Pe bulevardul spre cea mai mare piață din București e liber, nici urmă de mașini, doar niște garduri întinse de aici până acolo și niște bandă alb-roșie între ele. În capăt e casa aia mare a poporului, în care stau acum parlamentarii, iar în fața ei se întinde Paștele. Sau cel puțin se întinde ceva care ar putea avea tangențial legătură cu Paștele și cu un târg cum mai vezi p-afară. I-au spus „Tradiţii şi flori de sărbători”.
Fotografii de Răzvan Băltărețu.
Gabriela Firea l-a vizitat ieri, a cumpărat diverse mărunțișuri de la tarabagii, a mâncat, a admirat caruselul și a plecat mulțumită că a mai reușit încă o dată să pună Capitala pe harta mare a orașelor lumii. Se vede treaba că ne prețuim atât istoria, cât avem și chef de sărbătoare. De-a stânga și de-a dreapta, în spate și în față, în târgul ăsta ești înconjurat de vreo 110 tarabe meșterite de mâna păstrătorilor de tradiții în care sunt adunate, rând pe rând, bijuterii, fier prelucrat, ceva sticlă, multe cruci și icoane, turtă dulce, cozonac de post și de dulce, și altele de-ale gurii și de-ale purtatului.
Videos by VICE
Sună suficient de optimist până acum? Ar trebui, mai mult nu pot. Și nici nu cred că voi reuși să am mai mult entuziasm până pe 17 aprilie, când piața aia va redeveni mare și potențial găzduitoare de concerte.
Citește și: Târgul tradiţional de Crăciun din București e raiul kitschului chinezesc
Să nu fiu însă hater degeaba. București n-a dus lipsă de târguri dintre cele mai mărunte sau cele mai importante, doar că în Piață anul ăsta au ajuns în același loc mâncarea proastă, ornamentele kitschoase, concertele benigne, animalele vii aduse, așa s-ar crede, la expoziție, și un carusel în care ți-e jenă să-ți mai urci copilul dacă are mai mult de cinci ani. Ba chiar a fost adus iepurele tractat de găină din Cișmigiu. Înainte ăla era parcul în care mai găseai tarabe de Paște.
Aveam nevoie de târgul de Paște, că mai mult nu putem
În prima jumătate de oră în târg l-am urât. „Cum să faci așa ceva? Cât de lipsit de gust să fii?!”, apoi mi-a trecut, că sunt un om care se răzgândește repede, dar și pentru că a început să mă inunde bucuria. Asta trebuie să fim toți: bucuroși, că atât putem. Într-o piață în care încap câteva zeci de mii de oameni au fost adunată crema comerțului, divertismentului și mâncatului.
Într-un spațiu de câțiva metri pătrați sunt oi, capre și iepuri, pentru că atât au înțeles organizatorii că înseamnă Paște. Dacă iepurii puteau face și ouă, era excelent. Dar nu se poate, așa că au îmbrăcat oameni în iepuri și-i pun să distreze vizitatorii și să le împartă pliante cu programul. Oile arată ca vai de capul lor și par preocupate de ce ar fi putut face cu viața lor în loc să vină la București. Iepurii sunt pur și simplu îngroziți de câți oameni bagă degetele prin gard ca să-i mângâie. Ironic e că animalele astea, ca niște simboluri pentru Paște, sunt mai degrabă cunoscute de români în farfurie, nu la expoziție.
E o ocazie bună să le arăți copiilor animalele alea pe care le-au văzut doar în poze și la TV.
Și că tot am zis de farfurie, am și mâncat. Am dat pe o „tigaie picantă” și niște murături cât aș da pe-un meniu la un fast food serios, doar că m-am ales cu poate cea mai proastă stare de agregare a unui pui. Trebuia să fie picant totul. Nu era. Legumele erau cumva fierte în ulei, peste care a fost aruncată niște boia roșie, iar printre bucățile de carne au fost puși ardei (măcar să cred că au încercat să fie picantă). Alături am primit două cupe de mămăligă nesărată, făcută cu mălai d-ăla la care scad prețul supermarketurilor după o anumită oră.
N-a fost cine știe ce trafic în prima zi, așa că încălzești mâncarea la lampă, să nu mai arzi gazul degeaba.
Cât am mâncat mi-am dat seama că asta e România (iar): dacă poți să-l faci pe unul de bani cu o mică învârteală de-a ta, atunci îl faci. D-aia restaurantele țepuiau de rupeau până acum 10 ani, d-aia acum oamenii s-au reprofilat pe târguri de felul ăsta. Pe lângă multele jucării, zorzoane și accesorii cumpărate din China, e o afacere să faci mâncare.
Și mai zic doar atât despre mâncare: bucătăria românească a trebuit să inventeze murăturile, ca să-ți mai taie greața grăsimii din preparat. Altfel nu-mi explic de ce tochitura, carnea prăjită, pomana porcului, jumările, cârnații sunt cele mai întâlnite feluri. A, și kurtos, că e ușor de făcut și pâinea cu zahăr merge mereu.
N-am suferit singur la masă și ce vezi în poză a costat 47 de lei. Două porții și niște murături.
Mai e încă o chestie cu târgul. Spre deosebire de altele unde spațiul era mai mic, cum ar fi la Universitate, aici e din plin, așa că au apărut la fiecare două tarabe cu handmade-uri și chinezisme ceva icoane și cruci. Nu știu de câte are nevoie poporul ăsta, dar o tarabă de tipul ăla costă câteva sute de lei pe zi, așa că mă aștept să vândă cât să nu dea faliment. Mai ales că dacă ai mers pe la ceva festivaluri din Bucureșți în ultimii doi-trei ani, o să recunoști mare parte din vânzători.
Bugs Bunny, te-ai prins, nu, că e iepure și românu’ iubește iepurele de Paște. Lol e simplu, nu?
Desigur că poți zice că nu-mi place mie, că vreau să fiu contra bunei orânduiri a cetății. E în regulă și așa, târgul e deschis până pe 17 aprilie și vor fi ceva cântăreți care să le cânte ouălor gigantice, vânzătorilor și caruselului. Cel puțin în prima seară audiența a fost în delir și numeroasă cam cât adună TVR într-o noapte bună de Revelion. Tot farmecul e însă în ouăle luminate sau în cele imense, care-ți aduc aminte fie de Alice în Țara Minunilor, fie de platoul unui film pentru copii.
Vezi în continuare mai multe fotografii de la târgul de Paște.
Citește mai multe despre paradisul din București:
București e un paradis
Opt motive pentru care Bucureşti e un oraş nasol
Americanul ăsta îți arată de ce Bucureștiul e un paradis rasial dominat de Mike Tyson
