Am fost la ședința cu vin și lăutari a candidatului-memă la primăria sectorului 1

Exotica electorală este o rubrică dedicată alegerilor locale din 2020, cu focus pe candidații care ies din tipare și n-au parte de suficientă atenție media.

În timpul campaniei pentru prezidențialele americane din 2016, dar mai ales după alegerea lui Trump, s-a scris mult despre ajutorul primit de Omul Portocaliu din partea comunităților online de trolli și memari. Dacă-n cazul respectiv comunitățile erau formate preponderent din bărbați tineri și albi educați politic de platforme precum 4chan, în România anului 2020, mai multe grupuri de umor pentru boomeri de pe Facebook au dat naștere candidatului-memă Tubel, aspirant la fotoliul de primar și de consilier al sectorului 1.

Tubel este o poreclă veche de trei decenii, a lui Tudor Helmut Schinagel Costea, 41 de ani, arhitect și tată a trei copii. Candidează pentru că s-a săturat de muncă. Simbolul campaniei este șlapul, emblema bucureșteanului de rând. Speră ca funcția de primar al celui mai prosper sector al Bucureștiului, loc în care și-a petrecut toată viața, îl va ajuta să se îmbogățească.

Potrivit manifestului satiric postat pe pagina de Facebook, intitulată sugestiv N-am, dar vreau, Tudor nu plănuiește să facă mare lucru odată instalat în fotoliul de edil, dar are niște idei de proiecte năstrușnice. Printre altele, vrea să legalizeze iarba, să transforme Sectorul 1 în port, să instaleze Counter Strike pe calculatoarele primăriei, dar și să înlocuiască camerele de filmat din locurile publice cu pensionari curioși legați de stâlpi.

Tipul ăsta de satiră nu este nou pentru România. Primele astfel de acte au fost făcute în anii ‘90, când caricaturistul Octavian Andronic și criticul literar Ștefan Cazimir au fondat Partidul Liber Schimbist. Programul lor era bazat pe piesele și replicile din opera lui Caragiale, fiind o satiră împotriva nomenclaturiștilor comuniști care au preluat puterea după Revoluție.

„Partidul a participat la alegeri, a câștigat un loc în Parlament în 90 și mai multe locuri de consilieri locali în 92, dar a fost deturnat de colegul său Ștefan Cazimir, care s-a dovedit oportunist: a devenit membru FDSN și ulterior PDSR (fostele denumiri ale PSD-ului actual)”, povestește politologul Ovidiu Voicu.

Și la alegerile locale din 2016, la primăria Bucureștiului candida clăparul și gospodarul Titus Jambon, cu sloganul „Oameni suntem și ne pricepem". Am zâmbit câteva săptămâni la niște meme și clipuri electorale poznașe, apoi așa-zisul candidat a dispărut în negura Internetului, pentru că n-a intenționat niciodată să strângă semnături și să candideze pe bune. De data asta, însă, candidatul-memă Tubel s-a mobilizat ca-n anii 90 și chiar a strâns 2 300 de semnături, pe care le-a depus însoțit de un alai de lăutari și glumeți.

Cum a reușit această ispravă, în condițiile în care Demos - formațiune politică de stânga mult mai vizibilă în mainstream - se chinuie de trei alegeri încoace să strângă numărul necesar de semnături și nu reușește?

Tubel spune că mobilizarea s-a făcut exclusiv prin comunitățile online în care e implicat. Principalul grup de Facebook de la care a pornit toată tărășenia candidaturii se numește Oare sunt un porc?. Nu se află la prima sa iterație, Facebook a șters variantele precedente din cauza conținutului memetic ce încălca regulile platformei. Iar dacă intri pe varianta renăscută a comunității, înțelegi rapid de ce s-ar fi sesizat moderatorii lui Zuckerberg: e plin de glumițe infantile, multe cu tentă sexuală, plus meme care fac apel la stereotipuri rasiale sau de gen. De altfel, inclusiv Tudor se află la al doilea cont de Facebook, după ce primul i-a fost șters când a postat o poză cu Hitler în lanul de rapiță.

Sună ca orice grup de umor pentru boomeri urbani, în care tați și unchi (sunt și femei, dar mai puține) se strâng după o zi grea de muncă pentru a face glume edgy și nu foarte corecte politic. Doar că  grupul Oare sunt un porc? e mult mai relevant și influent decât pare la prima vedere, prin persoanele mai mult sau mai puțin publice care îl susțin și administrează.

O primă surpriză a fost să descopăr că unul dintre moderatorii grupului este judecătorul clujean Cristi Danileț, fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii și actual influencer.

Un alt admin al grupului este Alexandru Dumitrescu, avocat, vărul lui Tudor Schinagel și creierul din spatele campaniei electorale. Dintre toți miștocarii afiliați cursei electorale, el a avut cele mai multe tangențe cu viața politică. În a doua parte a mandatului 2012-2016, a fost consilier general al Bucureștiului din partea PNL, în care e membru și-n prezent. Iar între 2018 și 2019, a fost consilierul președintei TVR, Doina Gradea. Potrivit Newsweek România, cei doi au fost și asociați în cadrul unei companii.

În 2019, relația sa cu șefa TVR atrăgea atenția Sindicatului Român al Jurnaliştilor MediaSind, care dădea Societatea Română de Televiziune (SRTV) în judecată pentru „contractele suspecte” pe care Gradea le-ar fi încheiat cu Dumitrescu. În comunicatul de atunci, sindicatul îl acuza pe avocat inclusiv că ar fi făcut presiuni asupra angajaților TVR care luptau intern împotriva „atitudinii dictatoriale” a șefei lor.

Numele său apare și în Raportul ActiveWatch privind libertatea de exprimare, din acea perioadă. Alexandru Dumitrescu a reprezentat-o pe Gradea într-o ședință a Comisiei de Etică TVR, în care Dragoș Pătraru o acuza că ar fi încercat să intervină editorial în conținutul emisiunii Starea Nației. Avocatul a spus că i se pare „anormal” demersul lui Pătraru de „a face anchete într-o instituție publică, în condițiile în care calificarea sa este de realizator al unei emisiuni de divertisment”. Apoi i-a contestat lui Pătraru calitatea de „avertizor public”, argumentând că nu era angajat propriu-zis al instituției.

Pe grupul Oare sunt un porc? am dat de două postări ale șefei TVR, în care se întreabă ironic, de ce a fost invitată în grup și ce s-a întâmplat cu viața ei de a ajuns într-o asemenea comunitate. Într-un răspuns transmis VICE, Doina Gradea spune că a fost adăugată din greșeală și că între timp a părăsit grupul.

„Nu sunt implicată în susținerea candidatului menționat și a niciunuia dintre candidați în general”, a încheiat șefa TVR.

Un alt partener și prieten de vază al lui Tubel este Romică Romașcu, 49 de ani, om de afaceri care de-a lungul timpului a deținut mai multe companii românești de optică medicală. În 2014, presa mondenă scria despre cum magazinele lui Romașcu au adus în România cea mai exclusivistă firmă care produce rame pentru ochelari, dar astăzi companiile sale de optică medicală nu mai merg la fel de bine ca pe vremuri, așa că, între timp, a terminat o nouă facultate, pe cea de psihologie, și s-a apucat de psihoterapie.

Cei doi parteneri ai lui Tubel, Dumitrescu și Romașcu, formează un cuplu de comedie în stilul Țociu și Palade, intitulat Sena și Romică. Printre multiplele postări care promovează candidatura lui Tudor Schinagel, pagina lor de Facebook conține „sketch-uri” despre penisul lui Romică, live-uri în care Dumitrescu se preface că vorbește limba romani (nu știu de ce, nu mă întreba), plus podcasturi în care Dumitrescu îl privește pe Romică cum ia interviuri la ospătari sau în care, în timp ce discută, fețele le sunt decupate și lipite pe o pereche de țâțe, glumă care ar trebui să te facă să râzi.

Pentru a intervieva omul momentului, marți după-amiază mă autoinvit la sediul campaniei, un pub aflat la un sfert de oră de mers pe jos de clădirea Guvernului. Mă întâmpină chiar avocatul Alexandru Dumitrescu. Poartă o pălărie rasta cu dreaduri false și un tricou OSP - inițialele grupului Oare sunt porc?. Cum nu-s vreun angajat TVR ostil conducerii, îmi vorbește prietenește despre aspectele logistice ale campaniei. Mai toți cei implicați în demers sunt upper middle class - avocați, arhitecți, psihologi, oameni de afaceri, „rechini imobiliari”. E încrezător în șansele lui Tubel de a obține măcar postul de consilier local și-mi mărturisește că, până acum, au cheltuit undeva pe la 1 900 de lei. Dintre ei, 43 de euro s-au dus pe câțiva inch de teren în Scoția, achiziție ce i-a adus lui Tubel râvnitul titlu de lord.

În timp ce stăm la discuții, apar tot felul de personaje pestrițe afiliate campaniei. Romică poartă un cojoc tradițional de lână și o pălărie vietnameză. Doi lăutari sunt înarmați cu un acordeon și un instrument de suflat. Începe „ședința”, în interior, dar mai nimeni nu poartă mască, semn că s-a luat exemplu de la case mai mari: dacă politicienii „serioși” nu poartă, ei de ce ar face-o?

Ședința n-are nicio noimă. Seamănă cu băutele tradiționale dintre tata și colegii lui de facultate, doar că asta e live, pe Facebook. Ca lord din partea Scoției, Tudor își unge afiliații de nădejde, Romică și Alexandru, „boieri ai sectorului 1”. Ceremonia e dusă la bun sfârșit cu o sabie de Darth Vader. Se râde, se glumește, se chiuie.

Apoi dezbat despre ce să mai promită în campania electorală. Cineva propune ca Piața Victoriei să fie declarată zonă de nudism, dar doar în septembrie, că-i mai frig și se întăresc sfârcurile. Tudor vrea o fermă de pârși.

Altul visează la legalizarea prostituției. Tudor respinge: „Nu, pe asta e Lerca, la sectorul 2”. E vorba despre Antonella Lerca, lucrătoare sexuală și prima femeie transgender romă din politica românească. Anul ăsta, a încercat să candideze la un post de consilieră locală a sectorului doi, dar n-a reușit să strângă semnăturile. Lui Tudor și tovarășilor săi le place să facă glume transfobe pe seama ei. Atitudinea în privința Antonellei intră-n contradicție cu mesajele transmise pe Facebook de șeful campaniei, Alexandru Dumitrescu.

„(…) am ajuns la concluzia că una dintre cele mai mari piedici în a ne implica este teama de a greși, teama de a nu atrage oprobriul unei societăți ignorante, închistate și blocată pe anumite șabloane comportamentale. O societate de rușinoși. (…) Tot ce facem cu Tubel este o satiră extrem de fină, un exercițiu menit să elibereze pe cei ca noi”, spune avocatul într-o postare din grupul Oare sunt un porc?.

Ședința degenerează de la minut la minut. Se ajunge la discuții despre Macron și tunelurile energetice din munții Bucegi. La un moment dat, Tudor legalizează iarba. Pe loc, din cuvinte. Se aplaudă furtunos, candidatul se ridică în picioare pe scaun, cei doi aliați ai săi, Romică și Alexandru, îi pupă genunchii. „Nu pupați pe genunchi, că nu i-am spălat”, îi avertizează Tudor.

Reușesc în cele din urmă să iau interviul pentru care am venit. Mă rog, „interviu” e mult spus. Sunt așezat la masă cu Tubel, Romică, Alexandru și alții, în fața camerei care transmite live pe Facebook. Mi se răspunde pe jumătate serios, pe jumătate în glumă. Îl întreb cum a ajuns Dan Tudorache, actualul primar PSD, la concluzia că Tubel ar fi sponsorizat de cineva din Franța și sprijinit de partide de rit nou.

„Unul dintre adminii paginii N-am dar vreau stă în Franța, de la asta a pornit. Nu a încercat niciun partid nou să mă racoleze. Noi suntem o comunitate online, de oameni veseli, liberi, fără afilieri politice.”

Tubel oferă o critică generală a clasei politice: „Mesajul lor e că din politică te îmbogățești, că ești imoral dacă o faci și tot așa. Prin satira lor, cer practic o schimbare. Îmi e neclar cum vor pune această agendă în aplicare. De exemplu, în Ucraina a existat un Partid al Internetului, care prin satiră a căutat să intre-n sistem, iar apoi să-l schimbe din interior. Nu știu dacă Tubel își propune să intre în sistem în mod real”, spune politologul Ovidiu Voicu.

Îl rog pe Tubel să fie serios pentru o clipă, să-mi spună care e cea mai mare problemă a sectorului și cum ar rezolva-o. Refuză. Face caterincă despre cum sectorul e prea mic și ar trebui dusă o campanie de expansiune în celelalte sectoare: „Acaparăm pe rând 2, 3, 4, 5, 6, mai puțin Voluntari, că-i al lui Pandele”.

Esența campaniei sale rămâne îmbogățirea grabnică. S-a săturat să muncească de la nouă la șase, „ca un sclav”. „Vreau și eu să stau ca boierul, ca lordul. Să facem jacuzzi în fața primăriei. O piscină. Nudism în Piața Victoriei. Vreau să nu muncesc, să am bani mulți. N-ai văzut ce buget mare au?”, se destăinuie Tudor printre râsetele și glumele colegilor de campanie și pahar.

După mai multe pahare de vin și bere, ședința se încheie. Tubel pleacă spre casă pe o trotinetă electrică. Ne roagă să nu-l pozăm, ca să nu creadă lumea că-i de la USR. Romică, mai bine dispus decât alții, ia un scaun și se așază pe el în mijlocul trecerii de pietoni. De ce? Nu știu. La caterincă. Ca toată candidatura lui Tubel.