Am fost la un festival de filme porno ca să văd ce producții aș băga în cinemaul românesc

Poți găsi tot felul de motive pentru care să te uiți la filme porno. Eu am mers la un festival de așa ceva în „scop de serviciu” – trebuia să cunosc organizatorii și să selectez filme pentru o proiecție porno queer pe care o s-o organizez la București. S-a întâmplat la Viena, între 20 și 24 aprilie. Recunosc: curiozitatea mea depășea cu mult limitele unei deplasări de muncă. Aveam o grămadă de întrebări despre ce presupune un astfel de festival: Cum e să te uiți la un film porno în cinema? Ce fel de oameni vin la filme? Cât de explicite sunt, de fapt? Se face sex în sală? E porno-ul de festival diferit de cel la care te uiți de obicei, pe site-urile mainstream?

Festivalul de filme porno de la Viena a început în 2018 și a fost creat de Yavuz Kurtulmus și Jasmin Hagendorfer. Viena are o istorie lungă de discuții despre sexualitate – de la Freud și alți psihiatri care au studiat ceea ei numeau atunci „patologii sexuale” la romanele erotice care au apărut la începutul secolului 20 sau cinematografele porno care erau o prezență vizibilă în oraș în anii ‘70.

Cu toate astea, Porn Film Festival Vienna n-a avut un început ușor. La prima ediție, atât scena culturală, cât și o parte din scena feministă s-au scandalizat când au auzit că va exista un festival întreg dedicat filmelor porno. Nici politicienii n-au stat deoparte. În special partidele populiste, de extremă dreaptă, s-au împotrivit înființării festivalului și s-au opus finanțării lui din fonduri publice. În mijlocul acestui scandal, organizatorilor le-a fost greu în primii ani să găsească sponsori, locații sau parteneri, și festivalul a fost finanțat prin crowdfunding. În timp, lucrurile s-au mai liniștit. Acum, festivalul are loc în mai multe locații centrale din Viena și primește finanțare inclusiv de la primăria orașului.

Probabil te-ntrebi, așa cum mă întrebam și eu, care e rostul unui astfel de festival când poți să vezi porno oricând, pe laptop, în camera ta. Ei bine, festivalul își propune mai mult decât doar să proiecteze filme porno – să exploreze sexualitatea și limitele genului și să promoveze producțiile porno alternative și „etice”. Într-un Ted Talk intitulat „Cum poate pornografia bună să salveze planeta“, Jasmin Hagendorfer, co-directoarea festivalului, a explicat care e miza în a promova producții porno diferite de cele pe care le vezi pe Pornhub, xHamster sau alte site-uri mainstream. 

Conform lui Jasmin, filmele porno mainstream sunt de multe ori problematice. Ele întăresc stereotipuri de gen sau rasiale, îți arată doar corpuri considerate tradițional atractive, iar actorii sunt de multe ori exploatați pe platourile de filmare – nu sunt plătiți destul, nu le sunt respectate limitele legate de ce e okay și ce nu să facă în fața camerei și tot așa.

Pornografia, spune ea, poate fi însă diferită. Poate fi feministă și queer. Filmele porno pot arăta corpuri non-normative: queer, trans, non-binare, supraponderale sau cu abilități diferite. Există și filme porno în care să primeze plăcerea feminină, care nu sunt create doar pentru bărbați. Există producții porno etice, unde actorii sunt plătiți corect și au loc înțelegeri stricte cu privire la ce acte sexuale se vor filma în fiecare scenă, iar pe setul de filmare se pune accentul pe siguranță, igienă, și pe bunăstarea celor din fața camerei. 

Chiar dacă îmi făcusem cât de cât temele – citisem programul și puțin din istoria festivalului, am ajuns la Viena anxios din cauza mediului nou și temei neobișnuite. Ultima oară am vizitat orașul acum peste zece ani, în excursie cu ai mei și cu bunica. Cu siguranță că aveam să descopăr o parte diferită a Vienei față de ce văzusem atunci.

Mi-am lăsat bagajele și m-am dus direct la unul dintre cinematografe. Am fost întâmpinat de echipa festivalului, care mi-a făcut cunoștință imediat cu ceilalți invitați, directori de festivaluri porno din diverse orașe din Europa și regizori cu filme în festival. N-a durat mult să mă integrez și să descopăr comunitatea predominant queer care s-a creat în jurul festivalului, oameni interesați să chestioneze și să împingă limitele a ce e considerat „respectabil” și „acceptabil” prin evenimentele și filmele lor.

Primul calup la care am picat a fost cel de porno gay, unde din start am dat peste o diversitate de filme mult mai mare decât mă așteptam. Proiecția a început cu trei documentare scurte bazate pe interviuri cu actori porno (GODASSES, r. Emre Busse, 2021). Unele interviuri erau făcute la mișto, cum ar fi cel cu 5ildo, căruia îi sunt puse întrebări însă nu se înțeleg răspunsurile, fiindcă poartă o mască de latex pe față care îi acoperă gura.

Altele erau mai serioase, cum ar fi cel cu Jamal Phoenix. E bărbat trans, joacă în filme porno gay și vorbește în documentar despre cum prezența corpului său în astfel de filme chestionează limitele convenționale ale sexualității gay. A urmat Bull King Husband (r. NVS & DICK19, 2021), un film din Taiwan la care toată sala a murit de râs, o adaptare porno a unei legende din mitologia chineză, cu costume tradiționale și mult sex gay dramatic. 

Tot mai degrabă amuzant a fost și Les Retrouvailles (r. Ivan Sobris, 2021), o melodramă porno filmată și montată cât să-ți inspire atmosfera filmelor mute de la începutul cinematografiei, despre doi foști parteneri care se regăsesc la zece ani după despărțire. Calupul s-a încheiat într-o notă serioasă, cu Becoming Ithaca (r. Menelas & Dimitris Pagonis, 2021), un videopoem care își propune să atragă atenția asupra refugiaților care ajung la țărmurile mării în Grecia, film care de altfel a primit și premiul cel mare al festivalului.

Am ajuns apoi la calupul Queer Porn Shorts, care pune în prin plan corpuri trans, non-binare și non-normative, mai puțin vizibile în filme porno, cu mult role-play și BDSM. Cu toate că unele fetișuri sau scenarii pot părea stranii la prima vedere, calupurile astea arată cât de diferite și complexe sunt fanteziile fiecăruia. Și dacă există consimțământ și dorință din toate părțile implicate de a le pune în practică (sau într-un film), de ce n-am face-o? 

Cu asta în minte, m-am uitat la Merci Madame Manon (r. Manon Praline, 2021), în care protagonista se comportă ca o păpușă, gata să fie manipulată în orice fel vrea stăpâna ei. Totul se petrece într-un mediu sigur și igienic – stăpâna își pune mănușile negre înainte să-i facă fingering păpușii ei. Hole Theory (r. Mahx Capacity, 2021) combină animația cu live action, și o scenă BDSM cu o teorie despre găuri în voice over: „Găurile există, în mod evident. Dar conceptual, lingvistic, cosmic, găurile… sunt ireale.” 

Probabil cea mai neașteptată prezență a fost GAY*WATCH BERLIN (r. Gina Burner & Hanna Schaich, 2021), care intercalează scene cu mai multe personaje queer care fac sex în natură cu numere de musical în care aceleași personaje cântă despre eliberare sexuală și bucuria de a fi queer. 

Din calupul trans, merită menționat Sleepover Gangbang (r. Mahx Capacity, 2022), o fantezie în care protagonistul, un băiat trans, e prins de colegele sale că se masturbează când, teoretic, toată lumea ar fi trebuit să doarmă. E pedepsit imediat pentru asta, iar totul culminează într-o partidă de sex în grup cu el și cele patru colege.

Tot în calupul trans am văzut și un film care-ți propune să reflectezi la cum se fac filmele porno și cine are puterea de a decide ce și cum vedem noi, ca privitori. Astfel, în 2 or 3 things I like about him (Paul Stümke & Billy Vega & Jamal Phoenix, 2021), actorii devin și regizori și aleg cum își explorează corpurile cu camera de filmat și vorbesc între ei, dar și cu noi, spectatorii, despre acest proces de descoperire prin film. 

Cu toate că sexul sau masturbarea nu erau permise în sala de cinema, festivalul a culminat cu o petrecere techno sex-positive, într-un spațiu cu locuri special amenajate unde puteai să faci sex. Din ce-am văzut eu, n-a intrat nimeni în ele. Am mers la petrecere și următoarea zi m-am întors la București, fericit că am găsit răspunsuri măcar la o parte din întrebările mele inițiale despre ce înseamnă un festival porno.

Mi-am dat seama că un film porno poate înseamnă mult mai mult decât ceea ce vedem în pe Pornhub sau site-uri similare, că filmele porno pot fi politice și instrumente importante prin care poți începe să-ți pui întrebări despre propriul corp, identități de gen și moduri cum te raportezi la sexualitate.

Sunt entuziasmat că pot aduce măcar o parte din atmosfera festivalului și în București. Proiecția, probabil prima de felul ăsta din România, va fi marți, 5 iulie, la Expirat, în cadrul festivalului Bucharest Pride. În 2022, începe pe 1 iulie și culminează cu Marșul Bucharest Pride, pe 9 iulie.