Cinci supraviețuitoare ale violenței domestice mi-au spus ce le-ar transmite agresorilor lor

Global, 38 la sută din crimele în care victimele sunt femei sunt comise de partenerii lor.

Violența domestică este o problemă majoră și în România. Conform unei statistici din 2017, o femeie este bătută la fiecare 30 de secunde. Mai mult, o femeie din patru e victima violenței în cuplu.

În Belgia, una din cinci femei va fi la un moment dat victimă a violenței domestice. Peste 46 de mii de plângeri pentru violență domestică sunt înregistrate la poliție în fiecare an, iar cifra asta este doar vârful aisbergului. Este vorba nu numai despre violență fizică, ci și despre cea sexuală, psihologică și economică. Variază de la privarea de libertatea la hărțuire, amenințări și viol.

O consecință tristă a carantinei este creșterea cazurilor de violență domestică, fiindcă victima este blocată în casă cu agresorul său. În aprilie, în 2020, VICE Belgia a realizat o campanie de prevenție în parteneriat cu colectivul feminist Laisse Les Filles Tranquilles. Deși acum putem ieși din case, pentru mulți violența încă rămâne. 

Ca să-ți reamintim acest lucru, VICE a întrebat cinci femei, victime ale violenței domestice, despre ce le-ar spune foștilor lor călăi. 

„Cu două sau trei săptămâni înainte să plec, am trecut printr-o metamorfoză completă. De asta mi-a fost și mai greu să te părăsesc. Mi-a luat mult timp să mă adun. Nu am vrut să plec până nu ajungeai acasă. Și totuși, în retrospectivă, ar fi trebuit să fac asta. 

Nu m-am gândit niciodată că voi pleca așa. Nu ai vrut să iau câinele. Deși înainte ai fost de acord… Mi-am avertizat cele mai bune prietene că plec. Ai citit niște postări care nu ți-au convenit. M-ai încuiat în apartament. Ai fost violent. Ai început să mă învinovățești. În timp ce, din greșeală, mi-ai sunat prietenele. 

Nu-ți era frică că vor suna la poliție? Deja începuseși să-mi arunci lucrurile. Erau cioburi peste tot. Oglinda era spartă. Aveam o vânătaie mare pe față. Mi-ai spart nasul. Nu te așteptai ca poliția să vină, și nici eu. Poliția m-a ajutat să-mi recuperez lucrurile. Nu am făcut nicio plângere atunci. Eram prea speriată. Nu mai voiam să am de-a face cu tine. 

Câteva luni mai târziu m-am întors la secția de poliție. Apoi am dat peste unul dintre polițiștii care m-au ajutat în seara aia. Încă mai aveam pozele cu fața mea distrusă. Am făcut plângerea. Am luat legătura cu una dintre fostele tale de atunci. Cea despre care spuneai că e nebună la începutul relației noastre. Deci și pe ea ai făcut-o să creadă asta.”

„Ne-am combinat de Ziua Îndrăgostiților. Păreai bărbatul perfect și totuși… ai dat în mine. Îmi amintesc momentul când ne-am întors din vacanță. Am oftat accidental. Te-ai enervat. M-ai lovit cu capul de parbrizul mașinii. Nu te-ai oprit. M-ai lovit în spate și la coaste. La spital, mereu ne prefăceam că am căzut pe scări. 

Am plecat după cinci ani și jumătate de relație. Dar m-am întors. Ai vrut să mă faci să plătesc pentru că am plecat. Am cunoscut pe cineva după ce ne-am despărțit și nu puteai să suporți asta. M-ai forțat să fac sex cu alți bărbați. Am fost violată. Încă am cicatricile. Mi s-au dus ochii în fundul capului de la toate loviturile. Ca să nu mai zic de migrene...

De fiecare dată mi-a trecut viața prin fața ochilor. Mai ții minte când ne-am întors de la o nuntă? Mi-ai pus un cuțit la gât. Nu ți-a plăcut să mă vezi dansând în seara aia. În interior simt din nou lovitura pe care mi-ai dat-o atunci. Nu am crezut că voi supraviețui. Și mai ții minte ziua când m-ai lăsat la Grand Large în Mons? Ai spus: Sari! Sau te arunc în apă. Am stat cu tine opt ani și jumătate. Mi-a luat patru ani să-mi revin după tot ce mi-ai făcut. Fiecare relație în care am fost după tine s-a destrămat. Am încercat de cinci ori să mă sinucid. Nu mai aveam încredere în niciun bărbat. Acum mi-am pus în sfârșit ordine în viață și mă simt mult mai bine.”

„Place des Martyrs, Mons. Mi-ai făcut viața un iad ani de zile. M-ai încuiat zile în șir, și asta a fost numai luna de miere. La două luni după ce ne-am cunoscut m-ai făcut să merg la cluburile de swingeri. Ai spus că nimeni nu e fidel, așa că ai prefera să se întâmple așa. 

Nu ai ezitat să pui anunțuri. M-au sunat bărbați să mă întrebe când mă pot întâlni cu ei. Au venit să-mi facă poze nud sau să facă sex cu mine. 

N-ai reușit să mă pui la pământ, în ciuda a tot ce ai făcut ca să mă transformi în ceva ce nu sunt. Am găsit puterea să le spun tot medicilor de la urgență. M-au ascultat, m-au protejat, mi-au permis să-mi revin și m-au ajutat să fac pașii ca să scap de tine. Singurul meu sacrificiu au fost copiii și știai asta. Ai făcut pe dracu în patru să-i iei de lângă mine. 

Nu ești tată. Iei ostatici. Mi-a trecut. Asistenții sociali m-au ajutat să rămân mamă. Fiul nostru cel mare refuză să mă vadă. Fiul în vârstă de 11 ani amenință că se va automutila dacă mă mai vede vreodată. Fiica noastră e singura care a reușit să-ți scape. A realizat cine ești cu adevărat. Fiul nostru în vârstă de șapte ani va dormi în curând la mine acasă cu sora lui. 

Nu vei putea niciodată să-mi distrugi dragostea pentru copiii mei. Indiferent cât de mult încerci să-i ții la distanță de mine. Mereu te comporți ca și cum m-ai deține, dar nu mai e cazul. Sunt mult mai puternică decât crezi.”

„Am stat cu tine șapte ani. Te-am iubit. Am făcut doi copii împreună. Dar ai găsit câte o scuză în orice ca să mă lovești. Când n-aveai droguri sau bani, mă loveai. Îți mai amintești momentul ăla când ai băut prea mult din nou? Ne-am certat. Erai sub influența drogurilor. M-ai lovit în față și în picioare în ziua aia. Cu un tirbușon. Dar nu te-ai oprit acolo, ți-ai aruncat paharul în fața mea și am avut nevoie de cinci copci la buze. 

Ultima oară te-ai dus prea departe, am plecat. Ai încălcat toate limitele. M-ai încuiat în casă și nu m-ai lăsat să ies. Vecinii m-au auzit și au chemat poliția. Te-am părăsit și am mers cu polițiștii. De atunci, viața mea s-a schimbat. Am un alt număr de telefon și te-am blocat peste tot. 

După ce am plecat, am fost într-un refugiu pentru femei patru luni. Acum am ieșit de acolo și am găsit un loc unde să stau. Încă vezi copiii. Nu te-ai atins de ei niciodată, dar au văzut aproape toate ieșirile violente dintre noi…”

„Ai fost un monstru egoist. Păreai soțul și tatăl perfect. Dar totul a fost o iluzie. Ți-am îndurat insensibilitatea, lașitatea, ipocrizia. Nu m-ai susținut niciodată în cele mai bune zile din viața mea, în timpul sarcinii, nașterii, și nici în cele mai groaznice zile… Am vrut să divorțez după nouă ani, dar nu am făcut-o din milă. Erai înșelător, nebun. I-ai spus fiicei noastre că sunt nebună încă de mică. Mi-ai ruinat toată viața, m-ai distrus. 

M-am eliberat de strânsoarea ta cu ajutorul psihologilor. Am reușit să vorbesc cu fiica noastră. Ea a fost cea care mi-a dat curajul să plec. Ar fi preferat să ne fi separat mai devreme. 

M-am simțit vinovată mult timp. M-am învinovățit că nu te-am părăsit mai devreme. Faci oamenii să creadă că sunt nebună. Dar nu funcționează așa. Nu mai exiști pentru mine. Acum te mai văd doar la întâlnirile cu avocații și la notar. Te-ai transformat într-un zombie, dar eu am înflorit. Nu poți suporta asta. Mereu a fost așa. Când mă simțeam bine, tu te simțeai rău și mereu încercai să mă dărâmi. Dar acum nu mai ai nicio putere. N-am făcut nimic să merit toate astea. Nici fiica noastră. Este încă sub supravegherea unui psiholog. Ea este motivul pentru care lupt și pentru ea voi continua cu asta. Pentru ea trăiesc.”

*Numele a fost schimbat pentru protejarea intimității.

Dacă te confrunți cu violența domestică, apelează linia telefonică națională gratuită dedicată victimelor violenței domestice la numărul 0800 500 333, disponibilă non-stop. Mai multe informații poți găsi aici sau aici.