Eu am norocul că m-am născut și crescut în București. Aici este cea mai mare paradă în fiecare an de 1 decembrie și tot aici există Arcul de Triumf al cărui singur scop pare să fie de pod pe sub care să treacă armata. Deși am fost aproape 18 ani în „centrul evenimentelor”, parada n-a însemnat decât perioada aceea din an când, pe un ditamai bulevardul din Capitală, este dată la o parte toată zăpada. Când vedeam în familie defilarea, cele mai multe aprecieri erau despre cât de curat e asfaltul și că ăștia din stat sunt niște nesimțiți care nu fac la fel în tot orașul.
Dacă ai mai mult de zece ani și nu te-ai înecat în spirit naționalist, știi sau bănuiești că armata pe care o are țara asta nu-i cea mai avansată din lume, iar mașinăriile de luptă sunt cel mult utile să depozitezi chestii în ele sau să tractezi automobile din noroiul de la Electric Castle. Dar e și motiv de bucurie, că, mai nou, MiG-urile au fost înlocuite cu avioane F16 mai bătrâne decât democrația României. Sunt de la americani, așa că sigur sunt mai bune decât ale rușilor. Cu toate astea, sunt mii de oameni care se înșiră prin oraș și pe lângă bulevardul care leagă Casa Presei de Piața Victoriei, ca să vadă fala și mândria pumnului de fier al țării.
Videos by VICE
Nu am înțeles niciodată de ce e fascinant să te împingi cu alții în gardurile de metal de pe margine, așa că anul ăsta am schimbat abordarea. Am pornit de la Casa Presei și am mers în urma defilării ca să văd ce lasă în urma lor românii avizi de tehnică militară. Am găsit ambalaje de biscuiți și sticle goale, pachete de țigări și șervețele, cutii de la fast food, steaguri de hârtie și ambalajele ciocolatelor sau biscuiților cu rom. Producătorul și-a lansat pe 1 decembrie un bot ambasador al țării, așa că mare parte din hârtiile de pe jos erau fluturași care anunțau grozăvia inteligenței artificiale.
Din păcate, am fost obligat de stat să contribui și eu la gunoaie. De când cu atacurile teroriste din diverse țări ale Europei, și în România au început să fie impuse anumite măsuri pentru o oarecare siguranță. Astfel, la ieșire din parcul Herăstrău, spre miezul paradei, m-au verificat niște oameni ai legii. Eu n-aveam nimic de ascuns, mai puțin un briceag multifuncțional cu care puteam cel mult despica un pește și răzui niște noroi de pe adidași. Defilarea începuse de trei sferturi de oră. Au zis că fie nu intru, fie îl las la ei. „Păi, îl las aici, revin în două ore”, am zis eu sperând. „A, nu se poate… noi plecăm d-aici. Da, păi, plecăm în juma’ de oră. Așa că vă decideți.” M-am decis. Le-am lăsat forțelor de ordine un briceag care sper să le servească bine în luptă și să se retragă înfipt într-un copac din Cimitirul Eroilor.
Urmărește VICE pe Facebook
