Mitingul diasporei din 10 august a ieşit cum nu se poate mai prost: peste 450 de oameni răniţi, alţi 70 spitalizaţi, inclusiv 11 jandarmi. Haosul a fost amplificat de intervenţia brutală şi asimetrică a jandarmilor care au reuşit o contra-performanţă remarcabilă: au bătut şi gazat fără discriminare tot ce le-a ieşit în cale, pentru ca apoi să se felicite pentru treaba făcută. Astfel, purtătorul de cuvânt al Jandarmeriei Române, Marius Militaru, a spus că intervenţia a fost „pe deplin justificată” şi că de vină nu au fost oamenii legii, ci bieţii protestatari paşnici care „au avut o atitudine ostilă şi provocatoare” şi nu s-au delimitat, chipurile, de grupurile violente.
Declaraţiile au fost făcute cu chipul senin, fără nicio urmă de îndoială. Jandarmii sunt ferm convinşi că au procedat ca la carte. Toţi cei care au fost în piaţă sunt nişte proşti care au meritat bătaie.
Videos by VICE
În realitate, intervenţia forțelor de ordine a fost greşită de la început până la final.
Jandarmii au eşuat lamentabil în izolarea provocatorilor
Din momentul în care un grup de dubioşi s-a repezit spre guvern în încercarea de a forţa gardul, era clar că manifestaţia pornise cu stângul. Imaginile cu stegarii care se înfig în gard şi cu bieţii jandarmi care aleargă ca nişte găini bete în jurul lor nu fac cinste celor din urmă. Las, momentan, teoriile de tipul „erau infiltraţi” sau „erau oamenii lor” pe seama conspiraţioniştilor sau, după caz, a Parchetului. Cert e că băieţii ăia au trecut ca prin brânză şi, în primele secunde, singurul lucru care i-a oprit a fost gardul, nicidecum jandarmii. Abia după acest moment, cineva a avut geniala idee să pună un cordon de jandarmi acolo. Mai ales că protestul a fost anunţat cu săptămâni înainte, adică băieţii în uniforme albastre nu pot spune că au fost luaţi prin surprindere şi nu au avut timp să desfăşoare un dispozitiv în jurul guvernului.
Au urmat apoi tot felul de provocări venite din partea unor tipi care, în mod clar, erau din alt film. Nu e ca şi cum vii aici să te antrenezi pentru o viitoare probă olimpică de aruncat cu garduri în jandarmi. Jandarmeria i-a lăsat în pace şi nu i-a izolat. Explicaţia purtătorului de cuvânt:
„Extracţia este o procedură uneori dificilă, pentru că tactic, grupurile acestea violente au fost dispersate în toată mulţimea, nu au fost neapărat compacte, iar extracţia implica anumite riscuri”.
Afirmaţia asta e atât de nefericită încât poate fi lesne tradusă în următoarea cheie: de fapt, jandarmii de-aia sunt plătiţi, să nu-şi asume riscuri. În imaginile de aici, observăm un tip care se izbeşte, ca berbecul, de scutieri. Probabil era prea dificil să-l înhaţe din prima.
De fapt, în toată chestia asta, de vină nu sunt jandarmii, ci protestatarii paşnici: „oamenii obişnuiţi nu ne-au creat spaţiul necesar”, în vreme ce provocatorii „erau bine organizaţi”, spune acelaşi Militaru. Altă declaraţie care, vorba aia, sună ca dracu’. Practic e o recunoaştere tacită a faptului că băieţii răi au fost, de fapt, mai bine organizaţi.
Intervenţia jandarmilor a fost contrară regulamentelor interne
Bubuie deja netul de zecile de clipuri care arată cât de inutil și brutal au acționat jandarmii. De o parte, avem justificările oficiale, conform cărora intervenţia a fost pe deplin justificată, de cealaltă avem imaginile cu persoane croite cu bastonul, deşi au mâinile ridicate, ziarişti loviţi (bine, asta nu ar fi o noutate, dacă e să fim puţin cinici), gură-cască ciuruiţi de şrapnele, în general persoane inofensive bătute la grămadă.
Dar, după cum am aflat deja de la purtătorul de cuvânt Militaru, operaţiunile chirurgicale nu prea sunt specialitatea casei pentru această instituţie. Dacă eşti prins la înghesuială rişti să ţi-o iei, vor să ne zică apostolii Jandarmeriei.
În realitate, intervenţia forţelor de ordine e reglementată precis, de legea 550/2004. În articolul 29 e precizat în ce condiţii jandarmii pot, la o adică, să te ia la bastoane sau să te parfumeze cu gaze lacrimogene:
c) pentru imobilizarea persoanelor sau a grupurilor de persoane care provoacă dezordine și întreprind acțiuni ce pun în pericol viața, integritatea corporală sau sănătatea persoanelor, proprietatea publică sau privată, ultragiază forțele de ordine sau alte persoane învestite cu funcții ce implică exercițiul autorității publice ori tulbură grav ordinea publică, prin acte de violență.
Apoi, la articolul 31, mai scrie aşa:
(1) Folosirea mijloacelor prevăzute la art. 29 se face numai după avertizarea și somarea participanților de a se dispersa, de către șeful dispozitivului de ordine sau de către șefii săi ierarhici.
Dar ce înseamnă, de fapt, „avertizarea şi somarea”? Majoritatea demonstranţilor au luat bătaie pentru că, să fim serioşi, nici un om normal la cap nu avea cum să ştie aşa ceva:
„Pentru perceperea somațiilor de către toți participanții, înainte de folosirea mijloacelor de imobilizare sau de constrângere se emite un semnal luminos prin cartușe de semnalizare de culoare roșie, trase vertical”
Cu alte cuvinte, dacă mergi la miting, stai cu ochii pe cer, în căutare de artificii roşii. Asta după ce trebuie să-ţi ceri apoi scuze jandarmilor care te-au căsăpit pentru că nu ştiai codurile lor luminoase de luptă.
Culmea e că, în aceeaşi lege scrie clar că folosirea violenţei „nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru imobilizarea persoanelor turbulente sau agresive ori pentru neutralizarea acţiunilor ilegale”. Iar paragraful ăsta e obligatoriu de ştiut de jandarmi.
Metodele şi procedurile de intervenţie ale jandarmilor la intevenţie sunt incluse într-un ordin numit „S182/2010”. „S” vine de la „secret” aşa că nu te poţi desfăta cu detaliile incluse în vreun link. În schimb, internetul e mare şi el include şi acest foarte interesant manual, redactat sub forma unui „ghid de intervenţie profesională”, care ar trebui să fie cartea de căpătâi a oricărui jandarm respectabil. Manualul detaliază, cu poze ilustrative, mai toate tehnicile de luptă corp-la-corp pe care jandarmii le pot aplica asupra ta, biet cetăţean care le stai în cale.
De aici, aflăm detalii interesante despre „zonele de percuţie” – adică suprafeţele de pe corpul tău asupra cărora jandarmul poate folosi forţa. La pagina 74 din manual, jandarmii învaţă următorul lucru, scris cu majuscule şi semne de exclamare:
ATENŢIE! CÂND EFECTUL SCONTAT SE PRODUCE PRIN FOLOSIREA BASTONULUI SE ÎNCETEAZĂ IMEDIAT APLICAREA LOVITURILOR! REGULĂ: ÎN CAZUL PRODUCERII UNOR VĂTĂMĂRI CORPORALE ADVERSARULUI I SE ACORDĂ IMEDIAT PRIMUL-AJUTOR ŞI SE RAPORTEAZĂ IERARHIC, DE URGENŢĂ, EVENIMENTUL!
Recapitulare: mai citeşte o dată ce scrie mai sus, ce scrie la lege şi să ne mai uităm apoi pe imagini cu protestatari bătuţi zdravăn de ciomăgarii Jandarmeriei. Trage singur concluziile.
Imaginile cu jandarmeriţa bătută după ce a fost lăsată de izbelişte de colegi reprezintă încununarea unui eşec
Cel mai umilitor lucru pentru jandarmi îl reprezintă imaginile cu Ştefania, femeia-jandarm izolată şi bătută cu bestialitate. Femeia în uniformă e singură, înconjurată de o armată de zombi, abandonată pe câmpul de luptă de colegii-jandarmi care aveau, probabil, treabă în altă parte. Culmea, femeia-jandarm a fost protejată de câţiva protestatari, care s-au pus scut între ea şi bătăuşi.
Expresiile de genul „nu lăsăm pe nimeni în urmă” par să fie o simplă lozincă în cazul jandarmilor, chit că Marius Militaru susţine contrariul şi că, de fapt, „jandarmii nu îşi abandonează camarazii”. Sau poate – cine ştie? – jandarmii au făcut exces de zel şi s-au gândit să traducă fraza „Leave no man behind” mot-a-mot.
În toată învălmăşeala arma femeii-jandarm a fost sustrasă. Ce face Jandarmeria în acest caz? Cere ajutorul populaţiei. Fix populaţia aia pe care, prin lege, Jandarmeria o apără. Sau, după caz, o ia la bătaie, dacă se nimereşte prin zonă.
