La sfârșitul lunii iunie am fost înconjurat de mii de petrecăreți atașați la un soundsystem, într-o zonă, pe undeva. Doar că pe undeva ăla s-a-ntâmplat să fie Festivalul Silk Road din munții Hindu Kush, provincia Bamyan din Afganistan, departe de spiritualitatea indusă de droguri și istericalele de pe Twitter . Mii de afgani, ajunși aici în pick-up-uri și pe motociclete iraniene, au umplut o pajiște înconjurată din toate părțile de crestele munților de aur. Vârfurile lor formau un amfiteatru natural perfect pentru spectacole de peste zi.
Festivalul s-a deschis cu o seară de gală la care au participat exclusiv politicieni și crema societății locale. Unul câte unul, s-au adresat unei mulțimi dezinteresate, dintr-o sală mare de conferințe. Însă, la scurt timp, discuțiile lor au ajuns la ceea ce publicul aștepta: spectacolele live ale unei serii de muzicieni locali și naționali. Melodiile la damburas – un instrument cu două coarde, specific muzicii folk Hazara – au relaxat mulțimea, care a culminat într-o frenezie de urale explosive când Adbul Hameed Sakhizada a ajuns pe scenă.
Videos by VICE
Abdul este un superstar național și câștigătorul fenomenului afgan Voice. Show-ul lui a fost atât de energic, încât chiar și unele dintre gărzile înarmate care patrulau prin sală nu s-au putut abține din dansat; cel așezat în stânga mea bătea ritmul de gresie cu Kalashnikovul.
Ajuns la cea de-a cincea ediție, festivalul de trei zile a fost creat de Consiliul de dezvoltare turistică Bamyan, cu sprijinul Fundatiei Aga Khan. Festivalul sărbătorește și prezintă cultura bogată a regiunii, după secole de represiune; cel mai recent, în 2001, 6 000 de Hazara au fost masacrați de către talibani, după ce aceștia le-au interzis o mare parte din muzică și dans.
Dar în timpul festivalului – unde vin în jur de 10 000 de afgani din întreaga regiune și dansează pe câmpiile din jurul orașului adormit Bamyan – zilele-ntunecate, represive ale ocupației talibane par foarte îndepărtate.
Energia ținea până seara, când oamenii se împrăștiau înapoi pe dealuri, iar câțiva asistau la un spectacol acustic intim, într-o ruină legendară de pe vârful unui deal abrupt. Numit Gholghola – sau „Orașul țipetelor” – după ce locuitorii săi au fost masacrați de Genghis Khan, cupolele care au rămas în orașul ruinat oferă o acustică excelentă pentru muzica halucinant de melancolică.
Înainte de ceremonia de închidere, ultima zi oferea cele mai multe demonstrații ale culturii locale, inclusiv de dans interpretativ bizar și un joc de remorcher de război. Dar de departe cel mai memorabil a fost buzkashi – un joc pe un teren fără limite, unde participanții sunt călare, iar carcasa fără cap a unei capre e pe post de minge. În meciul nostru, 20 de oameni împărțiți în două echipe trebuiau să arunce animalul lipsit de viață într-o groapă săpată în pământ.
După meci, mulțimea s-a adunat in fața unei scene mari pentru marele final, ceea ce a implicat și mai mult dansat pe melodii la dambura, până când o pană de curent ne-a aruncat în întuneric. Însă imediat au pornit generatoarele diesel vechi, iar o data cu ele s-au dezlănțuit și niște persani techno, ca o încheiere-n forță.
Urmați-l pe Maximilian pe Twitter: @MTIClarke
Traducere: Andra Olteanu
Citește mai multe articole despre Afganistan:
Grădina zoo din Kabul e o rară poveste afgană de succes
Arta nemuritoare din Afganistan
Cu skateboardul prin Afganistan
Recolta de opiu din Afganistan e înfloritoare
Acoperișul Lumii este în Afghanistan
Noul capitalism din Afganistan
