Gabriel Morin, un francez de 27 de ani, trimite pe mail încă din 8 mai, în fiecare săptămână, un newsletter cu 10 evenimente la care merită să mergi în București. E promovat ca fiind “scris de către un străin agramat”. Are și un nume care să-ți rămână în minte: „Zece la rece”. El mai e ajutat în chestia asta de Mathieu Nogier. Cu ei doi am vorbit, ca să înțeleg mai multe despre cum a apărut newsletterul, de ce îl lasă necorectat și care-s evenimentele care le plac în București.
Și înainte să intru în detalii, trebuie să-ți zic cea mai ciudată experiență pe care francezul a avut-o în România. Mergea la frizerie într-o oarecare zi. Pe stradă, la Piața Rosetti, aștepta la semafor. „Dintr-o dată, SPLUUUSHHH! Ciorba de legume peste tot. Ardei, roșii și mai multe legume în părul, pe cămașa, cu miros puternic de ciorbă veche. Cineva a decis că nu mai este buna, si l-a aruncat pe geam de la etajul 6. Fix pe mine”.
Videos by VICE
„Happeningul” i-a lăsat cu gura căscată pe pietoni și bicicliști, iar francezul s-a străduit să râdă și s-a întors să facă din nou duș. Cu mostra asta de limbă română pe care o folosește Gabriel în newsletter și în general, dar și cu incidentul ăsta, te invit să afli ce-l aduce pe la noi.
Apare și Mircea Eliade în povestea francezilor
Gabriel s-a născut în Normandia, Nogier în Provence și amândoi au stat câțiva ani la Paris. Mathieu a vizitat România de mai multe ori până să se stabilească definitiv, în 2015, dar înainte de momentul ăsta știa de țară din ce scrisese Mircea Eliade. Gabriel a rămas aici în același an, după o excursie în care s-a îndrăgostit de țara noastră. El și-a șocat prietenii care ne vedeau ca pe un loc nasol, de unde lumea se cară.
Zeițele din Nepal care nu au voie să calce pe jos
Spre deosebire de străinii care au crezut în clișee, lui i s-a părut un loc cool, așa s-a hotărât să scrie un articol despre cum vede el țara noastră: Romania is not the land of the poor, cu câteva zeci de mii de share-uri. Ba chiar a prins și titluri d-alea bombastice în presă: „Gabriel Morin, programatorul francez care lauda Romania. «Nu este tara saracilor».” Și cum o țară o cunoști mai bine, dacă-i înveți limba, el a dezvoltat aplicația Pablo, care te ajută să repeți expresiile din limbile pe care le înveți. Tot ca să învețe mai bine limba română, dar și ca să cunoască viața culturală a Capitalei, Gabriel a creat „Zece la Rece“.
Citește și: Fotografii cu evenimentele care marcau viața bucureștenilor în România anilor ’90
Evident din nume, alege cele 10 evenimente săptămânale din alea multe de pe Facebook, dar mai ascultă și de recomandările prietenilor. Ba chiar acceptă sugestii de patroni de localuri, dacă se potrivesc cu gusturile și ideile lui. „Nu fac nicio publicitate plătită în selecție”, mi-a zis el.
Numărul ăsta fix, după cum spune el, e așa, pentru că la mai multe nu ai timp să te uiți și a lăsat totul necorectat. Aspectul „agramat” al newsletter-ului ține, pentru Gabriel, de sinceritate. „Într-un fel este inspirat de viață mea zi cu zi, vorbesc românește cu toate greșelile, fac asociație de cuvinte ciudate, dar creează ceva noua. Este un pic așa ca bebelușii, nu știu prea mult încă despre lumea română, n-am prea multe cunoștințe care îmi limitează creativitate. Și așa de fiecare săptămână îmi poți vedea progresul cu limba”, mi-a explicat el fix în limba alterată pe care o vei găsi și-n newsletter.
Mai mult, ca să nu pară „expat printre expații”, a ales să scrie în română, munca de pregătire fiind și-o ocazie să își perfecționeze limba și să cunoască și mai bine scena locală.
Ce evenimente preferă francezii care le arată românilor scena locală
Gabriel le preferă pe cele care-ți oferă „timpul și spațiul (mai ales spațiul sonor) ca să socializezi cu prietenii tei, prietenii lor, sau chiar cu oamenii întâlnite întâmplător”. Din vorbă în vorbă, se creează legături neașteptate între oameni și nenumărate oportunități. „În fine evenimentul în sine este mai un fel de filtru social ca să mă regăsesc cu oamenii cu care rezonez. Conținutul evenimentului este cireașa de pe tort. Dacă se poate o cireașă informativă, motivanta și inspiratoare ca să fac mai multe lucruri plăcute.”
Citește și: Cum să fii DJ în România în 20 de pași
Mathieu mi-a zis că, la fel ca-n Franța, preferă concertele și expozițiile. „Dacă îmi place să fiu aici, e pentru că am avut multe ocazii să experimentez și să observ cît de talentată și diversificată e generația noastră de la Bucuresti, și mai larg, din România”, a completat el.
Poți lua asta și ca pe-un compliment din partea lui Gabriel, dacă ții la evenimentele din București: scena culturală locală oferă „o ocazie să ne întâlnim cu oamenii cu energie, care fac Bucureștiul un oraș care contează, și viețile noastre mai de trăit”.
Ce experiențe dubioase au prins prin România
În cazul ăsta, încep cu Mathieu, care mi-a spus că nu-și amintește vreo experiență neplăcută și-l pot considera norocos. „Poate cel mai rau a fost cand mi a fost servita o bere nu asa de rece. Sau cand m-am dus la expositie de poze, fara nici o poza expusa. Daca aceaste situatii pot fi trecute la experiente neplacute, nu pot sa spun ca am experimentat ceva mai rau aici”.
Dar recuperează Gabriel, care a avut parte de întâmplări dubioase de câte ori a fost la Cinema Muzeul Țăranului. Prima dată, a avut întâlnire la un film românesc cu o tipă abordată pe Tinder. Când a ajuns, ia-o pe gagică de unde nu-i. Mai mult, ora pe care care i-o spusese tipa era greșită, iar filmul începuse.
Citește și: La festivalul iei am căutat cultura neamului și-am dat peste kitschul tradițiilor românești
„Când am intrat în sala cu lumina închisă, m-am așezat unde puteam, am simțit că sunt așezat doar pe o bară de fier, aparent scaunul era stricat. Pentru că îmi era rușine că am deranjat toate lumea în miezul filmului, n-am spus nimic și m-am decis de stat așa cu durere până sfârșitul filmului. În acest moment mi-am dat seama că actorii nu vorbesc română… Dar araba din Irak. Și filmul era greșit”, mi-a spus el.
Lumea plină de plăcere a oamenilor care se cred unicorni
A doua poveste mișto e de când a vrut să vadă Despre trup și suflet. La începutul scenei de dragoste, un spectator de lângă el a avut o criză de epilepsie, lumea s-a panicat, iar lumina s-a aprins în sală, fără ca proiecția să se oprească. „Unul dintre spectatori era medic și a venit ca să ajută, în timp ce altcineva suna 112. Toate se întâmpla cu scena de dragoste în fund, total suprarealist. În fine s-a rezolvat bine, lumina s-a închisă din nou și filmul a continuat ca și cum nimic s-a întâmplat.”
Acum n-aș vrea să rămâi cu impresia că trebuie să urmărești toate evenimentele pe care ei le includ în newsletter. Ce mi se pare mie mișto la povestea asta e fix viața lor, în special a lui Gabriel. A venit în România dintr-o țară mai bogată și, ca să o cunoască mai bine, a căutat evenimentele din Capitală. Cred că ar fi drăguț să facem cât mai mulți așa când ne mutăm într-o țară străină. Și în cazul lor, spre deosebire de românii agramați, să nu știe perfect limba parcă are farmec.
