Ce se întâmplă cu corpul tău dacă nu mănânci trei zile

Micul dejun este cea mai importantă masă a zilei. Cel puțin așa am fost crescuți marea majoritate dintre noi să credem. Dar mai multe cercetări sugerează că nu este așa. Postul, într-o formă sau alta, este furie pură după cum reiese de la youtuberii pe care-i mănâncă în fund să facă cunoscute secretele regimului care i-a ajutat să treacă peste traumele din liceu.

Pentru majoritatea oamenilor, postul înseamnă să sari peste micul dejun. Sau să-l încalci mai târziu peste zi. Alții aleg să nu ia cina. Orice tactică va rezulta într-un post de 16/8. Asta înseamnă că în fiecare perioadă de 24 de ore, postești timp de 16 ore și mănânci doar în ferestra de opt ore. Altă variantă populară este postul alternant, în care într-o zi nu mănânci nicio calorie și în următoare tot ce dorești.

Unele dintre beneficiile atestate ale dietelor de post includ reducerea inflamației, a nivelului de zahăr în sânge și pot duce chiar la o viață mai lungă – deși ultimul beneficiu a fost demonstrat doar pe șobolani până acum. Nu a durat prea mult până când oamenii au început să se întrebe dacă postul mai lung ar avea efecte și mai pronunțate. Ar trebui să îți reamintesc că dacă te gândești să faci asta, să-ți examinezi intențiile din moment ce o perioadă mai lungă de post voluntar poate fi un semn al unei tulburări alimentare.

Am încercat să îmbin toate anecdotele postului cu conversațiile pe care le-am avut cu doctori și dieticieni ca să-mi dau seama ce i s-ar putea întâmpla corpului meu dacă aș ține această dietă extrem de populară și să nu mănânc nimic timp de 72 de ore. În mod ciudat, nu am încercat asta personal, dar pe baza celor de mai jos, s-ar putea să încerc.

Pentru mulți dintre noi să nu luăm micul dejun nu-i mare lucru, mai ales când suntem distrași și băgam cafea neagră toată dimineașa. Dacă sari și peste prânz, totuși, până la mijlocul după amiezii creierul tău va urla după combustibil. Nu va țipa literalmente, bineînțeles. Doar te va face să te comporți ca un plod iritat și enervant până când cineva își va da seama că mori de foame și-ți va îndesa o gogoașă în gură.

Un studiu recent a analizat care e faza cu foamea și a concluzionat că o perturbare în homeostaza creierului poate duce la răspunsuri emoționale complicate care combină trăsături biologice, de personalitate și de mediu. Această furtună împreună cu niveluri de energie scăzute și un abdomen cu diaree verbală poate face procesul de a trece cu bine peste 72 de ore de post o provocare extremă.

Dar dacă poți să-i faci față, lucrurile se vor îmbunătăți în două sau trei zile. „Scăderea graduală a foamei este bine documentată în studiile fiziologice care arată o micșorare graduală a grelinei după mai multe zile de post”, spune Jason Fung, un nefrolog din Toronto și co-autor al The Complete Guide to Fasting. Grelina, explică el, este un hormon care te face să-ți fie foame. Este secretat în cantități mai mari când stomacul este într-o stare în care nu este întins. Fung spune că reducerea foamei se întâmplă mai des în timpul unui post prelungit.

Ar trebui probabil să menționez aici că 72 de ore este o perioadă mult mai scurtă de timp decât cea în care o persoană sănătoasă ar muri de foame. Într-un editorial publicat în British Medical Journal, o revizuire a literaturii de specialitate asupra acestui subiect a descoperit că oamenii pot supraviețui fără mâncare timp de 30-40 de zile dacă se hidratează corespunzător.

După cum a spus Alan D. Lieberson pentru Scientific American, timpul de supraviețuire fără mâncare depinde de „factori precum greutatea corporală, variația genetică, alte considerente de sănătate și, cel mai important, prezența sau absența deshidratării”. Să mori de sete, totuși, se poate întâmpla în câteva ore. În alt articol din Scientific American, profesorul de biologie de la George Washington University, Randall K. Packer, a spus că un adult poate rezista o săptămână fără lichid într-un mediu confortabil.

Când Fung vorbește despre corpul care folosește grăsimea pentru combustibil, se referă la cetoză. Ca să intri în cetoză, nu-i dai corpului tău niciun fel de combustibil necesar – glucoza – și-l forțezi să caute alternative. Când nu mănânci nimic, corpul va folosi celulele grase pentru energie. De aia musculoșii ăia sunt fani post și ai stării de cetoză pe care acesta o creează. Îți vor spune că postul și cetoza sunt ceea ce le-a micșorat procentajul de grăsime corporală și se pare că studiile au arătat că au dreptate. Ce nu-ți spun este că acel abdomen cu pătrățele a venit cu un preț ridicat.

Un produs al acelei transformări de burtă în energie sunt compușii de cetoză. „Un mod prin care corpul eliberează compușii de cetoză este expirarea, ceea ce face respirația dulce și fructată”, spune dieticiana din New York, Amy Shapiro. Cercetările au arătat că acetona din respirație este un indiciu că ai intrat în modul de ardere al grăsimilor. Eliberezi compuși de cetonă prin respirație – și mirosul este adesea îndeajuns de neplăcut încât persoanele pe care le sperii cu foamea să stea la distanță ca să nu li se topească fețele de la bășinile tale bucale.

Reține că Shapiro nu consideră că postul de 72 de ore este un mod prin care să ajungi la o pierdere considerabilă în greutate. „Probabil că vei pierde mai multă greutate în apă decât grăsime în timp ce corpul folosește depozitele de glicogen pentru combustibil înainte să înceapă să consume grăsimea în sine”, spune ea. „În timp ce eliberezi glicogen, pierzi apă și ăsta este de fapt motivul pierderii rapide în greutate. Să pierzi grăsimea durează mai mult timp.” Fung nu este de acord cu asta, totuși. Crede că poți pierde 0,7 kilograme de grăsime pe perioada de 72 de ore. Din acest motiv, el spune oamenilor cu un Index al Masei Corporale (BMI) mai mic de 20 că s-ar putea supune la riscul de malnutriție. „Marea majoritate a oamenilor au mai multă grăsime de atât”, spune el.

În mod tradițional, dacă nu mănânci timp de trei zile s-ar putea să nu fie o decizie prea înțeleaptă. De fapt, în vremuri de sărăcie alimentară, ar putea fi văzut ca o prostie. Dacă poți să mănânci ceva joi și apoi să-ți încui dulapul cu mâncare luni, asta s-ar putea chiar să-ți îmbunătățească funcția cerebrală – conform studiilor pe rozătoare, cel puțin.

Cercetătorii de la Yale au început să injecteze grelină în șoareci și au descoperit că perfomanța în învățare și la testele de memorie s-a mărit cu 30 la sută. Alt studiu de la Swansea University în Wales a adăugat hormonul din celulele cerebrale ale șoarecilor crescute în vas. Infuzia a activat o genă care declanșează neurogeneza, un proces în care celulele celebrale se divid și se multiplică.

După cum am menționat, producerea de grelină se estompează după câteva zile de nemâncat. Însă stomacul secretă provizoriu mai multă. Shapiro spune că asta ar putea fi o adaptare de la vremea când mâncarea era rară și mâncatul avea de a face la fel de mult cu abilitatea de a arunca o suliță. „În timpul foametei, corpul conservă două organe și apoi le micșorează pe restul”, explică ea – organele conservate sunt creierul și la bărbați testiculele. „Biologic, are legătură cu necesitatea unei clarități mentale ca să ieși din foamete sau să supraviețuiești lungi perioade de timp fără mâncare și să continui să crești ca specie.”

„Postul se zice a fi o resetare mentală, fizică și spirituală”, spune dieticianul din Virginia Beach, Jim White. El spune că pe oamenii care au postit trei zile îi determină să-și înfrunte emoțiile reprimate așa că sunt mai stabili mental după ce se termină procesul. „În plus, cei care postesc învață să aprecieze lucrurile mărunte pentru care nu sunt recunoscători în viața de zi cu zi, cum ar fi un pahar de apă rece sau un pat pe care să doarmă noaptea. Prin îndreptarea atenției asupra conexiunilor spirituale și mentale din timpul postului în loc de mâncare sau problemele vieții, poți obține claritate mentală.”

Articolul a apărut inițial pe VICE US.