Nu sunt vreo expertă în sexualitate, gen și corpuri, dar sunt în contact cu realitatea. Ca să cunosc mai bine această lume, am fost la Muzeul Universității Ghent sau GUM, la Phallus expo, o expoziție despre penisuri.
Pentru că era foarte cald afară, m-am bucurat să intru în instituția cu aer condiționat. Intrarea era întunecată și nu mi s-a părut foarte primitoare, mai ales în comparație cu grădina botanică de afară. Am luat liftul până la etajul trei, unde, într-o cameră plină cu obiecte ciudate, ghidul muzeului aștepta vizitatorii din ziua aceea. După o scurtă explicație despre cum funcționează muzeul, am fost lăsat să mă plimb liber pe-acolo.
Videos by VICE
Phallus e o expoziție temporară în cadrul unei colecții permanente de curiozități. Obiectele pe care le găsești la GUM sunt materiale de predare vechi care nu mai sunt utile în era digitală a secolului 21. După ce am trecut pe lângă un cal din papier maché în mărime naturală, un penis imens din fier, măști aborigene, animale împăiate și plante de metal, am urcat pe scări și am intrat într-o cameră mică, întunecată, cu multe obiecte în formă de penis.
Expoziția promite să pună organul genital masculin pe un piedestal, în ideea că mai târziu îl va da jos. Spațiul e plin de perspective masculine asupra sexualității și a lumii medicale. Această critică e discutată și în secțiunea de jucării sexuale și documentare despre vagine. De exemplu, în cartea lui De humani corporis fabrica libri septem, biologul Andreas Vesalius spune că vaginul e doar un penis întors pe dos. O idee care merge cu teoria socială și creștină din vremea aceea cum că vaginul avea scopul de a primi organul genital masculin și de a scoate copii. Practic, vaginul era considerat un canal de primire a spermei și nimic mai mult. De aceea, la începuturile ei, medicina n-a dat nicio atenție vaginului.
În camera plină cu penisuri am primit explicații despre toate lucrurile legate de penis. Am văzut penisul împăiat al unui liliac și testiculele unui câine. Am fost cam dezamăgită că nu am văzut niciun penis de rățoi, pentru că știam că e super special și spiralat, la fel ca vaginul raței. Pe perete erau atârnate mai multe sculpturi cu micropenisuri pe care probabil le vedeai în trecut la circ sau spectacole de ciudățenii. Am văzut chiar și modele de organe genitale feminine și masculine exact ca cele pe care le-am văzut când eram mică la orele de educație sexuală și n-am înțeles nimic.
În centrul camerei era un model de corp masculin, cu erecție și cu capul în jos. De ce o fi trist? De ce o avea erecție? Rămâne un mister.
Expoziția ne povestește și cum ne dezvoltăm organele sexuale. Practic, toate cresc din același tubercul. Cercetările au arătat că, într-adevăr, vaginul nu se deosebește prea mult de penis. Am învățat asta din cartea lui June Pla, Jouissance Club, care explică totul despre sex și organele sexuale. O recomand cu căldură pentru toți cei care vor să știe mai multe despre orgasm. De exemplu, noi știm că clitorisul femeii e un singur punct, când de fapt, în interiorul corpului, acesta are și el un gland, un prepuț și țesut care se umflă, ca și penisul.
Deci toți avem penisuri? Se pare că da. Expoziția avea și un videoclip despre persoane intersex. Am aflat că, până acum câțiva ani, bebelușii intersex erau operați de către doctori care le decideau sexul fără să le ceară consimțământul. Mi s-a părut absurd. Dar se pare că ei recent au realizat cât de absurd e. Acum așteaptă ca acești copii să ajungă la maturitate și să decidă singuri ce își doresc. Așa că în prezent există o nouă generație de persoane intersex. Oare o să se înmulțească în viitor? Sunt foarte curioasă.
Ok, deci am învățat câteva lucruri noi despre penis, inclusiv că mărimea medie a penisului în Belgia e de 14,5 centimetri, dar mult prea puține despre vagin. Nu simt că expoziția a reușit să dea penisul jos de pe piedestal, ba mai degrabă i-a confirmat statutul. Pentru o expoziție care vrea să critice gândirea falocentrică, a rămas prea focusată pe falus.
Articolul a apărut inițial în VICE Belgia.
