Nu cred că mai e cazul să-ți vorbesc despre schimbările climatice și felul în care au ajuns să te afecteze în viața de zi cu zi. Tocmai de aia, lumea se află în mijlocul unei tranziții energetice globale către surse regenerabile de energie și moduri noi de a consuma și produce energia.
Cu toate astea, o analiză a sectorului energetic global a arătat că cererea de combustibili fosili, cum ar fi petrolul sau gazele naturale, a crescut semnificativ în 2021. Ca să-ți faci o idee, numai cererea de cărbune a crescut cu 60 la sută mai mult decât cea pentru toate sursele regenerabile la un loc. Ce înseamnă asta? O creștere cu cinci la sută a emisiilor de gaze cu efect de seră. Practic, realitatea lui 2021 aproape a anulat progresele înregistrate în prima parte a pandemiei.
Videos by VICE
Deși aceste creșteri s-au înregistrat în cea mai mare parte în țările în curs de dezvoltare, „întoarcerea” la combustibili fosili se întâmplă și în Uniunea Europeană, mai ales pe fondul invaziei Rusiei în Ucraina și a îngrijorărilor cu privire la furnizarea de gaze. România nu face excepție. Ministrul Energiei Virgil Popescu a declarat că România va folosi energie carboniferă pentru a depăși criza.
Pe lângă discuții despre redeschiderea unor mine de cărbune sau modificarea limitelor ariilor naturale protejate ca să facă loc construcțiilor hidrografice, autoritățile române permit exploatarea gazelor din Marea Neagră în numele securității energetice. În plus, același ministru susține că abordarea strategică a țării presupune ca până în 2026 să înlocuim cărbunele cu gaz. Beneficiile pe termen scurt duc la probleme de mediu pe termen lung.
Ce presupune exact exploatarea gazelor naturale din Marea Neagră
Deși este branduit ca „cel mai curat combustibil fosil”, gazul natural are o serie de efecte negative în toate etapele de viață: extracție, tratare, transport, depozitare, ardere. Deși gazele naturale emit mai puțin CO2, iar trecerea de la cărbune la gaz a arătat reduceri de emisii, gazele conțin în proporție foarte mare metan, de 60 de ori mai devastator decât CO2 pe o perioadă de 20 de ani.
Pe lângă emisii, gazul mai vine și cu riscuri de mediu precum scurgeri sau accidente. Cele mai mari riscuri se regăsesc în etapele de explorare și forare, etape foarte îndelungate care reprezintă peste jumătate din bugetul unui proiect de extracție a gazelor offshore. Chiar și legea recent adoptată prevede aceste riscuri: „Operatorii sau proprietarii, după caz, au obligaţia de a elabora planuri interne de intervenţie în caz de urgenţă […]. Planul intern de intervenție în caz de urgență include o analiză a eficienței intervenţiei în cazul unei scurgeri de țiței. Analiza este fundamentată pe baza celui mai rău scenariu de deversare accidentală de ţiţei. Scenariul trebuie să evidenţieze modalităţile de intervenţie în condiţiile în care sonda erupe necontrolat timp de 30 de zile.”
Etapa de utilizare a gazelor naturale înseamnă construirea de infrastructură extrem de costisitoare cu o durată îndelungată de viață. Asta anulează scopul de a folosi gazul doar ca tranziție către energie curată – tranziția presupune o perioadă mică de timp, în timp ce infrastructura trebuie folosită pe toată perioada de viață pentru recuperarea investițiilor.
Indiferent de cantitatea exactă de emisii care vor fi eliberate în atmosferă, cercetătorii avertizează de multă vreme că nu mai e loc de alte emisii în atmosferă, dimpotrivă, cele care există trebuie eliminate, iar cele care se produc acum trebuie reduse drastic cu perspectiva eliminării.
Mai multe organizații de protecție a mediului din România — Greenpeace, 2Celsius, WWF, Declic și Bankwatch — au atras atenția la momentul adoptării legii offshore că România nu poate garanta siguranța de mediu a acestor exploatări. Mai mult, Comisia Europeană a deschis o procedură de infringement împotriva României din cauza proastei transpuneri a directivei privind siguranța exploatării combustibililor offshore.
Un motiv de îngrijorare este și faptul că o a doua lege referitoare la exploatarea gazelor care prevede măsuri de a garanta siguranța exploatărilor este blocată în Camera Deputaților și nu a fost considerată la fel de urgentă precum legea offshore adoptată în această vară care prevede aspecte economice ale exploatării gazelor. Asta deși ambele legi au intrat în același timp pe parcursul legislativ.
Care-i faza cu securitatea energetică?
Legea offshore stabilește niște măsuri referitoare la impozitare și alte detalii financiare pentru companiile care vor exploata gazele din Marea Neagră. Se deblochează, astfel, o încercare veche de cel puțin 14 ani.
Principalul motiv pentru deblocarea exploatării gazelor naturale din Marea Neagră invocat de decidenți este securitatea energetică. Legea a primit în Camera Deputaților 249 de voturi „pentru” și doar 34 de voturi „împotrivă” din partea parlamentarilor care sunt convinși că exploatarea combustibililor fosili este singura cale. Premierul Nicolae Ciucă a declarat că, astfel, vom avea „resursa de gaz necesară pentru asigurarea independenței necesare pentru economia românească, pentru consumul public” și a subliniat importanța independenței, și implicit a securității energetice în contextul invaziei din Ucraina, care a făcut gazul rusesc total indezirabil.
O estimare realizată de Deloitte, citată în expunerea de motive a legii, arată că resursele offshore de gaze naturale anunțate până acum sunt în jur de 92 și 134 de miliarde de metri cubi în toate perimetrele românești. Ca să înțelegi mai bine, consumul intern al României e la 11–12 miliarde de metri cubi pe an caz în care rezervele offshore de gaze naturale ale României ar ajunge orientativ pentru vreo nouă până la 13 ani.
România este însă una dintre cele mai puțin dependente țări din Europa față de gazul rusesc, cu o proporție de doar 10 la sută din gazul folosit în 2020 provenind din Rusia. Mai mult, World Energy Council care măsoară anual performanțele țărilor din lume în ce privește securitatea energetică plasează România pe locul trei în lume pe 2021 (statistici calculate înainte de aprobarea exploatării gazelor din Marea Neagră) la capitolul securitate energetică, după Canada și Finlanda, cu un punctaj de 75,1.
Conform definiției World Energy Council, securitatea energetică e capacitatea de a asigura necesarul energetic prezent, precum și cel prognozat pentru viitor, din resurse domestice într-o proporție cât mai mare, cu accent pe diversificarea și decarbonizarea sistemului energetic. Înseamnă, de asemenea, reziliența la crize și șocuri. Prin urmare, guvernul unei țări trebuie să implementeze politici energetice axate pe diversificare și decarbonizare pentru a asigura securitatea energetică a țării.
În România, aportul resurselor domestice și diversitatea mixului energetic – care constă în petrol, gaze, cărbune, nuclear, hidro, eolian, solar și biomasă – asigură un grad ridicat de securitate energetică, așa cum reiese din clasamentele de profil. Dependența de resurse fosile rusești, precum și proporția ridicată a combustibililor fosili în mixul energetic sunt două probleme care au mai multe rezolvări decât exploatarea gazelor din Marea Neagră, așa cum susțin politicienii și unii experți. Mai mult, strategia de exploatare a gazelor din Mare Neagră intră în conflict cu strategia de decarbonizare a sectorului energetic prin reducerea emisiilor și trecerea la energie curată.
Legea offshore stabilește niște măsuri referitoare la impozitare și alte detalii financiare pentru companiile care vor exploata gazele din Mare Neagră. Se deblochează, astfel, o încercare veche de cel puțin 14 ani.
O gură de metan
Experții în energie, fie că susțin exploatarea sau nu, atrag atenția asupra unei serii de pericole și mituri legate de utilizarea gazelor naturale.
Otilia Nuțu, analist de politici publice în energie și infrastructură, e de părere că zăcămintele de gaze naturale din Marea Neagră sunt importante pentru România chiar dacă e vorba de zăcăminte de dimensiuni medii, care ne vor ajunge pentru doar câțiva ani. În condițiile în care zăcămintele onshore (terestre) se epuizează rapid și în lumina noilor circumstanțe aduse de invazia rusească în Ucraina, exploatarea resurselor din Marea Neagră este importantă, spune ea.
Primele gaze extrase din Marea Neagră au intrat în iunie în sistemul național de transport. Acestea provin însă din perimetrele offshore de mică adâncime Ana și Doina, iar producția anuală de gaze naturale din perimetru XV Midia va asigura 10 la sută din necesarul de consum național. Otilia consideră că legea care dă undă verde exploatărilor vine destul de târziu, după o serie de întârzieri din partea statului care i-a redus din relevanță.
Conform expertei în energie, începerea exploatărilor din Marea Neagră la scară largă s-ar întâmpla cel mai devreme în 2028. Dacă iei în calcul o durată de exploatare de aproximativ 30 de ani, asta înseamnă că vom depăși deadline-ul de neutralitate climatică din 2050. S-ar putea însă să ne încadrăm din punct de vedere birocratic, pentru că Comisia Europeană abia ce a etichetat exploatarea de gaze naturale ca energie verde.
Legea offshore are și probleme mari legate de prevederile fiscale, spune Otilia, care ar împovăra companiile și ar trebui să facă în plus investiții masive. Cât despre calendarul de exploatare, aprobarea legii e doar o piesă din puzzle și nu garantează că vom ajunge să consumăm până la urmă gazele din Marea Neagră.
Decizia finală depinde de companiile implicate care urmează să cântărească oportunitatea de a face restul investițiilor necesare pentru a porni exploatarea.
Chiar dacă susține exploatarea gazelor din Marea Neagră, Otilia atrage atenția asupra faptului că nu există o strategie de reducere a consumului de gaze. Dimpotrivă, România investește în extinderea rețelei de gaze în zonele rurale, precum și în înlocuirea cărbunelui cu gaze, după cum declara Ministrul interimar al Energiei.
Ea subliniază că exploatarea gazelor din Marea Neagră trebuie să vină la pachet cu reducerea consumului. Gazele sunt o „gură de oxigen” pentru România, care trebuie să-și reducă dependența de combustibili rusești, spune ea, o dependență mult mai mică decât a altor state, dar care există.
Chiar dacă nevoile interne sunt prioritare, Otilia spune că România trebuie să fie solidară cu statele vecine și să împartă aceste resurse. Inclusiv legea offshore a eliminat prevederea ca minimum 50 la sută din gazele din Marea Neagră să fie consumate intern, mai ales din cauză că, practic, această limită este imposibil de respectat odată ce gazele ajung pe bursă, de unde pot fi cumpărate de oricine.
În ce privește îngrijorările de mediu legate de exploatarea gazelor, Otilia spune că oricum aceeași cantitate de gaze ar fi consumată din altă sursă chiar dacă nu s-ar exploata gazele din Marea Neagră.
Gazul ca soluție pentru încălzirea în mediul rural este unul dintre miturile pe care le demontează cei de la Greenpeace în primul studiu privind impactul utilizării gazelor naturale în România care va fi public la toamnă. Alin Tănase, campaigner pe tema gazelor naturale la Greenpeace România, explică faptul că deși branșarea întregii țări la gaze este un proiect foarte dorit de politicieni, aceasta e o idee proastă mai ales în contextul în care gazul a devenit un combustibil foarte scump care aproape și-a dublat prețul. Studiile arată, spune Alin, că încălzirea cu gaz este mai scumpă decât încălzirea cu lemne și va rămâne așa cel puțin 5—10 ani.
Un al doilea mit demontat de Greenpeace este gazul ca soluție pentru înlocuirea cărbunelui. Greenpeace atrage de asemenea atenția supra emisiilor fugitive de metan care reprezintă cel mai mare pericol de mediu când vorbim de exploatarea gazelor naturale. Deși gazul are o amprentă de mediu de două ori mai mică decât cărbunele, din cauza emisiilor fugitive de metan care se întâmplă pe tot parcursul lanțului de utilizare a gazelor, gazul poate avea în final aceleași emisii sau emisii mai mari decât cărbunele.
Cel de-al treilea mit al utilizării gazului natural este legat chiar de argumentul principal al aprobării legii: independențaa energetică. Estimarea Greenpeace este că totalul gazelor offshore care vor fi exploatate din Maarea Neagră se ridică la doar 60 de miliarde de mc, ceea ce înseamnă că ne vor ajunge pentru încă șase—șapte ani. O astfel de rezervă nu poate răspunde unor nevoi energetice pe termen lung, spune Alin.
Scenarii și viziune
În același studiu Deloitte care fundamentează legea de exploatare a gazelor offshore, autorii atrag atenția asupra unui pericol major ca România să devină un importator net, care-și va asigura pe viitor mare parte din necesarul de gaze din surse externe, mai ales din cauza epuizării câmpurilor actuale.
În acest context, studiul identifică doar trei posibile alternative pentru viitor pentru acoperirea golului lăsat de epuizarea resurselor existente de gaz onshore.
Descoperirea unor noi rezerve onshore de petrol și gaze prin explorare convențională.
Dezvoltarea extracției prin fracturare hidraulică, activitate care „se confruntă cu o puternică opoziție din partea localnicilor și a activiștilor de mediu”.
Exploatarea rezervelor dovedite de petrol și gaze naturale din Marea Neagră.
Cel din urmă scenariu este cel recomandat de autorii studiului ca fiind cel mai potrivit pentru strategia energetică românească, deși este un pansament pentru o durată scurtă de timp. Acesta nu ia în calcul alte surse de energie sau nu face măcar trimiteri la potențialul de a acoperi golurile lăsate de epuizarea combustibililor fosili de către surse curate de energie. De exemplu, potrivit unui studiu al Băncii Mondiale, Marea Neagră are un potențial promițător de generare a energiei eoliene.
Situația e departe de-a fi soluționată acum și aici. Din Planul Național de Redresare și Reziliență reiese că tranziția energetică se bazează în mare parte pe gaz. Mai mult, europarlamentarii au votat includerea gazului fosil și nuclearului în taxonomia UE, adică în lista de activități economice care pot fi etichetate ca sustenabile, chiar dacă această viziune e destul de contestată.
Extinderea rețelei de gaz este un proiect național important extrem de dorit la nivel local. 70 la sută dintre localitățile din România nu sunt racordate la gaze, arată statisticile, iar primarii multora dintre acestea au ca prioritate aducerea gazului și înlocuirea surselor tradiționale de încălzire cu lemne sau cărbune.
Singura independență energetică, susțin ecologiștii experți în energie, poate veni doar din energii regenerabile și prin schimbarea direcției către scăderea consumului de energie.
Articolul a fost publicat inițial pe 26 iunie 2022. A fost actualizat pe 14 octombrie 2022 pentru a clarifica unele aspecte prezentate în prima versiune.
