-au zis că e nevoie de aprobare de la comisia națională. Aia a fost ( râde). S-a blocat acolo.”
Ce face restul lumii, ce facem noi
În iunie anul acesta, Food and Drug Administration (agenția medicamentului din SUA) a aprobat intrarea pe piață a primului medicament pe bază de canabis, Epidiolex. Medicamentul se folosește pentru tratarea bolnavilor cu sindromul Dravet, o formă genetică rară de epilepsie.
La câteva săptămâni după, m-am întâlnit cu Adele Chirică, mama unui copil cu Dravet, un băiețel de 10 ani pe nume Davis. Adele tocmai avusese o întâlnire cu oameni din Ministerul Sănătății, ca reprezentantă a Asociației pentru Dravet și alte epilepsii rare, ca să discute despre introducerea medicamentului și pe piața din România.
„Până să deschid eu gura despre Epidiolex”, mi-a povestit Adele, „președintele uneia din comisii a luat cuvântul: «haideți, dom’le, aduceți odată canabisul ăla medicinal, că ăla ne salvează, ce ne ascundem atâta după deget?»”
A fost o surpriză să vadă că și ceilalți oficiali din minister au fost de acord. Au cerut comisiei de neuropediatrie să facă o cerere pentru medicament, pe care asociațiile de pacienți să o susțină. „Ei sunt de acord cu Epidiolex pentru că e făcut de o mare companie farma, pentru că e controlat, standardizat”, mi-a explicat ea.
Dar pare că susținerea nu vine de la nivel instituțional, ci doar pe persoană fizică, de la unii angajați din minister mai deschiși la ideea de tratamente cu canabis. Fără un sprijin instituțional, inițiativa rămâne la stadiul de discuție.
Totuși, nu mulți medici din România ar recomanda pacienților să se trateze cu canabis. Chiar dacă ar trece de propriile prejudecăți și ar vrea să învețe despre canabis, medicii români nu ar avea unde să se specializeze la noi în țară.
Cel mai des, bolnavii care vor să încerce tratamentul cu canabis trebuie să se documenteze pe cont propriu. Un medic specializat în astfel de tratamente ar putea să recomande medicamente în funcție de boală, cât de gravă e, interacțiunile cu alte medicamente, vârstă, alimentație și alte particularități ale pacientului. În lipsa îndrumării unui medic, bolnavii riscă să ia un tratament nepotrivit și să-și facă mai mult rău.
Am întrebat Colegiul Medicilor care e politica oficială față de canabisul medicinal, după ce am aflat că Asociația Medicală Mondială (din care face parte și Colegiul Medicilor din România din 2012) a publicat un punct de vedere oficial prin care recomandă guvernelor să susțină cercetarea în domeniul canabisului medical și să creeze un cadru legislativ prin care bolnavii să aibă acces la aceste tratamente în siguranță. Colegiul mi-a răspuns că nu are o poziție oficială și că va adopta una „în momentul în care se va impune“ .
Între timp, Uniunea Europeană lucrează la o rezoluție care să armonizeze legislația cu privire la folosirea canabisului medical în toate țările membre. În restul lumii, peste cincizeci de țări au legalizat consumul de canabis cu scop medical, pe lângă cele treizeci și unu de state din SUA.
Pare că întreaga lume ajunge la un consens cu privire la canabis: trebuie să schimbăm legile ca să încurajăm cercetarea și să învățăm despre beneficiile pentru sănătate.
De ce canabis?
Canabisul e menționat ca leac în cele mai vechi scrieri ale omenirii, în China antică, Egiptul antic, India și Grecia. A fost considerată plantă sacră, folosită în ritualuri – Heorodot a scris despre sciții care puneau semințe de canabis pe pietre încinse și inhalau aburii și despre un trib de daci supranumit „cei care merg printre nori”, care fumau canabis ca să-și dea viziuni mistice și să intre în transe spirituale.
Deși omenirea s-a prins de câteva mii de ani că poate să se folosească de efectele canabisului, abia în ultimii ani am început să înțelegem mecanismele biologice care ne leagă.
Canabisul acționează în corpul uman prin intermediul sistemului endocanabinoid. El face parte din corpul uman în mod natural, la fel ca sistemul osos sau sistemul digestiv și este prezent în toate organele și țesuturile, de la creier până în vârful degetelor.
Sistemul endocanabinoid produce neurotransmițători care servesc la circulația mesajelor între neuroni. Reglează o multitudine de funcții, printre care starea emoțională, apetitul, senzația de durere, memoria. Se pare că sistemul endocanabinoid este printre cele mai complexe și prezente sisteme de neurotransmițători din corpul uman, dar cercetătorii l-au descoperit abia în anii ‘80, așa că încă avem multe de învățat despre el.
Compușii activi din canabis, care se mai numesc și canabinoizi, intră în corpul uman și circulă prin intermediul aceluiași sistem endocanabinoid. Putem să învățăm cum să folosim unii dintre acești compuși, cum sunt CBD-ul sau THC-ul, ca să obținem efecte terapeutice în tratarea diverselor afecțiuni.
Nu știm încă totul despre valoarea medicală a canabisului, pentru că legislația a limitat cercetarea și studiile clinice cam peste tot lume. În ultimii ani, când din ce în ce mai multe țări i-au recunoscut potențialul terapeutic și cercetarea a avansat, au apărut studii care arată că unii compuși din canabis pot să reducă efectele adverse ale chimioterapiei, să crească apetitul bolnavilor, să reducă durerile cronice și spasmele musculare sau să trateze insomnia.
Efectele astea ar putea fi utile multor bolnavi. Chiar dacă nu i-ar vindeca, canabisul le-ar putea îmbunătăți semnificativ viețile. Nu e puțin lucru să scapi de durerile chinuitoare pe care le provoacă unele boli sau de efectele adverse ale unor tratamente.
„Între timp, unii mor”
Cum aprobările de la ministere se pierd în negura birocrației, alți oameni s-au gândit să obțină canabis medical printr-o petiție care să ajungă în Parlament.
Alexandra Cârstea e o avocată de 34 de ani care militează pentru accesul la canabis pentru că mama ei a fost diagnosticată cu cancer pulmonar în formă avansată.
„Am fost în situația de a o vedea pe mama urlând de durere zi și noapte”, mi-a spus ea în vară, când ne-am întâlnit la o terasă. Mi-a povestit despre efectele tratamentului prescris de medici, care a înrăutățit situația mamei ei.
„I-am dat morfină, i-am dat fentanil, tot ce recomandă medicina alopată paliativă. Avea halucinații, era depresivă, nu mânca. A fost la un pas de a-și pierde un rinichi.”
A căutat alternative la medicamentele clasice și a aflat despre efectele calmante ale canabisului pentru pacienții care fac chimioterapie, dar a descoperit rapid că nu putea să-l cumpere de la farmacie.
„Ce puteam să fac?”, ridică din umeri. S-a apucat să dea mailuri și a intrat în legătură cu medici din Spania și Israel, unde canabisul medicinal a intrat de mult în legalitate. A studiat legislații din diferite țări și s-a oprit asupra celei din Germania, despre care crede că e cel mai bun model de legalizare în scop medical.
Pornind de la legea din Germania, Alexandra scris o petiție prin care cere accesul bolnavilor din România la canabis și a pus-o pe net în primăvara lui 2018.
În situația mamei Alexandrei sunt sute de mii de pacienți cu diverse afecțiuni. Femeia primește sute de mesaje de la oameni care vor canabis pentru ei sau pentru apropiații lor.
„E înfiorător să le răspund că mă zbat, mă lupt, mă chinui, și tot n-am un răspuns. Între timp, unii mor. Îmi scriu familiile lor că mă susțin în continuare, că vor să lupte în numele celui drag, că sunt disperați, scârbiți de sistem.”
Până acum, petiția are puțin peste zece mii de semnături. Alexandra vrea să ajungă cu ea în Parlament, cu susținerea unor asociații de pacienți și a unor medici. Ca să fie tradusă într-o inițiativă legislativă, însă, petiția are nevoie de peste o sută de mii de semnături: „Pentru asta lupt. În România ești infractor dacă procuri canabis, chiar dacă e un tratament. Riști pușcărie și tu și familia ta, ești un paria. Pentru un om bolnav, care e forțat să lupte să trăiască, asta depășește orice limită a umilinței și degradării.”
Notă: Canabisul nu înlocuiește tratamentele prescrise de medic. Nu încerca să te tratezi cu canabis fără supravegherea unui medic, riști să îți faci mai mult rău decât bine.
Editor: Andreea Pocotilă
