De ce te simți atât de diferit când asculți muzică

Prin februarie- probabil ca multă lume - am început să mă simt stresată. Știrile îmi induceau panică. A trebuit să-mi găsesc un loc nou unde să stau în două săptămâni. Mi s-a stricat laptopul înainte de un deadline important. Contul bancar era aproape de zero. Dar toate chestiile s-au tot copt, gradual, ca o bucată de friptură la foc mic, cu o marinadă oribilă.

Am gestionat treaba asta în modurile clasice: am fumat ca turcul, m-am uitat pe Instagram în loc să vorbesc, m-am holbat la fereastra dormitorului ca o adolescentă care tocmai s-a certat cu părinții. Apoi am încercat ceva diferit, la recomandarea unei prietene. Frecvențe vindecătoare. Pe YouTube. Sunt sute. Fiecare dintre ele susține destul de vag că ar avea beneficii pozitive, de la „reparare de ADN”, „curățarea de infecții” și ceva numit, „tonul miraculos”.

Dacă n-ai studiat muzica niciodată sau n-ai căutat mai profund online genul ăsta de chestii, frecvența este măsura numărului de repetări ale unui fenomen periodic în unitatea de timp. Ea se măsoară în „hertzi” (sau Hz). Frecvențele vindecătoare sunt o anumită scală de hertzi care era aparent folosită de călugări în vremurile gregoriene, în timpul meditației. Jaden Smith a făcut un întreg album în jurul conceptului ăsta. Nu trebuie să citești despre asta acum. Trebuie doar să știi că există niște muzică online și că ar trebui să te vindece.

Așa că într-o seară m-am așezat pe pat, sub lumina caldă de la o lampă din sare roz de Himalaya și am ascultat genul ăsta de frecvențe vindecătoare pentru o oră sau două fără întrerupere, cu speranța că m-ar putea face să mă simt mai bine (am început cu „tonul miraculos” 432 Hz, evident, cine nu vrea miracole). La început m-am simțit agitată în timp ce încercam să rezist tentației să mă uit la telefon sau să mă duc să-mi fac un sandviș. Dar, după o vreme, m-am lăsat dusă de valul lin al sunetelor. Gradual, toată starea din ultimele zile a început să-mi pară mai puțin acută. Până m-am dat jos din pat, cu membrele moi ca niște spaghete, abia o mai simțeam.

Dar „să te simți mai puțin stresat” nu este același lucru cu „vindecarea”, nu? Și poate că nu frecvențele vindecătoare m-au făcut să mă simt mai bine, ci faptul că am petrecut timp cu mine și m-am liniștit puțin. Acestea fiind spuse, ideea că muzica - sau sunetul - te-ar putea vindeca nu este atât de ciudată sau new age precum pare. Este o problemă complexă, totuși, una care merge dincolo de frecvențele vindecătoare și pe care oamenii o dezbat în ariile științei, psihologiei și terapiei de azi. Nu ajută că mulți au idei diferite despre ce înseamnă de fapt „vindecător”.

Shanna Lee, care este coach în California, crede că „frecvențele” sunt fundamentale pentru modul în care îți trăiești viața, iar folosirea sunetului poate să acceseze asta. „La bază suntem energie. Avem interacțiuni energetice în corpuri. Dacă vrem să învățăm cum să ne îmbunătățim sănătatea, trebuie să înțelegem cum interacționăm cu frecvențele”, spune ea pe FaceTime. „Sunt două frecvențe cu care corpul rezonează foarte bine, una este 432 Hz, iar cealaltă 444 Hz. Mai sunt și anumite tonalități - 396, 417, 528, 639, 741, 852 - care fac lucruri diferite. Deci cea de 396 merge pe partea emoțională și de durere. 639 îți poate afecta conexiunile cu ceilalți și așa mai departe.”

Totul sună foarte atrăgător și pare ceva ce m-ar putea pasiona după ce mi se duce obsesia cu cărțile de tarot, dar sunt și sceptică. Am întrebat-o pe Shanna dacă există ceva dovezi științifice care să aprobe asta. „Comunitatea științifică a început să facă cercetări”, spune ea. „A fost un studiu în septembrie 2013 care analiza celulele non-auditive din corp, care sunt afectate de muzică. Și se credea că muzica poate să evoce emoții și ele la rândul lor să schimbe structura celulară. Dar ce a descoperit studiul a fost că celulele non-auditive schimbau practic presiunea fluidelor pe baza acestor unde sonore. Deci a fost o descoperire din punct de vedere științific.”

Susținătorii cercetării pe care a citat-o Shanna spun practic că, fiindcă sunetul este un val mecanic, perturbă mediul (cu alte cuvinte: afectează lucrurile fizice). Apa în special este un bun conductor pentru sunet. Și fiindcă apa este componenta principală a celulelor și a fluidelor corporale, suntem înclinați să fim afectați fizic de sunet. „A mai fost un alt studiu din iunie 2016”, continuă Shanna, „care analiza cum alterează muzica viabilitatea și motilitatea celulară în celule non-auditive. Au analizat moartea și creșterea celulei. Lucrul fascinant este că „sunetele disonante pot cauza moartea celulei, iar cele rezonante, ca 432Hz, pot avea un impact pozitiv asupra lor.”

Dar nu toți care lucrează cu sunetul pentru capacitatea sa terapeutică sau „vindecătoare” împărtășesc opiniile lui Shanna despre minte și corp. Lyz Cooper, care conduce Academia Britanică a Terapiei cu Sunet” de aproape 25 de ani, îmi spune că, până acum șase sau șapte ani, folosea frecvențe vindecătoare ca să-și ajute clienții. Cu toate astea s-a îndepărtat de metodologia asta, fiindcă nu-i părea că are o bază solidă. „Momentan nu există prea multe dovezi că numite frecvențe ar fi neapărat vindecătoare”, spune Lyz la telefon. „Ce putem demonstra, dacă vrei, este cum mintea, corpul și emoțiile răspund la sunet. Ne-am mutat cercetarea de la partea medicinei energetice la psihologia sunetului.”

Dar este „psihologia sunetului” diferită de toate celelalte chestii? Limbajul din jurul conceptelor îmi par la fel de vagi. Am rugat-o pe Lyz să detalieze. „Sunetele joase relaxează și cele ridicate tind să stimuleze”, spune ea în timp ce-mi explică cum folosesc o mulțime de instrumente și tehnici la academie. „Deci dacă lucrezi cu cineva cu anxietate, vei folosi anumite instrumente și sunete ca să-l ajuți să se relaxeze. Funcționează pe baza modului cum am evoluat să răspundem sunetului. Sunetele înalte te energizează fiindcă îți atrag atenția. Se bazează pe instinctul animalic. Ca atunci când te lovești la degetul de la picior, începi să țipi, deci folosim programul acela antic, primar.”

Când crezi în frecvențe vindecătoare sau programare antică a creierului, nu prea contează - dacă ceva te face să te simți bine, o face indiferent dacă are dovezi riguroase și cercetare în spate. Multe nu au date științifice, dar asta nu înseamnă că ar trebuie să fie respinse. Dacă te uiți la lipsa cercetării din jurul PMDD (disforie premenstruală) sau contracepției masculine, ca un exemplu aleatoriu, vei vedea de ce nu ar trebui să cauți mereu răspunsurile și rezultatele în comunitatea științifică - dar nici să nu le ignori, o rezumă frumos Lyz: „Există multă pseudoștiință. Dar este important să ai abordări diferite, să fii deschis, dar și cu picioarele pe pământ.”

În lumea asta întunecoasă a sunetului și a vindecării, poți spune că muzica are beneficii ca unealtă terapeutică. Grace Meadow este terapeută muzicală la Hotelul Chelsea and Westminster și director de program pentru Music for Dementia 2020, o campanie care se asigură că toată lumea care suferă de demență are acces la muzică. „Nu poți vindeca paralizia cerebrală prin muzică, asta este o dizabilitate”, îmi spune ea la telefon. „Dar poți să ajuți acea persoană emoțional, social, fizic pentru a avea o calitate mai bună a vieții. S-ar putea să le ajute funcția locomotorie, să le îmbunătățească încrederea în sine și să fie mai echilibrați emoțional.”

Spre deosebire de Lyz și Shanna, Chelsea își îndreaptă atenția mai puțin pe efectul fizic al muzicii în sine și mai mult pe cum poate ajuta mai mulți oameni printr-o multitudine de modalități specifice. „Unii spun despre terapia muzicală ca ar fi echivalentul celei verbale în cazul celor pentru care cuvintele sunt prea mult, prea puține sau indisponibile”, continuă Grace. „Terapia muzicală funcționează cu instrumente diferite, de la voce și corp, prin percuție, instrumente de mână, echipament digital. Așa că există un întreg spectru muzical de posibilități.”

Grace spune că depinde de scopul și de nevoile persoanei, dar că terapia muzicală poate fi o alternativă eficientă. „De exemplu, în cazul unui copil cu o dizabilitate, l-ar putea ajuta printr-un fizioterapeut care va crea un program structurat cu anumite mișcări și muzică pentru a continua exercițiile”, spune ea. „Iar pentru oamenii cu demență, am descoperit că evoluția bolii afectează drastic comunicarea. Muzica oferă o altă modalitate prin care oamenii pot comunica prin limbaj non-verbal.”

Deci răspunsul la întrebarea dacă muzica te poate vindeca este… da, nu și poate. Ar fi iresponsabil să spui că, dacă asculți la maximum un video de pe YouTube cu titlul „reparare de ADN”, va opri cancerul în fază terminală. Dar efectul pe care îl are muzica asupra corpului - fie în meditație sau prin terapia muzicală - este clar pozitiv printr-o varietate de moduri atestate. Deși nu cred că frecvențele vindecătoare îmi vor altera fundamental celulele, nici nu o neg. Și dacă mă voi simți ca dracu curând, mă vei găsi probabil cu vreun ton miraculos în dormitor, fiindcă de ce nu? Nu se știe niciodată.

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.