Am întrebat femei din România ce-i un bărbat alfa pentru ele

Autoarea: Miruna Rotaru

Bărbatul alfa e o tipologie de care tot auzi pe internet, poate în același timp cu discuțiile despre sigma male. Conceptul ăsta a devenit deja un clișeu, iar înțelesul lui este asociat de cele mai multe ori cu această ființă fictivă, bărbatul tras la sală, care are success în viața profesională.

Adaugă la asta un garaj impresionant, prietenii cu alte persoane publice influente și niște păreri radicale, ferme, prin care pare că explică lumea tuturor.

Desigur, conceptul e însoțit și de discuții despre bărbatul beta, termen folosit cu sens peiorativ pentru cei care nu-s alfa și sunt condamnați să rămână în umbră, să se mulțumească cu ce rămâne.

Dacă te iei după definiția din dicționarul Cambridge, un mascul alfa este „cel mai de succes și mai puternic bărbat din orice grup”. Teoria, cum ușor se poate observa, își are originea în regnul animal. La asta s-a lipit o lucrare din anii ‘40 a lui Rudolph Schenkel – „Expressions Studies on Wolves”. Acolo se vehicula că lupii se luptă pentru a câștiga dominația haitei, iar câștigătorul este considerat lupul „alfa”.

Termenul „beta” a fost inventat tot pentru a descrie comportamentul lupilor și se referă la masculii subordonați celui alfa. El a observat un cuplu de lupi la zoo: lupul și lupoaica și puii lor, unde implicit cei din urmă erau subordonați celor dintâi. E un detaliu care, desigur, le scapă fanilor teoriei. A contribuit și biologul David Mech.

A preluat ideea și a scris despre lupul alfa în bestsellerul internațional „The Wolf: Ecology and Behavior of an Endangered Species”.

Lupul, nimic de zis, e fermecător. Asta nu înseamnă că trăsăturile lui se transmit la fel și către oameni. 

Adaugă la asta și teza lui Jordan Peterson despre cum ierarhiile au fost „preluate” de oameni de la homari. El a început să vorbească de lobster theory când își promova cartea „12 reguli de viață”. Jordan Peterson susține că oamenii și homarii au evoluat dintr-un strămoș comun și că masculii homari, pe măsură ce urcă în ierarhie, organismul secretă mai multă serotonină, deci sunt mai fericiți. Concluzia e, pe scurt, că și noi oamenii am fi, cumva, la homarii: predispuși ierarhiilor și asta ne dă putere. Știința îl contrazice însă, iar biologia nu pare să fie deloc punctul lui forte.

Oamenii iau însă în serios fazele astea, de la masculi alfa la ierarhii. Ba mai mult există și cursuri care să te învețe cum să devii un mascul alfa feroce. Asta deși, pentru a te apropia de modelul original de alfa, ar trebui să fii cam la fel de feroce ca un proaspăt tătic care împinge căruciorul roz al fetiței lui. 

Taberele de bărbați adevărați, locale sau internaționale, vin cu promisiuni mari: vei câștiga bani, vei atrage femei, vei fi mai încrezător, vei impune respect etc. Realitatea e însă că o săptămână de tăiat lemne la bustul gol, făcut băi reci și vânat iepuri sălbatici nu îți vor rezolva problemele. 

Ziceam de atragerea femeilor. Ei bine, ăsta e un punct forte al tezei masculinității puternice. Partea amuzantă este că aceste cursuri sunt în general gândite de bărbați. Niște bărbați care îi învață pe ceilalți bărbați, printre altele, și ce vor femeile. Logic, nu? Dar nu despre tabere e acum, ci despre femei.

Am vorbit cu femei tinere din România despre cum se raportează ele la bărbatul alfa. Poate așa măcar câțiva bărbați vor afla ceva nou și se vor baza mai mult pe chestiuni pragmatice, nu promisiuni.

La ce se gândesc femeile când aud de „bărbatul alfa”

„Mă duce cu gândul la un bărbat nesigur. Se descrie așa tocmai pentru că nu are nimic altceva care să-l scoată în evidență și își atribuie singur calitățile care ar defini un alfa. E un bullshit.”
— Mădălina, 23 ani

„Mă gândesc la putere, stabilitate financiară și hotărâre. Ca aspect fizic aș zice nici prea înalt, nici prea scund, să fie solid, dar nu gras, să fie un tip zâmbăreț, relaxat, nu la cămașă și cravată. Poate chiar îmbrăcat în haine sport. A, și tot la capitolul moral, aș zice că un tip alfa ar trebui să aibă un mindset sănătos, adică să nu fie un tip anxios și temător. Trebuie să fie hotărât și să știe ce vrea și să-și urmărească obiectivele.”
— Andreea, 23 de ani

„Mi se pare că un alfa e matur și recunoaște când greșește, este independent financiar, adică nu mă scoate în oraș cu banii părinților, nu se dă mare și nu e genul de bărbat care are BMW, ci mai degrabă are pasiuni. E genul de om care se îmbracă bine, dar nu țipă Gucci pe el, sau nu e tot în Nike, că devine Nike man, nu alfa man. Și încă o chestie. Dacă într-un debate oamenii din jur au alte păreri, nu încearcă să-i convingă de părerea lui, ci mai degrabă acceptă că există și alte puncte de vedere.”
— Maria, 30 ani

„Cu «alfa», sincer, mă gândesc la lupi, că din câte știu de acolo a pornit toată treaba. Dar când zic bărbat alfa mă gândesc la unul care nu încearcă să-și arate supremația față de ceilalți. La modul: te lauzi că ai bani, dar tu stai cu chirie într-o garsonieră și mănânci pateu.”
— Corina, 26 ani

„Mă gândesc la un cimpanzeu, un bărbat care se impune prin bărbăție, prin violență. Adică, mie îmi pare o denumire dată de ei pentru ei. E un concept inventat pentru a fi acceptat în societate și din cauza asta pleacă cu multe minusuri, având gândirea asta și probabil ei sunt nesiguri, de fapt.”
— Alina, 24 ani

„Un alfa trebuie să fie capul familiei. E un lider, este responsabil, protector. E un tip înalt, bine făcut, nu pachet de mușchi, dar să aibă o condiție bună și să aibă grijă de corpul lui. Și îl văd având niște trăsături masculine – față conturată, nas puternic, maxilar proeminent.”
— Elena, 26 ani

Până aici ai putea spune că femeile nu consideră că un alfa trebuie să fie reprezentarea lui Adonis modern. Din punct de vedere moral, ele s-au axat mai mult pe a spune că e un tip hotărât, încrezător, cu caracter și pasiuni, cu ceva stabilitate financiară, dar nu show off. Așa că am mers mai departe dincolo de general și mai în plan personal.

Cum și-ar dori femeile să fie partenerul lor

„Un tip familist, empatic, nu rigid, cu o sensibilitate aparte și să-și dorească copii neapărat. Să fie tradiționalist, să respecte drepturile femeii și femeia.”
— Andreea, 23 ani

„Cel mai important ar fi să îmi dea libertatea de care am nevoie, iar el să fie sincer, înțelegător, să accepte că fiecare are individualitatea lui, amuzant. Fizic, nu știu, să fie simpatic, adică proporționat, nici să aibă doi metri și să fie prea slab, dar nici mic și îndesat și nici să fie pachete de mușchi. Am o slăbiciune pentru băieții cu păr creț. E important și să aibă încredere în el, dar nu la modul narcisist, ci să-și știe atât limitările, cât și calitățile. Să fie om de încredere și să știi că te poți poți baza pe el.”
— Corina, 26 de ani

„Să fie amuzant, înalt – e un plus dacă are și pătrățele, dar se acceptă și fără –, să fie gentleman, adică să aibă bunele maniere la el, să fie ambițios, ca să mă ambiționeze și pe mine, și să aibă încredere în el și în mine.”
— Maia, 24 ani

„Îl văd fiind capul familiei, să fie genul de om pe care să te poți baza, să fie un om de la care ai ce învăța, matur, experimentat, descurcăreț, nu doar plin de diplome. Pentru mine, e important să fie și credincios, să fie atent cu mine și să nu traseze o graniță între rolurile noastre și să mă ajute la una alta prin casă. Din punct de vedere fizic, mi-ar plăcea să fie înalt, să aibă un aspect sănătos, un zâmbet frumos – dacă se poate, dar tre’ să se poată!”
— Elena, 26 ani

„Să fie sigur pe el și să aibă o aroganță care să provină din această încredere, dar să nu fie o aroganță proastă, aia care te face să pari narcisist, nu ca un alfa, care își atribuie singur calitățile, nu un lăudăros. Să fie deștept, să mă facă să vreau să-l ascult, implicat în chestiile care contează pentru mine, să nu fie egoist. Vreau ca într-o relație să primesc cât dau.”
— Mădălina, 23 ani

„E important să fie educat, respectuos, să aibă principii morale, cei șapte ani de acasă, să fie glumeț, sensibil, descurcăreț, să-mi inspire încredere în el și în mine, iar ca fizic să fie înalt. Oricum opinia asupra frumuseții mi se schimbă în funcție de calitățile lui ca om. Pentru mine nu contează așa mult cum arată.”
—  Alina, 24 ani

„Ca să vreau o relație cu cineva trebuie să simt că e mai inteligent decât mine pe un domeniu anume. Mă cucerești intelectual, că fizic nu prea am un tipar, un corp sănătos, nu neapărat atletic, să nu fie cocoșat și fără acnee. Ca stil vestimentar, aș zice ceva pe stil mai italienesc, neglijent, dar neglijentul ăla elegant.”
— Maria, 30 ani

Ți-am adus aici răspunsurile astea, vezi tu ce faci cu ele. Am încercat să fie cât mai diversificate ca să nu crezi că există doar acel fel de-a fi. Și nu mă îndoiesc că sunt în societate femei care vor fix acel bărbat alfa despre care tot auzi. Ai văzut un exemplu deja în spusele Ilincăi Vandici. Ele sunt minoritare, totuși. Totodată, ar trebui să-ți pui cea mai importantă întrebare: cu ele vrei o relație? 

Iar dilema asta e și mai grea: ce vrei de fapt de la tine, viață și ceilalți? Și de-acolo să începi să lucrezi. Au zis-o alții înaintea mea mai bine: „Ambiția mea n-o are nimenea”.