Victime ale revenge porn povestesc iadul prin care au trecut

Revenge porn sau pornografia non-consensuală presupune distribuirea de imagini și videoclipuri private, cu tentă sexuală sau explicit sexuale, fără ca persoana care apare în ele să-și dea consimțământul.

Uneori „răzbunarea” e cuvântul cheie, pentru că imaginile sunt trimise mai departe tocmai pentru a răni sau umili pe cineva. Să arăți nuduri prietenilor tăi ca să șochezi sau să te dai mare nu-i ceva nou, dar asta intră sub incidența legii.

În principiu, orice fotografie sau video e considerat revenge porn în ochii legii de îndată ce e distribuit fără consimțământul explicit al persoanei în cauză. În același timp, dacă a permis asta la un moment dat, asta nu înseamnă că o să vrea asta pentru totdeauna.

Indiferent de intențiile persoanei care trimite mai departe acest tip de conținut, să fii victima revenge porn e îngrozitor de dureros și neplăcut și, din păcate, e o experiență prin care au trecut multe femei până acum.

Din 14 iulie 2023, și România are o lege care incriminează revenge porn, iar această infracțiune penală se poate pedepsi cu închisoare de la șase luni la trei ani. 

VICE a vorbit cu două victime ale revenge porn despre cum e să ți se întâmple asta, dacă au primit sprijin din partea celor din jur, dar și cum se raportează acum la acest moment traumatic.

Amândoi aveam în jur de 16 ani. Eram împreună, iar el avea poze pe care mi le făcuse și pe care eu i le trimisesem. A arătat pozele prietenilor lui. Era băiețeala aia clasică, cum sunt competițiile de măsurat penisuri, gen „uite niște poze nud cu prietena mea”. A devenit o mare chestie între mai mulți băieți din școală. Au făcut și o pagină de Facebook, ceva de genul „Nudurile lui Rowan”.

Eram împreună, iar eu mi-am dat seama că partenerul meu mi-a făcut asta. Am căutat în arhiva conversațiilor noastre și am dat peste un mesaj în care eu îl rugam să șteargă orice poză avea cu mine, iar el îmi zicea că eu i le-am trimis, așa că acum sunt proprietatea lui, iar el poate să facă orice vrea cu ele. Eu îi ziceam „te rog, din respect față de mine, poți să le ștergi?”, în timp ce el o ținea pe asta cu proprietatea.

Grupul de Facebook a devenit foarte popular și am început să primesc cereri de prietenie random pe Facebook, în timp ce la școală unii își băteau joc de fratele meu în legătură cu asta. Am devenit ținta multor băieți care văzuseră pozele alea și, nu știu, își imaginau că sunt ușuratică și pot să mai vadă și alte imagini.

Până și tatăl meu știa despre asta și făcea întotdeauna glume pe subiect. A fost un lucru extrem de traumatizant și, de asemenea, ilegal. Odată i-am și zis tatei că treaba aia a fost extrem de aiurea, iar el era la modul „dar nu e flatant? Toți băieții ăia te voiau.” Să aud despre pagina de Facebook a fost o surpriză totală, nu mi-am dat seama prea bine ce mi se întâmplă. Mă gândeam cât de stânjenitor e. Uitându-mă retrospectiv, văd că am fost victima bullyingului, dar la vremea aia nu știam.

Mi-am confruntat partenerul în legătură cu asta, iar el mi-a zis că nici măcar nu a fost el de vină, ci prietenul lui a făcut pagina de Facebook. Dar el i-a arătat pozele. Îmi imaginez că tipul care a făcut asta a crezut că e amuzant, obișnuia să spune niște lucruri foarte nasoale unor fete pe care le știam, avea o mentalitate de 4chan.

Nu ne-am despărțit, pentru că el a schimbat placa, și a început să-mi spună că mă iubește foarte mult și de asta a vrut să le arate prietenilor lui cât de mândru e de mine, că nu e vina lui că prietenii lui au distribuit imaginile.

Nu m-am dus la poliție pentru că nu m-am gândit că ar fi neapărat vina lui, ci că am și eu partea mea de culpă. Iar părinții mei știau și le se părea amuzant. Nimeni nu m-a luat în serios.

În general, mă simt foarte tristă când mă gândesc la lucrurile prin care am trecut și că nu m-a sprijinit nimeni și nu am știut cum să cer ajutor. Nici măcar nu am știut că ar trebui să fiu supărată pe partenerul meu din cauza asta.

Cred că e important de spus că oamenii care fac genul ăsta de lucruri sunt cei dubioși și greșiți, nu tu.

- Rowan, New Plymouth 

Eram în liceu, probabil aveam în jur de 17 ani. Vorbeam pe Messenger cu un tip din clasa mea care era plecat într-o călătorie. Am ajuns să flirtăm și i-am trimis câteva nuduri. Mai trimisesem nuduri și înainte, pentru că avusesem o relație la distanță și mă simțeam confortabilă cu corpul meu.

Pur și simplu, nu m-am așteptat ca cineva să dea mai departe, pentru că am avut o experiență okay în trecut, cu oameni foarte respectuoși și foști care le-au șters după despărțire. Îmi plăcea procesul ăsta, de a trimite și primi nuduri.

Conversațiile noastre s-au oprit după o vreme, iar când s-a întors din călătoria aia eu ieșeam deja cu altcineva din clasa noastră. A fost supărat pe chestia asta, așa că a început să arate nudurile unui prieten de-ai mei și unor oameni pe care-i știam de ani, inclusiv fratelui meu.

Îmi amintesc că am auzit despre asta la orele prânzului și a fost de-a dreptul sinistru. Eram oripilată și a început să mă ia amețeala. Nu-mi pasă neapărat dacă oamenii îmi văd corpul, dar aici era vorba de nuditate sexualizată. E o ipostază vulnerabilă care ar trebui să fie privată.

Am fugit la el și l-am întrebat de ce a făcut asta, iar el a semi-râs în fața prietenilor lui. Partea pozitivă a fost că aceștia l-au luat la rost și l-au întrebat „Ce faci? De ce ne arăți asta? Nu ar trebui să faci asta.” Ceilalți băieți din clasă au început să nu și-o mai ardă cu el, ceea ce s-a simțit ca o validare.

Nu cred că la momentul respectiv știam de legile care privesc ce se întâmplă pe net. De asemenea, dacă aș fi vorbit despre asta la școală, profesorii m-ar fi întrebat probabil de ce le-am trimis. După cum vezi, în vremurile astea victimele violurilor sunt blamate pentru că sunt îmbrăcate sexy. Aveam chestia asta în minte, așa că nu am vorbit cu niciun adult.

La momentul respectiv, am simțit că revenge porn spune mai multe despre tine decât despre persoana care a trimis nudurile. Mă bucur că am putut să simt asta, cred că, dacă asta mi s-ar fi întâmplat cu câțiva ani în urmă, m-aș fi învinuit foarte tare. Dacă mi s-ar întâmpla acum aș merge la poliție și, categoric, aș încerca să am o conversație deschisă cu agresorul decât să o las moartă și să sper că oamenii vor uita.

- Tashi, Tāmaki Makaurau 

ONG-ul Centrul Filia recomandă, în primul rând, să strângi cât mai multe dovezi, de la screenshoturi cu locurile unde au ajuns pozele tale intime la schimbul de mesaje cu agresorul. Acestea pot deveni dovezi în instanță. Du-te la poliție, chiar dacă e posibil să dai peste atitudini nepotrivite din partea celor de acolo.

Dacă ești minor, contactează-i pe cei de la Salvați Copiii. Ca să mergi la poliție, trebuie să fii însoțit de un adult din familie. Ești protejat atât de legea pornografiei infantile, cât și de legea violării vieții private.

Ca să previi asta, dacă tot vrei să trimiți nuduri, fă-le fără să-ți apară capul sau fața și acoperă-ți semnele care ar putea să te identifice, de la tatuaje la alunițe.