La sfârșit de octombrie 2019, mă trezesc la 6.30, pe-o mare ceață, mă urc în mașina alor mei, bag GPS-ul și mă rog să nu fac accident în drumul de la Oltenița spre Buzău. În timp ce conduc cuminte și încordată pe jumătatea de pe prima bandă, o știre la radio anunță că e Ziua Internațională împotriva traficului de persoane. Umerii mi se îndepărtează de urechi și îmi zic că oricum s-ar termina ziua, e bine că m-am pornit la drum.
Cu trei luni înainte, cazurile Alexandrei Măceșanu și Luizei Melencu au fost punctul de pornire pentru anchete jurnalistice care au arătat cât de vulnerabile sunt fetele din zona Caracal pentru rețele de prostituție forțată și trafic de persoane. Am resimțit perioada iulie-august ca unul dintre primele momente de solidarizare națională care să se uite mai atent la felul precar în care statul are grijă de adolescentele din România.
Videos by VICE
O cronică cu mărturii despre abuz, violență și indiferență
După cazul Caracal, le-am cerut femeilor și fetelor care mă urmăresc pe canalul SEXUL vs BARZA să îmi trimită povești personale despre abuzuri și neglijențe ale Poliției Române. Este canalul pe care am publicat în ultimii șapte ani peste o sută de videoclipuri pe teme legate de feminism, educație sexuală și sănătate reproductivă. Am strâns peste zece milioane de vizualizări și sper că munca de aici a ajutat un număr considerabil de adolescente.
De data aceasta, în urma apelului pe care l-am făcut în luna iulie, am primit mai multe povești personale care arată că Poliția română poate fi complice cu agresorii și că violența împotriva copiilor, fetelor și femeilor poate fi o chestie indiferentă, firească sau un motiv de bagatelizare. Un exemplu grăitor este și achitarea celor 25 de inculpați în cazul Țăndărei, care au traficat două sute de copii în Marea Britanie. A ieșit un videoclip care pe mulți i-a lăsat mască și care a fost preluat la televiziunile naționale. Dacă nu l-ai văzut, o poți face aici:
Pe scurt, poveștile cu autoare pe care le păstrez anonime din motive evidente sună cam așa:
– O adolescentă care tocmai a scăpat de violatorul ei găsește speranța în plin câmp: o mașină de poliție pe șoseaua dintre Constanța și restul litoralului. Polițistul de la volan refuză să o ajute și o trimite pe jos la secție.
– O femeie sună la poliție din cauza soțului ei. Poliția vine, nu o ajută cu nimic, dar îi ia datele. Unul din polițiști începe să o sune de pe multe numere și să îi facă avansuri. Femeia scapă de polițistul abuzator doar rugându-l pe fostul soț abuzator să-l sune pe polițist și să-i spună că s-au împăcat.
– Dar povestea care m-a impresionat cel mai mult, și pe care n-am publicat-o la momentul respectiv, a fost a unei tinere care a fost traficată și pe care un bărbat care avea legături cu foștii ei traficanți a sechestrat-o, a abuzat-o și o șantaja cu un videoclip din timpul sechestrului în care urina pe ea. Iar Poliția, ai ghicit, nu a ajutat-o cu nimic.
Toate poveștile astea grave mi-au deschis ochii și mai mult la acest sistem invizibil de violență: în jurul nostru, în fiecare zi, fără să știm foarte bine și fără să vorbim despre asta, există o mulțime de fete și femei care îndură violență la care nici nu te gândești. Deși aveam un canal de Youtube de educație pe aceste teme, tot mi se părea că sunt cu mâinile legate și că nu știu ce să fac pentru aceste fete și femei extrem de vulnerabile.
Educație sexuală la Buzău
Până când într-o zi, am aflat că la Buzău, psihologul Claudia Ichim folosește clipurile SEXUL vs BARZA ca să facă educație sexuală cu fetele care ajung la Centrul de Urgență din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului. Acesta este un centru de tranzit, unde ajung copii cu vârste între șapte și 18 ani, care locuiesc aici până când situația lor juridică se clarifică.
Cei mai mulți dintre cei 180 de copii care ajung la centru în fiecare an sunt de fapt minore între 14 și 16 ani. Ele sunt aduse de Poliție care colaborează cu personalul Protecției Copilului, după ce, în scenariul obișnuit, într-o situație vulnerabilă (violență sau neglijență în familie sau în mediul în care trăiesc), au fugit de-acasă și au ajuns pe mâna unui bărbat care voia ca ele să se „mărite” cu el sau să le traficheze. Metoda de racolare cunoscută drept „loverboy”. Dincolo de traumele pe care ele le trăiesc captive într-o astfel de lume, metoda aceasta implică și faptul că ele își încep viața sexuală de la vârste foarte mici.
În ziua din octombrie în care ajung la Centrul de Urgență pentru a ține un atelier de educație sexuală pentru adolescente și pentru a face interviuri cu câteva dintre ele, Claudia primește un nou caz: o fată adolescentă găsită în tren. E însărcinată și fugea la iubitul ei de la Buzău.
„Toate ne-am futut, doamna, de-asta suntem aici”
Intru într-o sală plină cu zece adolescente. Toate, fete care au trecut la un moment dat prin centru sau care încă locuiesc acolo. Mă așez turcește pe podea și mă uit la fiecare dintre ele. Stau pe scaune, într-un semicerc în fața mea, timide sau obraznice, dar gata să mă testeze. Sunt copii, pentru cei mai mulți dintre noi, dar experiențele trăite le-au furat anii în care ar fi trebuit să descopere lumea în alte moduri. Le-am îndrăgit din prima și pe parcursul a vreo trei ore de discuții despre contracepție, consimțământ (ce înseamnă să spui DA numai când vrei ceva cu adevărat, ce înseamnă să spui NU când nu vrei ceva și cum asta trebuie respectat), planurile lor de viitor – cu tot cu pauză de fumat și pauza cu J’ador – Mireasă – am ajuns să le cunosc puțin. M-am bucurat că o instituție de stat și-a deschis ușile unui specialist independent, ca să înțelegem cu toții mai bine realitatea adolescentelor din România pe care deseori o băgăm sub preș.
– Fata de 13 ani, cu piele măslinie, gropițe în obraji și un zâmbet dulce, pe care tatăl a ținut-o legată mai mult timp.
– Fata plăpândă și palidă de 13 ani, care, la jocul despre „despre ce suntem mândre” nu poate să-mi spună un lucru cu care se laudă până când nu este încurajată de celelalte fete: „Cum nu? Cu bebe!”. „Cu bebe” spune și ea, nesigură, referindu-se la bebelușul ei de doar două săptămâni care locuiește și el în centru, apărut după un abuz sexual al tatălui ei vitreg. La un moment dat, mama foarte tânără a lui bebe este chemată să îl hrănească. Se întoarce mai târziu la noi spunând că l-a adormit, în timp ce oboseala se vede și pe ochii ei de fetiță, după efortul de-a hrăni un copil venit mult prea devreme în viața ei.
– Fata grăsuță și veselă de 14 ani care se laudă în grup cu sexul supermișto pe care-l face și cu superputerea ei de a nu rămâne însărcinată. Nu știam de fapt la începutul întâlnirii dacă ele toate și-au început viața sexuală sau nu, dar ea îmi trântește cea mai frustă și amuzantă frază a întâlnirii: „Toate ne-am futut, doamna, de-aia suntem aici.”. Apoi, în privat, puștoaica îmi mărturisește că e foarte stresată când face sex, pentru că prietenul ei de aproximativ 23 de ani, din cauza căruia a ajuns inițial la Centrul de urgență și cu care se vede din nou, în secret, refuză să folosească prezervativul. Nici măcar nu folosește metoda coitului întrerupt, ci ejaculează în ea de fiecare dată și îi tot spune că vrea să facă un copil cu ea, ceea ce ea nu vrea. Am încercat deci să îi explic că 1) fără contracepție, nu există nicio magie personală care te ajută să nu rămâi însărcinată dacă nu îți dorești asta 2) că are dreptate să își apere limitele și să nu vrea să facă copil la o vârstă așa mică, și că asta n-ar face decât să o aducă înapoi la Centrul de Urgență 3) că nu este normal ca prietenul ei să își dorească să facă un copil cu un copil.
– Fata care locuiește de câțiva ani în Centrul Maternal cu copilul ei, care învață la școala profesională și este mândră că o să aibă o meserie cu care poate să aibă grijă de familia ei.
– Fata subțirică cu ochi mari și părul lins, care mă întreabă pe tonul cel mai neutru ce înseamnă cuvântul „contracepție”.
România este pe primul loc, în Uniunea Europeană, la numărul de mame minore. Deseori copiii născuți de ele ajung în centre de plasament, pentru că mamelor-copii le este aproape imposibil să-i îngrijească, atât timp cât nu au sprijinul unor adulți. Poveștile de mai sus aparțin unor copii vulnerabili, care au fost abuzați sau au căutat dragostea pe care nu o primesc în familie în afecțiunea falsă a unor bărbați cu cinci-zece ani mai în vârstă. Nu-i nicio mirare că, deși fac sex, știu foarte puține despre ce înseamnă asta.
Sex la 11 ani, fugă de acasă la 15 ani
Când ziua noastră împreună se termină, alte trei fete sunt de acord să îmi dea un interviu pentru SEXUL vs BARZA.
Primul interviu este povestea unei adolescente de 16 ani, aflată a doua oară în centrul de la Buzău. Și-a început viața sexuală la aproape 12 ani, cu iubitul ei de 27 de ani, nepotul familiei adoptive în care trăia copila. Mama adoptivă era de acord cu relația lor. Dar nu știa că aceasta are și o componentă sexuală, după cum explică minora. Când bărbatul a încheiat relația dintre ei, tânăra – ca orice adolescentă îndrăgostită – a simțit că lumea i se sfârșește. Așa că a decis să fugă de acasă. De aici, povestea se complică și mai tare, motiv pentru care astăzi, la 16 ani, fata se află la centrul de la Buzău și este ajutată să evalueze ultimele întâmplări din viața ei.
Te invit să urmărești primul interviu: SEX LA 11 ANI, FUGĂ DE ACASĂ LA 15 ANI.
Al doilea interviu este cu o fată de 14 ani, care la 12 ani a fugit de-acasă să se vadă cu un băiat de 18 ani cu care vorbea pe internet. Până să se dumirească, deja făcuse sex, iar el voia ca ea să se mărite cu el și să facă un copil.
Te invit să urmărești al doilea interviu: APROAPE MĂRITATĂ LA 12 ANI
Cum le ajută Centrul și ce un mesaj pentru părinți
Pe scurt, la Centrul din Buzău, psihologul Claudia Ichim și colegele ei încearcă să stabilizeze situația juridică și familială a fiecărui copil – unii rămân în sânul familiei, eventual la familia mai largă, alții merg într-un centru de plasament -, dar și să îi ajute emoțional, într-o perioadă de criză.
Încearcă să le vorbească despre încrederea în sine, despre importanța educației care să le ofere independență, mai târziu, când vor deveni adulți. Însă este greu să fii singurul psiholog într-un centru de urgență unde ajung 180 de copii pe an. Claudia și-ar dori mai mulți colegi alături de ea, dar și mai multe fonduri pentru Protecția Copilului, precum și colaborarea mai îndeaproape a autorităților pentru binele copiilor.
Atât Claudia, cât și fetele au un mesaj pentru părinți: Să aibă mai multă grijă de copiii lor.
Dacă vrei să afli mai multe despre fetele care ajung la centru și ce pot face familiile pentru a evita astfel de situații, urmărește interviul cu Claudia Ichim, psiholog.
Editor: Iulia Roșu
