Un leu înfricoșător și prada lui.
La un moment dat, cineva a împăiat calul lui Napoleon, dar de obicei nimeni nu dă atenție animalelor căzute în război. Nimeni în afară de Dr. Sami Khader.
Dr. Khader locuiește în orașul palestinian Qalqilya. E un loc care a văzut destulă ură la viața lui. Din 2003, cei aproximativ 40 000 de oameni care locuiesc aici au fost înconjurați de zidurile infamei bariere israeliene de pe malul stâng. Orașul găzduiește, printre altele, singura grădină zoologică a Palestinei, al cărei veterinar rezident și director e Dr. Khader.
Videos by VICE
Prin camera lui sunt împrăștiate sticle de plastic de diverse mărimi care au rolul de terariu pentru creaturile doctorului. Pe masă, doi șerpi stau încolăciți la baza sticlelor lor, pe podea un scorpion pășește încolo și încoace prin containerul lui și mai văd o sticlă ieșind din geanta de piele a doctorului, dar încă nu disting creatura care se află în ea. Poate e doar o sticlă de Cola, de data asta. Toate animalele au fost fie găsite de doctor, fie aduse de oamenii din Qalqilya. Printre ființele vii mai sunt împrăștiate schelete, insectare și un râs împăiat.
Dr. Sami Khader, veterinar rezident și taxidermist autodidact la grădina zoologică din Qalqilya.
„Vrei să-l ții?” mă întreabă Dr. Khader, făcând un gest spre șarpele de pe birou. Îmi povestește cum a fost mușcat recent de un șarpe al cărui venin l-ar fi ucis într-o oră dacă nu și-ar fi injectat rapid antidotul.
„A fost o zi proastă”, își amintește dr. Khader. „Țineam un curs la școală și adusesem niște șerpi să-i arăt copiilor. Era întuneric și am băgat mâna în containerul greșit. De obicei apuc șarpele de cap, dar în ziua aceea am ales șarpele greșit și am fost mușcat. M-am prefăcut că nu s-a întâmplat nimic. Am terminat prezentarea și apoi am mers la spital.”
Dar nu sunt aici ca să mă holbez la șerpi în sticle de plastic, ci ca să văd o expoziție de animale împăiate pe care dr. Khader a creat-o din animalele care au fost ucise în cea de-a Doua Intifadă, lupta care a durat patru ani și care a luat viețile a 4 000 de palestinieni și a 1 000 de isralieni.
Probabil ar trebui să menționez în momentul ăsta că dr. Khader e un taxidermist autodidact, care nu a urmat niciun fel de cursuri în domeniu.
În timpul acestei perioade de război, dr. Khader a avut imposibila sarcină de a vea grijă de toată grădina zoologică singur. Hoarde de animale au murit în timpul asediului israelian asupra orașului; majoritatea au murit de inaniție sau din cauza bolilor netratate. Spatele complexului e înconjurat de trei școli, ceea ce a cauzat probleme, îmi explică dr. Khader, „atunci când tancurile au intrat în oraș și tinerii palestinieni au început să arunce cu pietre. Reacția israelienilor a fost să arunce cu bombe, gloanțe și gaz lacrimogen, dintre care multe au trecut peste zidurile grădinii zoo. Majoritatea animalelor din acea zonă au murit sufocate cu gaz.”
Din biroul lui Sami mergem spre muzeu, trecând pe sub o arcadă îngustă într-o cameră ovală. Pe pereți sunt sticle cu fetuși și o tumoare marcată cu „cancer”. E o expoziție extraordinar de sumbră.
Aproape 100 de animale în diverse stadii de degradare sunt înghesuite laolaltă într-o cameră întunecoasă. E cald, dar în mod surprinzător, nu miroase urât, iar speciile de animale strălucesc într-o lumină galbenă, albăstruie sau portocalie.
Pe jos, maimuțe, pelicani și un iepure împăiat sunt cocoțați pe un buștean în poziții bizare. De sus, capetele de lei, gazele și căprioare se uită la celelalte animale. Unele piese sunt complete, altele au ochi lipsă și găuri prin care se scurge umplutura.
Bijuteria acestei expoziții tulburătoare e o girafă de patru metri și jumătate pe nume Rudy, care stă la intrare. „Într-o noapte, soldații au invadat clădirea trăgând focuri de armă,” spune doctorul. „Era întuneric și gălăgie, așa că girafa s-a speriat și a început să alerge haotic. A dat cu capul de o bară de metal și a căzut.” N-a murit din cauza loviturii sau cel puțin nu direct din cauza ei; Rudy a murit de atac de cord, pentru că presiunea puternică necesară pentru a pompa sângele din inima spre creierul unei girafe care stă în picioare a devenit prea intensă. „Când o girafă se întinde pe jos, înseamnă că va muri,” spune dr. Khader.
Rudy și Brownie, Romeo și Julieta ai expoziției de taxidermie.
Dar răul nu se oprește aici. Moartea lui Rudy a băgat-o pe partenera lui în depresie. „Femela era însărcinată în 12 luni în perioada aceea,” explică dr. Khader. „A văzut masculul mort și plângea tot timpul. N-a mai mâncat și până la urmă a pierdut sarcina.” Într-o zi, o altă canistră cu gaz a nimerit în grădina zoo. Brownie s-a sufocat. Acum stă în expoziție lângă Rudy.
În prezent, după încheierea luptelor, grădina zoologică a rămas un refugiu din fața măsurilor draconice de securitate impuse orașului Qalqilya de către ocupație. În fața muzeului, familiile palestiniene, taberele de copii și adolescenți de pe tot Malul Stâng vin să se bucure de unul dintre puținele spații urbane deschise din Palestina, un spațiu cu loc de joacă, heleșteu cu bărci și câteva animale vii.
Copiii în vizită la animale.
Dr. Khader a descris grădina zoo ca pe „o închisoare mică într-o închisoare mai mare.” O plimbare cu mașina prin districtul Qalqilya reflectă această realitate tristă. Orașul și zonele înconjurătoare au fost afectate de cele mai severe efecte ale ocupației. În 2003, zidul a despărțit comunități întregi, a decimat economia locală, iar Qalqilya nu reușește să-mi mai revină de atunci. În acest districtul, rata șomajului e cea mai mare de pe tot Malul Stâng, iar restricțiile impuse de Israel au avut drept consecință o densitate a populației mai mare decât cea a orașului Gaza.
Evident, asta înseamnă că nu se prea găsesc bani de dat pentru grădina zoologică. Lipsa de fonduri a obligat grădina zoo să improvizeze. Inventivul dr. Khader își face singur seringile și a construit chiar și un pistol pentru administrarea tranchilizantelor. E clar că doctorul iubește locul ăsta.
„Grădina zoologică e importantă pentru palestinieni”, mi-a spus el înainte să plec. „E un loc unde se adună oamenii. Politica n-are ce căuta aici. Într-o bună zi, aceasta va fi doar o grădină zoologică și vei putea veni să scrii despre lei, nu despre intifada.”
Găsiți mai multe lucrări de-ale lui Daniel aici.
Traducere: Oana Maria Zaharia
Urmăreşte VICE pe Facebook.
Alte dubioșenii cu animale, împăiate sau nu:
Specialista în taxidermie
Lumea drăguță și dubioasă a Filippei Barkman
