Vreau să-mi cumpăr mașină și astea sunt sfaturile primite ca să nu iau țeapă în România

Am ajuns, în sfârșit, la concluzia că visul meu de a avea mașină cu șofer mereu la dispoziția mea nu va deveni realitate. Dar poți, cel puțin, să încerci să trăiești ca americanii: fiecare adult cu mașina lui. Odată ce am avut această revelație, a început partea aia nasoală și consumatoare de nervi, cu căutarea mașinii perfecte. Adică deh, eu sunt femeie și oarecum timorată în trafic, nu-mi trebuie sute de cai, motor supersonic și-alte chestii din astea care-i excită pe tipi.

Eu vreau o mașină mică și cochetă, care să știe să se strecoare. Și cu asistență la parcare, vă rog frumos. Ceva de genul căruț sau cutie de chibrituri, pentru cunoscători.

Take a drive in Google's newest self-driving car

Și, tocmai pentru că sunt femeie, prima recomandare primită de la cei care-mi vor binele este mașina nouă. Nu tu revizii, service, nu te lasă-n drum aiurea, nu trebuie să-i schimbi distribuția și toate lichidele posibile, nu tu aia, nu tu aialaltă. Mai ai și o rablă în familie pe care-o dai la casat, și-așa scutești și 1 450 de euro.

Nouă să fie și-automată, dacă se poate, sau pentru handicapați, cum ar zice tipii ăia pe care doar cutia de viteze manuală îi face să se simtă bărbați.

Ce găsești pe piață sub 10 000 de euro, pe care oricum nu-i ai? Modelele Sandero și Logan de la Dacia, Clio de la Renault și cea mai mică Skoda din lume, Citigo. Banii jos nu-i am, altfel aș fi avut mașină cu șofer, cum spuneam mai sus, așa c-am testat ce propune piața împrumuturilor.

Mi-am pus toată încrederea în programul Prima Mașină, fratele mai mic al mai faimosului Prima Casă, prin care statul te ajută pe tine, tristule, să-ți iei ceva nou și frumos. Eu am vrut ceva nou și frumos la 9 000 de euro, avansul fiind tichetul ăla REMAT de 1 450 euro, iar oamenii de treabă de la bancă mi-au și trimis un scadențar: circa 600 de lei, rata lunară pe o perioadă de cinci ani. Ceea ce înseamnă să plătesc mașina cu 4 000 de lei în plus.

O nimica toată având în vedere că, pentru casă, voi plăti dublu.

Imaginează-ți ce fiori pozitivi m-au trecut când un dealer autorizat mi-a făcut o ofertă mai bună, cu rate sub 600 de lei la aceeași mașină, însă mi-am revenit repede când am înțeles că, pentru asta, trebuia să vin c-un avans de 3 000 de euro. Și să plătesc în plus pentru o mașină mediocră vreo 5 500 de lei. Ori cu avansul cerut de aștia îți cumperi o mașină SH bunicică de pe site-ul ăla nemțesc, mobile.de.

Ceea ce mă aduce la mașina la mâna a doua. O altă voce masculină (că, deh, în situații din astea se găsesc mulți sfătuitori) îmi zice să-mi caut acolo mașină, că pot să-mi iau chiar și Audi la 1 500 de euro. Unul din 1990, poate. Dar un Volkswagen Polo din 2009, cu vreo 110 000 de km la bord, găsești și la 3 000 de euro. Și, vorba aia, 110 000 de km făcuți pe drumurile lor, alea țiplă, nu-s ca unii adunați prin gropile noastre.

Chiar și-așa, am întrebat și eu în stânga și-n dreapta, să vadă dacă e chiar o mega chestie să faci drumul ăsta în Occident, după mașina aia bestială și ieftină.

„În Germania, şansele să-ţi iei ţeapă ca la tine acasă sunt mai mici, dar nu zero. Se ştie că s-au şmecherit şi cei din parcurile auto de la ei şi le măsluiesc şi ăia, deci atenţie, atenţie, atenţie! Dar este mai OK să-ţi cumperi maşină din Germania, deoarece ai noştri aduc multe ciurucuri pentru a se încadra în cerinţă pieţii: ieftin şi bun. Partea nasoală la mersul în Germania este că ai mult timp de umblat. Ar fi bine dacă ai pleca la drum cu o «călăuză», care ştie multe parcuri auto şi este disponibil să te ducă peste tot. Evident, şi acesta trebuie plătit. A cumpăra maşină SH din Germania nu înseamnă neapărat ieftin, costul drumului, cazării şi mâncării fiind adăugat celui al maşinii. De multe ori, ai şanse să găseşti acelaşi tip de maşină, din acelaşi an şi cu aceleaşi dotări în România, la un preț mai mic decât în Germania, deoarece samsarii reduc cheltuielile aducând mai multe maşini deodată."

Pentru mine, să-mi cumpăr prima mea mașină din raiul samsarilor ar fi ultima soluție. Cu fața mea atehnică și neștiutoare, sunt abonată la țepe. Sigur o să mă pricopsesc cu o mașină făcută din bucăți sau cu una cu mulți km dați înapoi. Sute de mii, adică.

Noroc că există oameni care să mă lumineze.

„În primul rând, când ai găsit anunţul pe Autovit, OLX etc., verifici dacă utilizatorul are şi alte anunţuri cu maşini. Aşa afli dacă-i samsar sau un om obişnuit care s-a hotărât să-şi vândă maşină. Apoi, îl suni şi ceri câteva detalii despre maşină, îl întrebi dacă este dispus să facă o diagnoză şi să meargă cu ea într-un service, eventual o negociere, după care stabileşti să va întâlniţi.

Întâlnirea e bine să fie într-un loc deschis și luminos, de exemplu o parcare de supermarket, unde să poți vedea mai bine defectele mașinii şi diferenţa de nuanță, în cazul în care a avut elemente de caroserie vopsite. Verifică, apoi, seriile maşinii să corespundă cu cele din acte și, foarte important, nu da niciodată bani pentru a rezerva maşina. Verifică funcționarea aerului condiţionat și roagă proprietarul să te lase să mergi cu mașina.

Dacă nu vrea, pune-l pe el să meargă şi să facă procedurile următoare: s-o accelereze brusc pentru a vedea dacă maşina trage bine, să frâneze brusc pentru a vedea dacă îi funcționeaza frânele/ABS-ul, să facă un mic balans stânga-dreapta în timpul mersului, să meargă cu viteză pe un drum care permite aşa ceva pentru a vedea cum se comportă la viteză mare.

În plus, trebuie să verifici și anvelopele, să nu fie tocite, iar codul D.O.T. (anul fabricației) ștanțat pe ele să nu fie mai vechi de cinci ani.

Înainte să bați palma, mergi la un service pentru diagnoză şi verificare pe elevator. O diagnoză este obligatorie pentru că numai aşa poţi afla kilometrii reali sau eventualele probleme ascunse: airbag-uri sărite din cauza unui accident, injectoare înfundate, turbină defectă sau pe ducă etc. Odată primit acceptul celor de la service, poţi face actul de vânzare-cumpărare cu proprietarul."

SH sau nouă? Asta-i întrebarea. Drama e că pe aia nouă, pe care nu trebuie s-o bagi în service câțiva ani buni, nu ți-o permiți. Dar poți avea ghinionul ăsta și cu aia veche, în care ai băgat bani puțini. Să ajungi, după ce îi schimbi de toate, să nu ți-o mai permiți. Vestea bună e că, orice ai alege, ieși la fel. În pagubă.

„După ce cumperi o maşină SH, primul lucru pe care trebuie să-l faci este să-i schimbi distribuţia. Asta dacă este pe curea. Dacă este pe lanţ, este de ajuns o simplă verificare la service. Apoi, uleiul şi filtrele. Astea sunt obligatorii şi trebuie luate în calcul indiferent de ce poveste îţi spune vânzătorul. Îl poți crede doar dacă a făcut operaţiunea într-un service autorizat şi are factură.

Ar mai fi de adăugat aici şi toate celelalte lichide: antigel, ulei servodirecţie, ulei cutie de viteze în cazul cutiilor automate, lichidul de frână. Cât mai bagi în mașină este greu de spus. Luând cazul unei Skoda Octavia 2 din anul 2006, cu motor 1.9 TDI, îţi pot spune următoarele costuri: kit distribuţie plus manoperă, aproximativ 1 000 lei cu TVA, schimb ulei şi filtre, 400 lei cu TVA. Din start trebuie să ai încă 350 euro pe care să îi bagi într-o maşină SH.

Atâtea păreri și nicio idee clară în mintea mea. Până la urmă, merge și o mașină veche, dar nu prea veche, iar așa ceva mai găsești pe la parcurile cu mașini rulate ale dealerilor autorizați. Iar dacă nu-ți permiți să dai vreo 6 - 7 000 de euro pe loc, oamenii ăștia te ajută ei, prin leasing. Rata pe cinci ani poate fi chiar decentă, sub suta de euro. Dacă ai un avans de 50%. Și n-ai, nu-i așa?

Oameni buni, eu ce mașină-mi cumpăr?