Taxidermista Beth Beverly.
M-am uitat de curând la opt episoade din emisiunea Immortalized, un reality show despre împăierea animalelor. Emisiunea nu va fi continuată, dar eu deja am o mică obsesie. Mereu am presupus că taxidermiştii sunt foarte detaşaţi şi ambivalenţi faţă de animalele care ajung pe masa lor de lucru, dar concurenţii emisiunii chiar păreau iubitori de animale.
Videos by VICE
Acum câteva săptâmâni mi-am satisfăcut obsesia după ce-am vorbit cu Beth Beverly, o concurentă de la Immortalized din Philadelphia Când am intrat în atelierul ei, ea stătea la un birou plin de bucăţi de şmirghel, lăbuţe de iepuri şi pene de găină. Sângele şi hoiturile eviscerate la care mă aşteptam lipseau din peisaj. M-am aşezat vizavi de ea şi m-am uitat la ea cum adăuga un fel de lut pe pleoapele lui Tyrone, un câine maindanez la care făcea ultimele finisaje.
Beverly îşi ţine specimenele moarte într-un congelator cu dungi roşii şi albe, unde ele îşi aşteaptă rândul la împăiere. Congelatorul era atât de plin, că pusese o cutie metalică de scule pe el ca să ţină capacul închis. Interiorul lui era plin de iepuri de dimensiuni medii care au murit de la pesticide. Ea îşi obţine animalele decedate de la o fermă din Cobleskill, New York, unde prietenii ei, Thomas McCurdy şi Bailey Hale, cresc capre, porci, iepuri şi găini. Tocmai a terminat de montat capul oii Orka, animalul favorit al cuplului, care a murit la naştere. Ea l-a împăiat ca un cadou pentru nunta lor. Nu a mers niciodată la vânătoare, dar mi-a povestit o experienţă de-a ei de la fermă, care a schimbat modul în care-şi priveşte specimenele. Totul s-a petrecut când a ridicat un iepure tânăr. L-a ţinut în braţe. L-a mângâiat uşor, pe blana lui moale şi maronie, şi pe urechile lui lungi, a vorbit frumos cu el în timp ce se uita în ochişorii lui drăguţi. Apoi i-a rupt gâtul.
Beverly a aruncat animalul, care încă se zbătea, pe masa măcelarului, unde Thomas McCurdy l-a decapitat cu o toporişcă. Mi-a spus că „Încă mai dădea din picioare. Şi după ce-i decapitezi, ei tot ţopăie.”
Iepure anonim care urmează să fie măcelărit.
Beverly s-a specializat în taxidermie vestimentară. Efoarte creativă. Afăcut o pălărie din scrotul unei vulpi. S-a apucat de genul ăsta de proiecte, după ce a cumpărat un fazan întreg de la măcelărie, în perioada când încă se antrena. L-a adus acasă ca să-l împăieze de exerciţiu. Voia să-l muşte cu bisturiul, nu cu dinţii. Mie mi se face greaţă când scot zgârciul de la pui, dar când Beth eviscera animalul s-a trezit cu o poftă de mâncare incredibilă. „Nu mai era doar un morman anonim de proteine pe care l-am cumpărat de la supermarket. Am crescut într-o familie unde toată lumea era la regim şi mâncarea era privită prost. Experienţele mele cu taxidermia mi-au permis să văd de unde vine mâncarea noastră şi să am o relaţia mai apropiată cu ea”
McCurdy jupoaie iepurele
S-a pregătit să omoare iepurele cu un shot de whiskey şi un video explicativ de pe Youtube. A fost surprinsă că n-a plâns după ce i-a rupt gâtul animalului. „N-am simţit nimic. Trebuie să pregăteşti animalul imediat cum îl ucizi. Trebuie să-i scoţi maţele cât mai repede.” A legat picioarele iepurelui decapitat de un stâlp de lemn, ca să se scurgă sângele pe gât. L-a jupuit şi a smuls blana de pe el cum ţi-ai da jos un ciorap transpirat. Organele animalului erau calde când i-a smuls inima din piept. Beverly a încercat să scoată vezica iepurelui întreagă, dar n-a avut noroc şi a ajuns năclăită în urină de iepure. Săculeţul de pişat arăta ca un balon cu apă cu vinişoare roşii.
Vezica iepurelui.
După ce şi-a spălat urina şi sângele de pe mâini, ea l-a ajutat pe McCurdy să facă o tocăniţă elizabetană de iepure. „Era priam dată când nu mi-a fost ruşine şi nu m-am simţit vinovată că mâncam carne. Era atât de sătulă cu mâncare excelentă, încât nici nu mă gândeam să las o bucăţică din el să fie risipită.”
Tocăniţă de iepure elizabetană.
A doua zi, Beverly a umplut o ladă frigorifică cu capul, blana, labele şi organele iepurelui şi a luat autobuzul spre Philadelphia, unde a scobit craniul şi a fiert creierul în apă de izvor pentru a obţine o pastă pentru tăbăcirea pielii. „am o amică ameri-indiană, care spune mereu că fiecare animal are destul creier, cât să-şi tăbăcească singur pielea”. Nu crede că se aplică şi la animalele mari, dar la iepuri sigur merge. Soluţia era un fel de piure gri, care miroasea ca un abator, dar tehnica asta ameri-indiană de tăbăcire a pielii conservă blana şi previne putrefacţia. A pus capul iepurelui pe o placă şi i-a adăugat nişte coarne de plastic ca să fie umilinţa completă. Pielea tăbăcită cu creier a fost transformată într-o eşarfă pentru McCurdy. Organele au ajuns în castroanele pisicilor ei.
Iepurele încornorat.
Acum câteva zile a primit un fazan din ăartea unui vânător, pentru împăiere. După ce a jupuit şi eviscerat pasărea, a aruncat fazanul într-un cuptor cu ceapă, morcovi, ţelinî, o căpăţână de usturoi şi alte legume. A copt vânatul timp de 36 de ore, ca să se frăgezească bine carnea. A spus că avea gust de curcan şi că a simţit diferenţa doar pentru că a renunţat la carnea din supermarket. „M-am gândit că dacă tot rămâne carne în plus, ar fi o prostie s-o arunc”. Deşi nu împăiează animalele cu tot cu piele, Beverly foloseşte cât mai mult din animale. Tocmai a comandat un porc eviscerat de la fermă şi îl va mânca aproape pe tot, de la copită la rât.
„Mă simt mulţumită, că am văzut ceea ce mănânc”, mi-a spus ea, în încheiere.
Traducere: Mihai Popescu
