Ăsta-i motivul pentru care toți se poartă ca niște ghiolbani în ultima vreme

În anul ăsta pandemic, am asistat la multe momente de generozitate, solidaritate și compasiune. Dar, din păcate, și stările negative au început să devină tot mai dese și să declanșeze și comportamente la fel de nocive.

Câteva exemple total ipotetice: o dramă între colegii de apartament din cauza firmiturilor de pe masa din bucătărie; isterie cauzată de faptul că suspectezi că un coleg de serviciu a recurs la pile ca să se vaccineze mai repede; ochii dați peste cap la vederea bebelușului nou-născut al unei cunoștințe; un răspuns cu un emoticon la mesajul unui prieten în loc de răspunsul real de care el avea nevoie. Practic, mulți dintre noi nu suntem prea drăguți în momentul de față și nu putem fi generoși și înțelegători.

Scriitoarea Maya Kosoff a scris despre răutatea asta din atmosferă într-o postare pe Medium în care a sugerat discret că ne direcționăm prost furia spre persoanele iubite, în loc să o îndreptăm spre ce trebuie: spre persoanele și sistemele care ne-au pus în poziția asta. VICE a mai scris despre furia cauzată de pandemie, în vremea în care măsurile de siguranță erau și mai neclare. Acum, furia noastră e și mai prost direcționată spre oameni ale căror circumstanțe nu le cunoaștem.

De ce oare suntem ghidați de răutate, invidie și meschinărie în ultima vreme? Conform terapeutei Ashley McHan, răspunsul e simplu: „suntem obosiți din cauza unor forțe care nu țin de controlul nostru. În timp obosim dacă unele situații nu se schimbă. Abilitatea noastră de a le tolera scade”.

Pe parcursul pandemiei, McHan a zis că ai suportat cât ți-a permis fereastra de toleranță. „Fereastra de toleranță e un concept cool ce privește abilitatea noastră de a ne regla emoțiile, de a tolera stresul și frustrarea și de a reacționa în situații dificile”, a zis McHan. A sugerat să îți imaginezi o fereastră întredeschisă câțiva centimetri. Orice trece prin crăpătură e suportabil – poți accepta fără să te consumi. Orice factori de stres adiționali îți cresc nivelul de surescitare. 

În astfel de condiții, „oamenii fie se închid total, fie intră într-o stare de excitație care intensifică emoțiile și ne face să ne repezim la alți oameni. E ca o criză de copil mic”, a zis ea.

Asta nu înseamnă că trebuie să eviți furia cu orice preț. În fața rateurilor guvernului, a inegalității sistemice, a violențelor politice și a evacuărilor în masă, furia e singura reacție logică. Dacă folosești această furie ca să declanșezi o schimbare, ești pe drumul cel bun. „O parte din furia pe care am simțit-o anul acesta a fost bună pentru noi, nu? Ne-am trezit – asta e funcția pozitivă a surescitării. Dar dacă stăm prea mult în starea asta, ne face rău.”

Un mod de a realiza dacă reacția ta furioasă e ok e să fii atent/ă la cum te face să te simți. McHan recomandă să îți pui câteva întrebări: „Ce se întâmplă mental, fizic și emoțional când fac asta? Sunt mai calm/ă, văd lucrurile mai clar? Sau mă neliniștesc și mai tare?”

Înainte să-ți verși furia în exterior, McHan a zis că e esențial să te aduci la un echilibru prin dezvoltarea unor mecanisme de supraviețuire pe care le poți adopta în privat. A sugerat că e bine să scrii o scrisoare furioasă pe care să o rupi, să urli într-o pernă, să dai cu o minge de tenis în perete, să faci un duș rece – ceva fizic, de moment, care te ajută să scapi de sentimentul visceral de furie și surescitare. „Alege ceva ce nu e nociv. După ce te calmezi, poți alege cum să răspunzi și să acționezi.”

Fii sincer cu tine însuți și realizează dacă un status răutăcios pe care îl postezi te ajută să uiți de furie sau de fapt ți-o prelungește. Dacă e ultima situație, atunci mecanismul tău de supraviețuire nu e sănătos și nu va ajuta pe nimeni pe termen lung.