Chiar dacă nu te interesează politica din România și nici nu te-a pătruns fiorul național că am ajuns să conducem Uniunea Europeană pentru următoarele șase luni, sunt convins totuși că în dimineața asta ți-a apărut și ție în feed-ul de Facebook povestea cu Donald Tusk care a ținut aseară un discurs în limba română. Plus glumele aferente că polonezul care conduce Consiliul European vorbește românește mai bine decât Viorica Dăncilă.
Pentru că am fost aseară la Ateneu, unde s-a ținut ceremonia de inaugurare a președinției României, am să-ți explic de ce au venit la București atâția lideri europeni și cum meciurile politice de la noi erau să ne facă și de data asta de râsul lumii.
Videos by VICE
Ce este, de fapt, președinția Consiliului UE și ce merite are România ca să dețină funcția asta
Ca toate șandramalele geopolitice și funcția asta e o înșiruire complicată de genitive: președinția, consiliului, uniunii europene. Ca să nu te doară capul, imaginează-ți că Uniunea Europeană e o țară cu un guvern și un parlament bicameral. Și, foarte aproximativ spus, Guvernul este Comisia Europeană, Senatul e Consiliul Uniunii Europene (făcut din miniștri locali), iar Camera Deputaților e Parlamentul European (format din europarlamentari aleși).
De fapt, e mai complicat de-atât. Comisia Europeană, care e guvernul, mai mult legiferează decât guvernează, fiindcă de guvernat guvernează de fapt guvernele locale, iar legislația europeană e atât de tehnică și abstractă, încât depinde de niște deștepți pe care doar la Comisie îi găsești. Parlamentul și Consiliul aprobă – sau nu – ce trimite Comisia. Dacă nu, intervin niște chestii mai complicate gen codecizie sau tri(a)log, dar nu ți le mai spun că te pierd pe drum și oricum mă fac praf toți experții europeni.
În orice caz, cum de-a ajuns România președinta Europei? Aici e mai simplu: la înființarea Consiliului, statele au decis ca Președinția să se dea prin rotație. Frumos, egalitar, dar cum rotația se rotește, România se trezește în fruntea Europei fix când e în coada ei. Adică atunci când PSD-ul se strâmbă mai fioros la Bruxelles, Dragnea dă în judecată Comisia Europeană și așa mai departe.
Munca propriu-zisă: debandada
Drogat cu succesul geopolitic obținut prin rotație, Bucureștiul s-a umplut zilele astea de fulgi de zăpadă, corespondenți străini și jocuri de lumini pe fațada Palatului Victoria. Aseară, fulgii au fulguit, corespondenții de presă au dârdâit și au înjurat proiecționiștii care au stins luminile de pe Palat tocmai când ei au vrut să corespondeze, cu jocul de lumini în spate. Dacă te întrebi de unde știu toate chestiile astea, am prestat și eu pentru o televiziune străină, nu contează care. Sunt un insider bătrân și plicticos, ăsta e adevărul.
În cele din urmă, jocurile de lumini s-au aprins, fulgii s-au oprit și corespondenții de presă și-au văzut de treabă. Dar, în general, toată lumea a făcut 13-14 fiindcă la București au venit Juncker, Tajani, Tusk și alți președinți ai Europei. Juncker, președintele Comisiei Europene, e ochelaristul ăla bătrân care a fost dat la TV clătinându-se ca și cum era pe ulei, Tajani este președintele Parlamentului European, iar Tusk este șeful Consiliului European.
Pe polonezul ăsta sigur o să-l ții mine de acum înainte după ce le-a transmis românilor, în limba lor, să apere libertatea și statul de drept, așa cum Duckadam a apărat cele patru penalty-uri la Sevilla. Și a mai și recunoscut că socrul său a avut o mașină Dacia 1300 înainte de 1989. Cum să nu-l iubești pe omul ăsta?
A fost frumos aseară, ce să zic, numai că organizarea evenimentului i-a copleșit rău pe oamenii din Guvern, așa că au comis-o în serie. Pe invitațiile trimise celor șapte sute de privilegiați care au participat la ceremonia de la Ateneu scria „RSVP până pe 8 ianuarie 2018”, adică trebuiau să ajungă acum un an.
Pentru noi, corespondenții de presă, viața a fost complicată zilele astea: Juncker merge la Palatul Cotroceni, ba nu mai merge, ba merge, dar face doar declarații de presă cu Iohannis, spre deosebire de Viorica Dăncilă, care face conferință de presă cu el. Cotroceniul zice ba nu e, ba e la 9.30, ba e la 10.30, ba e la 10.35, ba e conferință de presă.
Ideea e că până joi, la prânz, nimeni nu știa clar programul oficial al zilei de vineri, când Juncker ar fi trebuit să se afișeze la Cotroceni cu Iohannis și la Palatul Victoria cu Dăncilă.
Inițial, surpriză, Iohannis nu era printre președinții care țin discursuri la Ateneu. O colegă a pus o întrebare la presă, la Cotroceni. Răspunsul oficial a fost că „nu au informații oficiale dacă Președintele (Iohannis) va fi la Ateneu diseară”.
Dacă ai suficientă vechime în meserie îți dai seama că de bâlbele astea nu sunt în niciun caz responsabili oamenii care țin legătura cu ziariștii. Dimpotrivă, dacă ceva a mers bine în toată povestea, atunci au fost birourile de presă, care au făcut tot ce au putut ca să absoarbă șocurile dinspre șefi și dinspre presă. Fiindcă, atunci când apar chestii de-astea, se întâmplă ceva „în spate”.
De data asta, noua președintă a Europei, România, a cântat la programul oficial ca la acordeon, fiindcă „în spate” a fost un meci înfundat între Iohannis și PSD. Lucrurile arată ca și cum PSD a tot încercat să-l scoată pe Iohannis din toate desfășurătoarele, dar președintele și-a făcut de fiecare dată loc din nou. În cele din urmă, Iohannis a apărut și în programul de discursuri de la Ateneu și, apoi, la Ateneu.
Nu am fost o muscă pe perete în încăperile în care s-au discutat toate astea, dar presupun – și ia-o ca pe o presupunere – că Iohannis s-a întors în program și cu sprijinul lui de-alde Juncker și UE. Dar chestia cu programul făcut armonică e un fapt de necontestat.
România e o republică semiprezidențială în care atribuțiile de politică externă îi revin lui Iohannis. Trebuia băgat în seamă și adus la discursuri peste tot, măcar din curtoazie. Oricât de caraghios pare, cu felul în care a ieșit din program și s-a strecurat la loc, problema nu e la el, ci la PSD. Iar PSD-ul vrea ca președintele Europei să fie nu Iohannis, ci Viorica Dăncilă.
Ce trebuie să reții din toată povestea asta
E foarte simplu. România are o fereastră de oportunitate de vreo șase luni, în care ar putea face treabă în cercurile înalte ale UE, dar a început cu un dans șamanic. După ce PSD-ul a mârâit la Uniunea Europeană, Viorica a vrut cu tot dinadinsul să-i strângă în brațe îndelung pe Juncker, Tajani și Tusk, pe care ea, Dragnea și tot PSD-ul i-au făcut de comandă în declarații și fapte de arme anterioare.
Politicienii se încaieră ca niște fiare pentru expunere media și prezența în contexte de putere. Teoretic și cinic vorbind, PSD are dreptate să procedeze așa.
Însă la mijloc e o mică problemă: cum va arăta Viorica lângă Juncker.
Oricât de ochelarist, bătrân și pilangiu pare, Juncker e totuși președintele Comisiei Europene. Viorica generează cel puțin câte-o memă de Facebook la fiecare apariție publică. Și câte o greșeală de vorbire la cinci propoziții. Proptită de Dragnea-n ecranul TV ca păpușa-n geam, Viorica are în momentul de față potențial radioactiv.
A și dovedit-o la Ateneu, unde a vorbit cât toți ceilalți președinți la un loc, în stilul caracteristic. Și a mai și spus o chestie atât de inteligentă încât merită săpată în piatră: „Viitorul nostru se află mereu în față și nu în spate”.
Ostilizați în trecut cu declarații idioate și frecați la deal și la vale prin programul oficial, cei trei președinți ne-români, Juncker, Tajani și Tusk, nu au cum să nu-și dea seama în ce baltă au călcat și să tragă concluziile de rigoare.
A, și povestea de față nu e completă fără alt președinte. Cel al Camerei Deputaților, Liviu Dragnea. Dragnea și-a luat iubita de toartă și a plecat cu ea la Verona. Sau în Maldive, nu știm exact, presa e împărțită în chestia asta.
Drept care la shakehands cu oamenii grei din Bruxelles i-a ținut locul Florin Iordache zis și „Altă întrebare” Iordache. Site-urile pesediste jubilează despre modul cum Dragnea sfidează Uniunea Europeană. Dar crezi că ea, Uniunea, s-ar afișa lângă un infractor condamnat definitiv? Gândește-te puțin.
Și încă ceva de reținut: după ce Iohannis a apărut în programul de la Ateneu, pe listă a mai apărut un președinte surpriză: Călin Popescu Tăriceanu, de la ALDE. Că doar nu era să rămână coaliția de guvernare cu onoarea nereperată. Concertul a început după ora la care trebuia să se termine, pe presă a început să ningă din nou și așa mai departe.
Editor: Gabriel Bejan
