O mare parte din lucrurile pe care le știi despre schimbările climatice se bazează pe modele matematice complicate. Dar dacă sunt greșite și lucrurile stau și mai prost de atât?
Conform unui studiu nou, oamenii de știință au estimat greșit topirea ghețarilor care, în realitate, e de o sută de ori mai rapidă decât se credea inițial. Descoperirea asta influențează informațiile pe care le avem despre nivelul ridicat al nivelului mării din cauza schimbărilor climatice, care va duce la inundații pe insule și în orașele de coastă și la mutarea a milioane de persoane.
Videos by VICE
Într-o lucrare publicată în Science pe 25 iulie, cercetătorii de la Universitatea Oregon au analizat felul în care Ghețarul LeConte din Alaska se topește sub apă. În loc să se bazeze pe modele ca să estimeze rata topirii gheții submarine – când apa caldă a oceanului face ca partea inferioară a ghețarului să se topească – au măsurat direct. Conform descoperirilor lor, rata topirii era de o sută de ori mai rapidă decât spuneau modelele.
Topirea asta nu înseamnă că toți ghețarii descresc în același fel. Pentru ghețarii din Alaska, pierderea în masă e o combinație între topire de suprafață, aisberguri care se desprind și topirea gheții submarine. Coautoarea Rebecca Jackson a zis totuși că asta accelerează procesul de topire al ghețarilor, pe care oamenii de știință abia acum încep să îl înțeleagă.
„Topirea gheții submarine e importantă pentru că se comportă ca un declanșator care accelerează descreșterea și creează un efect în buclă”, a zis Jackson.
Pentru că nu-l înțelegeam complet, efectul ăsta în buclă nu a fost luat în considerare în proiecțiile noastre despre creșterea nivelului mării din cauza topirii ghețarilor.
Conform studiului, oamenii de știință au estimat eronat topirea gheții submarine pentru ghețarii de coastă, care ajung în ocean. Ghețarii de coastă interacționează diferit cu oceanul față de alte tipuri. Multe dintre modelele pe care le folosim să determinăm topirea ghețarilor sunt bazate pe cei stratificați orizontal și apoi adaptați la cei de coastă, care au o margine pe verticală cu marea. Odată ce vor înțelege mai bine fizica ghețarilor de coastă, Jason speră că vor crea modele mai bune.
Cercetătorii s-au folosit de alte abordări ca să măsoare topirea ghețarilor, printre care și caiace cu motor cu reacție. Au folosit și un sonar multibeam ca să scaneze sub apă în august 2016 și mai 2017, pentru a evalua forma exactă a interfeței gheață-ocean.
„De obicei folosim sonar ca să scanăm podeaua mării sau să-i vedem forma”, a zis Jackson. „Ne-am îndreptat atenția de data asta spre ghețar.”
Nu-i tocmai ușor să observi direct ghețarii. Cea mai importantă regiune de testat se află până în jumătate de milă de ghețar, dar bucățile imense de gheață care se desprind sunt extrem de periculoase. Ca să treacă peste asta, cercetătorii au combinat sonarul pentru observarea topirii gheții submarine cu un radar pentru topirea de suprafață.
„Încercăm să înțelegem fizica”, a zis Jackson. „Când ne va fi clar, putem combina cu ceea ce știm deja despre schimbările climatice.”
Articolul a apărut inițial pe VICE US.
