10 țepe pe care ți le-a dat Gabriela Firea în patru ani la Primăria București

Sunt născută și crescută în Bucureşti, unde și lucrez. De când am votat prima dată, am încercat să înţeleg pentru ce anume votez, iar mai recent, am început să mă uit şi pe programele cu care candidaţii se prezintă în faţa publicului, dincolo de emisiuni TV sau sloganuri de campanie.

Cum se apropie alegerile locale, iar Gabriela Firea speră la un nou mandat, am vrut să văd ce a promis că va face cu patru ani în urmă. În 2016, Firea, împreună cu echipa sa, veneau în faţa publicului cu un program de guvernare locală, aşadar ceva mai consistent decât jocuri de cuvinte cu numele candidatei sau machete ale unor proiecte aflate în faze incipiente.

Recunosc că am rezonat cu anumite propuneri înaintate de echipa Gabrielei Firea înaintea precedentelor alegeri. Tot documentul este scris la persoana întâi plural, ceea ce îmi place să cred că vine din înţelegerea importanţei consilierilor în arhitectura administrativă locală, nu ca o formă modernă de plural regal. De altfel, problemele Bucureştiului sunt suficient de multe şi de cunoscute, iar a apela la o echipă de specialişti, după cum e precizat chiar la începutul documentului, pentru a oferi soluţii teoretice, poate sensibiliza pe aproape oricine se confruntă cu ele.

Mai mult, Gabriela Firea are un stil aparte, o asculţi vorbind şi mai c-o crezi, chiar dacă tu ştii că ceea ce spune nu-i adevărat. Dar, după ce vraja iniţială trece, rămâi cu rezultatele reale şi te dezmeticeşti.

Citind programul de guvernare locală acum, după patru ani cu Gabriela Firea la PMB, mă simt de parcă parcurg un colaj lung cu comparaţii între fotografiile de prezentare ale unui produs şi ce-au primit cumpărătorii în realitate. Am selectat cele mai evidente contradicţii dintre promisiunile din 2016 şi realitatea din 2020, în ordine aleatorie.

Dacă eşti biciclist, stai şi lucrezi pe Calea Victoriei, da, presupun că experimentezi prioritizarea formelor sustenabile şi alternative de circulaţie (chit că te bucuri din 2015 de segmentul dintre Piaţa Victoriei şi Cercul Militar). Sigur, ar fi trebuit să poţi pedala în siguranţă inclusiv prin faţa sediului primăriei generale, dar nu e cazul. De situaţia de pe Splai nici nu mai zic, unde s-a revenit la practica cunoscută de a face nişte marcaje şi a lăsa apoi totul la voia întâmplării, de ajung autobuzele să meargă pe banda dedicată bicicliştilor. Mai mult, dacă întrebi PMB câţi kilometri de piste de biciclete există, nu ţi se răspunde. Greenpeace aproximează c-ar fi cam zece kilometri de piste existente şi omologate, iar OPTAR, aproape 17.

În privița zonelor pietonale, inițial nu a fost de acord cu închiderea Şoselei Kiseleff în fiecare weekend, pentru că evenimentele stradale „strangulează” circulaţia. Apoi s-a răzgândit şi a organizat diverse evenimente care au transformat Calea Victoriei în pietonală pentru câteva zile. La finalul lunii mai anul acesta, iniţiativa ARCEN de a transforma șapte zone ale Capitalei în pietonale a fost primită „cu deschidere” şi chiar extinsă, aşa încât chiar au apărut zone necirculate în weekend prin oraş, chiar dacă delimitarea lor s-a schimbat între timp.

Interesant cât accent se pune pe spaţii publice dedicate pietonilor, în raport cu cât de puţin s-a făcut! Îmi vine în minte exemplul fântânilor de la Unirii, care au fost reabilitate de Apa Nova din fonduri proprii, aşa cum se laudă PMB. E adevărat că au ajuns în Cartea Recordurilor, că au apărut bănci şi arbori pe margine, dar oare nu se putea face ceva şi pentru spaţiul din centrul pieţei?

Nu mai zic nimic de fântâna de la Universitate sau de părculeţul de la Monumentul Revoluţiei, care şi-aşa a fost îngrădit şi nimic mai mult. În rest, e mai uşor să găseşti informaţii despre cum PMB ar transforma spaţii verzi şi bucăţi din parcuri în parcări decât despre redarea spaţiului public pietonilor – şi parcă pornise de la premisa că-i rău că automobilele invadează spaţii de promenadă, nu?

Ca persoană care trăieşte într-un imobil vechi, cu centrală de bloc, mi-e şi ruşine să abordez subiectul. Poate că tu ai centrală de apartament, însă e imposibil să nu fi văzut măcar o memă pe subiect. Lipsa apei calde a ajuns un aspect comun al vieţii de bucureştean. S-a făcut protest cu ligheane în faţa PMB, vina a fot pasată către ELCEN, dar situaţia persistă. Mereu e câte un cartier fără apă caldă: indiferent de anotimp, pandemie sau lucrări. Singura situaţie fericită la care mă pot gândi e cea a cuiva care s-a trezit pe uşa blocului cu o înștiințare care anunţa aproape trei luni fără apă caldă, dar a aflat ulterior că e vorba de cel mult două zile.

Foste clădiri industriale care pot deveni spaţii de recreere? Cam cum e Fabrica, nu? Clubul despre care mai toată presa scria acum câteva luni că riscă să fie demolat? Acolo unde o companie municipală, creaţie a Gabrielei Firea, face un PUZ pentru blocuri, prin care cere derogări de la regulamentul de urbanism? Nu am nicio idee despre ce vorbiţi!

Da, reţin că PMB a cerut emiterea avizelor de expropriere de la Ministerul Culturii pentru mai multe clădiri istorice, printre care şi Casa Miclescu, dar treaba asta implică, printre altele, şi despăgubiri, şi nu cred că PMB mai are de unde să plătească.

Dacă cumva te gândeşti la Hanul Gabroveni, sediu ARCUB, să ştii că renovarea lui s-a încheiat în 2014.

Hotelul Concordia revine în fiecare an în conștiința publică pe 24 ianuarie, când ne amintim de Unirea de la 1859. Cred că e una dintre cele mai uşor de scris ştiri pe care le poate publica cineva, fiindcă poţi da copy-paste din ştirea de anul trecut, cu condiţia să schimbi anul: „Clădirea, în care acum X ani s-a hotărât dubla alegere a lui A.I Cuza, este acum în paragină”. Da, acum un an, PMB a anunţat că vrea să exproprieze clădirea, ca apoi s-o restaureze, dar pe 24 ianuarie 2020, ziarele scriau iar despre cum clădirea este o ruină.

Nu reiau povestea de mai sus, cu Moara lui Assan, Casa Miclescu şi câte altele. Dar ce zici de Palatul Ştirbei de pe Calea Victoriei? Povestea e recentă, de acum câteva luni, şi viza construirea unui complex imobiliar în curte.

Nu am observat o schimbare bruscă a imaginii oraşului, cu clădiri pe care proprietarii lor să le renoveze acum mai mult decât de obicei. Am văzut, în schimb, cele câteva clădiri de care s-a ocupat PMB, pentru că sunt foarte bine branduite și mult mai puţine clădiri vechi. Asta pentru că Primăria Capitalei dă autorizaţii de demolare care afectează tocmai acel lăudat „patrimoniu imobil nevalorificat”. Poţi vedea câteva exemple aici, dar orice căutare pe Google îţi dă mai multe rezultate decât ar trebui.

Micul fiasco cu autobuzele care circulau pe linia de tramvai, luau masticul topit pe roţi şi-l purtau pe şine, ceea ce a dus la blocarea circulaţiei tramvaielor e foarte recent şi e poate primul exemplu care i-ar veni oricui în minte. Dar eu îmi amintesc de o poveste mai veche, banda unică pentru RATB (aşa se numea pe vremea aia!) de pe DN1.

Nu l-a omologat nimeni, dar cred că întâmplarea deţine un record pentru banda unică cu cea mai scurtă viaţă. Pe scurt, o idee bună, cu potenţial, pusă în practică în cel mai prost moment (luni dimineaţă), anunţată deficitar, a ajuns să fie descrisă drept „coşmar”. Mai ţii minte pista de biciclete de pe Splai, de mai devreme? Ei bine, se pare că, în practică, o foloseşte STB.

Dacă accepţi şi exemple personale, te asigur că banda de pe Dorobanţi, dintre intersecţia cu Ştefan cel Mare şi cea cu Dacia, e evitată de autobuze – din simţ practic, căci funcţionează mai mult ca parcare pe termen scurt decât ca bandă unică. Recunosc, situaţia e mai bună atunci când părinţii nu îşi aduc copiii la şcolile din zonă, dar va reveni la statutul de loc de lăsat maşina pe avarii câteva minute, când elevii vor reveni în clase.

E adevărat că vei găsi segmente de bandă dedicată transportului public care sunt delimitate de celelalte benzi de circulaţie, precum cele de pe Iuliu Maniu sau şine de tramvai cu garduri pe margine, dar e departe de revolutia în trafic pe care o anunţa Gabriela Firea

Despre tramvaie s-a scris mult – PMB trebuia să cumpere, prin licitaţie publică, o sută de tramvaie noi, dar se pare că a ales o ofertă neconformă cu caietul de sarcini, aşa că s-a lăsat cu contestaţii şi procese, ba chiar şi cu secretizări de dosare. Tramvaie noi nu avem, dar măcar au vatmanii uniforme noi. O să-i ajute să lucreze mai bine în cabinele de comandă ale unor tramvaie cu o vechime medie de peste 18 ani, care circulă pe şine care au nevoie urgentă de intervenţii și pentru care trebuie să schimbe macazul manual. Să sperăm măcar că-s ignifuge, căci uneori tramvaiele iau foc în Bucureşti. Conform unui studiu de oportunitate al PMB din 2018, „Majoritatea tramvaielor utilizate în prezent sunt depășite din punct de vedere tehnologic, nu respectă standardele actuale și necesită activități de mentenanță intensive.”

Totuşi, acestea nu sunt singurele vehicule electrice din parcul STB care iau foc. Deşi angajații STB au informat de ceva timp despre pericolul pe care îl reprezintă troleibuzele vechi, Gabriela Firea a făcut aluzii la celebra mână criminală. Fun fact legat de troleibuze - în cazul lor, uzura medie este de 12 ani şi opt luni, conform raportului STB, în condiţiile în care durata normală de utilizare este șase-zece ani.

Este imposibil să nu ţii minte concursurile Cel mai frumos balcon și Cea mai frumoasă fațadă. Gabriela Firea justifica atunci importanţa lor: „Ne dorim cât mai multe clădiri curate, împodobite cu flori şi plante decorative la ferestre, cu spaţii verzi aranjate, pomi îngrijiti. (…) Sperăm să ni se alăture cât mai mulţi bucureșteni în acest demers, în urma căruia vom avea nu doar un oraș mai frumos, ci şi mai verde, mai sănătos.”

Nu doar că au fost ridiculizate pe internet, dar, la final, Primăria nu a făcut publică o imagine cu balconul câştigător. După ce publicul a cerut să vadă cine a obţinut acest titlu de onoare, PMB a cedat şi a făcut publice fotografiile (deşi site-ul dedicat nu mai merge, Internetul nu uită!). Din păcate, a avut loc o singură ediţie. Dacă vrei totuşi să citeşti regulamentul, îl găseşti aici.

„Managementul arborilor ocrotiți și a parcurilor istorice din Capitală.”

Dar dacă este vorba despre un arbore ocrotit dintr-un parc istoric? Presupun că se anulează reciproc, căci altfel nu înţeleg cum PMB a decis că trebuie să organizeze un festival de teatru, chiar dacă nu are aviz în acest sens de la Ministerul Culturii, chiar lângă platanul secular din Cişmigiu.

Arborele în cauză  avea deja probleme evidente în urma unor lucrări prost executate. Faptul că oamenii din zonă s-au opus şi au făcut chiar apeluri publice nu a contat. Dar hei, dacă nu s-ar fi opus toată lumea reabilitării peisagistice a întregului parc, care includea, printre altele, pavarea spaţiului verde de pe centrul aleii principale, poate că acum nu s-ar mai fi plâns nimeni că un festival de teatru afectează spaţiul verde din Cişmigiu.

Ce să zic, ne-am făcut-o cu mâna noastră…